I. În ședința din data de 1 iulie 2025, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, a decis:

- Cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea privind transmiterea bunurilor imobile - teren cu construcțiile aferente din domeniul
public al statului și din administrarea Universității de Științele Vieții 'Regele Mihai I' din Timișoara în domeniul privat al statului și succesiv în proprietateaUniversității de Științele Vieții 'Regele Mihai I' din Timișoara, județul Timiș și transmiterea unui bun imobil - teren din domeniul privat al statului în proprietatea Universității de Științele Vieții 'Regele Mihai I' din Timișoara este constituțională în raport cu criticile formulate.

În esență, reținând că scopul legii criticate este de interes public și că aceasta nu urmărește să satisfacă o cerere în sine personală și privată, Curtea a constatat că operațiunile juridice reglementate prin legea criticată corespund exigențelor constituționale referitoare la principiul legalității, proprietatea publică și rolul Parlamentului și nu încalcă principiul separației puterilor în stat.

Astfel, cu privire la transferul interdomenial, Curtea a reținut că bunurile imobile vizate de legea supusă controlului nu sunt obiect exclusiv al proprietății publice, astfel cum acesta este conturat prin dispozițiile art. 136 alin. (3) din
Constituție. Distinct de jurisprudența sa prin care a statuat că transferul interdomenial al unor astfel de bunuri trebuie realizat prin acte de reglementare secundară (hotărâri ale Guvernului) Curtea a constatat că, prin legea criticată, au fost
valorificate dispoziții legale care configurează regimul proprietății publice asupra bunurilor imobile aflate în administrarea instituțiilor de învățământ superior de stat în domeniul agricol, în considerarea obiectivului de susținere a activității de utilitate publică constând în cercetarea-dezvoltarea-inovarea din domeniul agricol și a fost astfel transpusă, în plan legal, obligația constituțională a statului de a asigura stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, exploatarea resurselor naturale în concordanță cu interesul național, ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic.

În ceea ce privește transferul gratuit al unor bunuri imobile din domeniul privat al statului în proprietatea unei terțe entități, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că soluția legislativă criticată reprezintă expresia competenței
decizionale a Parlamentului, scopul urmărit fiind acela al îndeplinirii obiectivului de stimulare a cercetării științifice în domeniul agricol, care constituie prioritate națională, sens în care au fost instituite o serie de garanții.

- Cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că dispozițiile art.1 pct.1 [cu referire la art.XVI ind.1] din Legea privind aprobarea Ordonanței de
urgență a Guvernului nr.107/2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanțelor bugetare și a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În esență, Curtea a reținut că reglementarea situației personalului unui cult religios din perspectiva drepturilor de pensie reprezintă o decizie de oportunitate a Parlamentului, care asimilează plățile efectuate în perioada 2011-2016 la Casa de Pensii și Ajutoare a Cultului Creștin Baptist din România cu cea datorată bugetului asigurărilor sociale de stat în scopul asigurării și garantării drepturilor de pensie ale personalului antereferit. O asemenea soluție legislativă vizează aplicarea unui anumit tratament juridic unei anumite categorii de persoane în scopul garantării drepturilor lor constituționale, ceea ce demonstrează faptul că legea are caracter normativ, indiferent că obiectul său de reglementare vizează o categorie de persoane mai restrânsă și, în consecință, determinabilă.

- Cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că dispozițiile Legii pentru modificarea art.24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr.18/1991 sunt neconstituționale.

În esență, Curtea a constatat că legea criticată afectează regimul constituțional al proprietății private a statului, precum și regimul constituțional al proprietății private a unităților administrativ-teritoriale.

Curtea, potrivit jurisprudenței sale, a reținut că transmiterea, cu titlu gratuit, a unui bun aflat în proprietatea privată a statului în proprietatea unei terțe entități de drept privat trebuie să fie însoțită de reglementarea unor garanții necesare și suficiente pentru ducerea la îndeplinire a scopului urmărit.

Curtea a constatat că legea criticată reglementează cazuri de constituire a dreptului de proprietate - prin transmiterea, cu titlu gratuit, a unui bun aflat în proprietatea privată a statului în proprietatea unei terțe entități de drept privat - fără a reglementa garanțiile necesare și suficiente pentru ducerea la îndeplinire a scopului urmărit.

De asemenea, Curtea a constatat că, prin modalitatea de reglementare se înlătură posibilitatea autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru transmiterea dreptului de proprietate către terțe persoane de drept privat.

Astfel, se încalcă în mod vădit dreptul unităților administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate, încălcându-se prevederile art.44 din Constituție.

Totodată, Curtea a reținut și încălcarea prevederilor art.136 alin.(2) și (4) din Constituție.

- Cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că sunt neconstituționale prevederile art.II din Legea privind modificarea și completarea Legii nr.51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și pentru modificarea art.451 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În esență, Curtea a constatat că au fost încălcate prevederile constituționale ale art.1 alin.(3) privind statul de drept și (5) referitoare la principiul securității raporturilor juridice și al legalității, ale art.16 alin.(1) cu privire la egalitatea în fața
legii, ale art.21 alin.(1) și (3) referitor la liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și ale art.129 cu privire la folosirea căilor de atac.

II. În aceeași ședință, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, a decis:
- Cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că Legea nr.243/2021 pentru modificarea art.1 alin.(3) din Legea nr.406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, în ansamblul său, este neconstituțională, fiind contrară prevederilor constituționale art.1 alin.(5) privind principiului legalității, în componenta privind calitatea legii, și ale art.15 alin.(2), din perspectiva lipsei dispozițiilor tranzitorii, precum și a caracterului retroactiv al acestei legi. Totodată, cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin.(l) lit.t) și art.14 alin.(1) din Legea contenciosului
administrativ nr.554/2004, întrucât, în virtutea dispozițiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992, nu are competența de a modifica sau completa dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate și nici nu este competentă să controleze constituționalitatea unei interpretări date de o anumită instanță judecătorească textelor legale criticate cu soluționarea în fond a cauzei.

- Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională sintagma 'sau art.56 alin.(1) ind.1' din cuprinsul dispozițiilor art.60 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale au următoarea redactare: '(4) În cazul în care asociația sau fundația a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art.56 alin.(1) lit.a)-c) sau art.56 alin.(1) ind.1, bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanțelor Publice, sau, după caz, de comuna sau orașul în a cărui rază teritorială asociația sau fundația își avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes local.'

În esență, Curtea a constat că pasivitatea persoanei juridice (asociație sau fundație) în îndeplinirea obligației de a raporta Ministerului Justiției datele de identificare ale beneficiarului real, atunci când intervin modificări cu privire la
acestea, nu poate fi asimilată cu vreunul dintre cazurile de dizolvare reglementate în art.56 alin.(1) lit.a)-c) din Ordonanța Guvernului nr.26/2000.

Curtea a constatat că preluarea, în ipoteza normativă criticată, de către stat/comună/oraș a bunurilor mobile și imobile ale asociațiilor/fundațiilor ca măsură sancționatorie pentru neîndeplinirea unei obligații legale ce revine persoanei juridice sancționată cu dizolvarea și intrarea în lichidare echivalează cu o confiscare contrară exigențelor constituționale stabilite prin art.44 alin.(8), potrivit căruia 'Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă'. În lipsa probării caracterului ilicit al destinației, folosirii ori dobândirii bunurilor supuse măsurii de trecere în proprietatea privată a statului și a inexistenței unei hotărâri judecătorești definitive în acest sens, soluția legislativă reglementată prin art.60 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.26/2000, în ceea ce privește sintagma 'sau art.56 alin.(1) ind.1', înlătură prezumția de dobândire licită a averii și este neconstituțională.

Totodată, Curtea a constatat că preluarea, în ipoteza normativă criticată, de către stat/comună/oraș a bunurilor mobile și imobile ale asociațiilor/fundațiilor echivalează cu o expropriere contrară art.44 alin.(3) din Constituție, întrucât
operează în alte condiții decât cele stabilite prin Legea fundamentală, respectiv nu este o expropriere pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

III. De asemenea, Curtea Constituțională, în cadrul controlului hotărârilor Parlamentului, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată și a constatat că este constituțională, în raport cu
criticile formulate, Hotărârea Senatului nr.64/2025 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională.

În esență, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea a reținut că domnul Mihai Busuioc are o vechime de peste 18 ani în specialitatea studiilor juridice și, astfel, îndeplinește condiția reglementată de art.143 din Constituție,
referitoare la vechimea de cel puțin 18 ani în activitatea juridică pentru a putea fi numit în funcția de judecător la Curtea Constituțională.

-

Deciziile sunt definitive și general obligatorii.

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

III. Totodată, Curtea Constituțională a amânat, pentru data de 16 septembrie 2025, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și pentru modificarea Legii nr.157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, obiecție formulată de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului S.O.S. România, Alianței pentru Unirea Românilor și Partidului Oamenilor Tineri și deputați neafiliați.

Compartimentul comunicare și relația cu mass-media al Curții Constituționale