Copiii României - între zâmbet și uitare

1 iunie - o zi de joacă pentru unii, o zi de luptă pentru alții! Copilăria nu așteaptă promisiuni. În fiecare copil e o lume pe care avem datoria să o apărăm. Copiii care nu cer nimic, dar au nevoie de tot. Copilăria ar trebui să doară doar de râs, nu de frig și foame.

Copilăria nu se măsoară în ani, ci în libertatea de a râde fără griji, în brațele care te ocrotesc, în poveștile care te fac să visezi. Ziua de 1 Iunie ar trebui să ne amintească ce fel de lume construim pentru cei mici, pentru că ei sunt oglinda noastră, viitorul nostru, măsura valorilor pe care le lăsăm în urmă.

Ziua Internațională a Copilului a fost instituită în 1925, odată cu Conferința Mondială pentru Bunăstarea Copilului de la Geneva. Ideea a fost ulterior sprijinită și promovată de Federația Democratică Internațională a Femeilor, în 1949. Prima țară care a marcat oficial această zi a fost Turcia, în 1920. În România, 1 Iunie a devenit, în timp, nu doar o sărbătoare a copilăriei, ci și un semnal că toți copiii au dreptul să fie apărați, sprijiniți și iubiți.

Mai mult ca oricând, trebuie să ne întrebăm: facem destul pentru copiii noștri? Îi protejează legile? Îi pregătește școala? Îi apără statul de abuzuri și lipsuri? Este familia sprijinită, nu ignorată? Viitorul se clădește pas cu pas, în fiecare casă, în fiecare clasă, în fiecare decizie politică.

Sunt copii care astăzi se bucură de daruri și joacă, dar pentru alții, Ziua Copilului nu aduce decât o zi în plus de foame, de frig și de tristețe. Copii care nu știu gustul unei mese calde, care merg la școală în adidași rupți sau, mai grav, nu merg deloc. Sunt copii care cresc în sărăcie, în tăcere, în spatele unor statistici pe care le ignorăm prea ușor.

În județul Vaslui, nu e doar o realitate generală, ci și viața de zi cu zi a multor copii care cresc fără cele necesare, cu prea multe griji și prea puțină copilărie. E o nedreptate care doare și pe care n-avem voie s-o tratăm cu indiferență. Instituțiile statului nu pot rămâne insensibile. Nu e doar o datorie morală, e o obligație legală și socială să ajute. Să fie acolo unde părinții lipsesc, unde sărăcia strivește și unde speranța dispare. Fiecare copil are dreptul la hrană, educație, siguranță și iubire.

1 Iunie nu trebuie să fie doar o zi festivă, ci un angajament reînnoit că niciun copil din România nu va mai fi uitat. Pentru că acolo unde statul nu ajunge, începe suferința.

La mulți ani, copii ai României! Vă dorim să rămâneți curați la suflet, puternici în visuri și înconjurați de cei care vă iubesc cu adevărat.

Iar celor care au grijă de voi, părinți, profesori, asistenți, voluntari, le mulțumim pentru răbdare, devotament și inimă.

Să nu uităm, însă, că sunt mulți copii care au nevoie de sprijin real, de familii care se luptă cu lipsuri zi de zi, mai ales în județul Vaslui, unde greutățile sunt și mai apăsătoare.

Dacă vrem cu adevărat un viitor mai bun, trebuie să începem cu voi, copiii noștri, cu lucrurile simple, dar esențiale, grijă, respect și șanse reale.

Deputat de Vaslui
Raisa Enachi

30 mai 2025