Parlamentul României
Camera Deputaților
Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă

În amintirea unei melodii eterne

A plecat dintre noi un compozitor care n-a scris doar partituri, ci a desenat armonii celeste în sufletele pământenilor norocoși îndeajuns ca să-l cunoască pe Eugen Doga, maestrul fără pereche al valsului contemporan.

La 3 iunie 2025, la venerabila vârstă de 88 de ani, Eugen Doga a închis ochii pentru această lume, dar i-a deschis, poate definitiv, spre muzica sferelor. Într-o epocă a zgomotului de fond, a bruiajelor ideologice și a vulgarității estetice, moartea lui Doga ne întrerupe fluxul convenabil al uitării. Ne interoghează. Ne obligă la reculegere.

Născut la 1 martie 1937 în Chișinău, acest fiu al Basarabiei a fost, de-a lungul deceniilor, o voce caldă și sigură într-un șir amplu de cacofonii politice și exoduri geografice. Educația umanistă desăvârșită la Conservatorul din Chișinău i-a oferit cheia de boltă pentru construcția unui templu sonor în care s-au păstrat, intacte, candoarea satului moldovenesc, eleganța slavă și nostalgia romantică a Europei Centrale. Nu întâmplător, 'Valsul' său celebru din filmul 'Iubita și tandra mea fiară' (1974) a fost recunoscut de UNESCO drept una dintre capodoperele secolului XX. Această lucrare nu aparține doar cinematografiei, ci sufletului universal.

Când Eugen Doga urmărea nu doar efectul - ci cauza. Nu căuta doar sonorități frumoase, ci sensul metafizic al frumuseții.

În muzica lui Doga nu există bravadă sau manierisme excesive, ci doar un ritm specific ascensiunii sufletești. Fie că scria muzică simfonică, fie că orchestra balet sau fundaluri sonore pentru film, el nu a uitat nicio clipă vocația doxologică a muzicii: revelația slavei necreate. Peste 200 de lucrări, rod al unei munci neostolite, au conturat profilul unui artist care nu s-a lăsat cucerit de zgura modernismului steril, ci a rămas fidel ethosului tradițional.

S-a spus despre muzica lui că 'a atins sufletele a milioane de oameni' - o frază comună, dar care, în cazul său, nu sună a clișeu. În 2023, publicul israelian l-a întâmpinat cu lacrimi și ovații. În spații culturale atât de diferite precum Moscova, Chișinău, Tel Aviv sau Paris, Doga a fost înțeles, nu explicat; omagiat, nu decriptat. Pentru că poetica lui Doga e străină de Turnul Babel.

A purtat, fără emfază, dar cu noblețe, flamura culturii profunde, nu a spectacolului de paradă. Într-o vreme în care artele sunt contaminate de activismul propagandistic, Doga a refuzat să intre în corul indignărilor de ocazie. A preferat nota prelungă, nu ritmul isteric. Și astfel, a salvat frumusețea.

Opera lui Eugen Doga a fost o punte între memorie și speranță. Între ce a fost și ce-ar putea să fie, dacă ne-am reaminti cine suntem cu adevărat. Într-o lume care se teme de rădăcini și fuge de melancolie, el a aruncat semințele veșniciei în țarina românilor de pretutindeni.

Moartea lui Eugen Doga nu e doar un capăt de drum biografic. E o invitație la regăsire: confirmarea unui adevăr nepieritor care ne spune că frumusețea salvează, armonia vindecă iar cultura nu se confundă cu divertismentul.

Într-un secol grăbit, în care și geniile sunt uitate după știrile de la ora 19, știm că nu putem să-l ignorăm pe marele Eugen Doga, coreograful perfecțiunilor sonore.

Odihnească-se în pace, cel care a știut să transforme inima Moldovei într-un arc de vioară.

PREȘEDINTE
George - Mihail NEAMȚU