Eugen Doga în oglinda clipelor

Emil Constantinescu

O veste tristă: ne-a părăsit Eugen Doga.

În anii '70, am fost fermecat, ca toată generația mea, de filmele 'Lăutarii' și 'Șatra', venite de peste Prut, și m-am întrebat cine putea compune muzica aceea ireal de frumoasă.

După dobândirea independenței Moldovei, s-a ivit ocazia să-l întâlnesc la Academia de Științe de la Chișinău, angajat pentru recunoașterea limbii române ca limbă de stat.

I-am împărtășit tristețea separării Transnistriei natale, dar și bucuria succesului în lumea întreagă al unei muzici venite din adâncul sufletului românesc.

Am fost împreună la aniversarea lui Petru Lucinschi și a altor prieteni basarabeni. I-am fost oaspete, când și-a sărbătorit șapte decenii de viață la Ateneul Român. Maestrul cu păr alb, costum alb și papion negru interpreta cu virtuozitate, alături de tineri soliști români și basarabeni, melodiile sale incluse între capodoperele secolului XX. Ceva nevăzut îl lega pe sărbătorit cu țara și cu lumea întreagă în care fiii Basarabiei s-au răspândit.

După concert, Eugen Doga amintea celor prezenți că l-am decorat cu Medalia 'Mihai Eminescu'. L-am întrebat de ce aproape toate textele muzicii sale folosesc versurile lui Eminescu. Mi-a răspuns: 'Eu nu caut textele muzicii mele, versurile vin la mine. Așa se face că sunt cufundat în Eminescu. Cred că a fost implantat în codul meu genetic'.

Câteva luni mai târziu, m-a rugat să îi prefațez cartea de amintiri 'În oglinda clipelor', pe care am lansat-o împreună la Muzeul Național 'George Enescu'. Cuvintele și muzica se contopeau.

De curând m-au purtat pașii pe strada pietonală Eugen Doga din Chișinău, un omagiu pentru o legendă vie.

Acest mare artist nu mai este acum în lumea noastră. Între el și muzică se află doar destinul. Și noi, cei care l-am iubit și nu-l vom uita.

Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului