Atacul asupra Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai: un afront la adresa la Ortodoxiei

În calitate de președinte al Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaților, Parlamentul României, condamn cu toată tăria decizia revoltătoare a autorităților egiptene de a ordona închiderea Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai, confiscarea proprietăților sale și evacuarea obștii monahale, cu scopul de a transforma acest sanctuar milenar într-un muzeu de stat, comparabil unei atracții turistice profane.

Hotărârea instanței egiptene din 28 mai 2025 reprezintă un act de o gravitate istorică, un atentat la patrimoniul creștin universal și o încălcare flagrantă a libertății religioase, care amenință să stingă un far al spiritualității ce luminează de peste 1.500 de ani.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina, ctitorită între anii 527 și 565 de Împăratul Iustinian I, este cel mai vechi așezământ monastic creștin locuit fără întrerupere.

Așezată la poalele Muntelui Sinai, unde Moise a primit Tablele Legii și a întâlnit Rugul Aprins, mănăstirea păstrează moaștele Sfintei Ecaterina, descoperite în secolul al IX-lea pe vârful Gebel Katherina, și o colecție unică de manuscrise, inclusiv Codex Sinaiticus, precum și icoane din secolele V-VI, neatinse de iconoclasmul bizantin.

Fondată inițial ca fortăreață pentru a proteja un punct strategic al Imperiului Bizantin, mănăstirea a fost construită cu aportul a 'o sută de familii de valahi' aduse din Dacia, conform izvoarelor istorice.

De-a lungul istoriei, mănăstirea a rezistat încercărilor timpului datorită protecției divine și a înțelepciunii liderilor politici. În 641, după cucerirea Sinaiului de către arabi, Profetul Mohamed a emis celebrul Ahtiname, un document care obliga musulmanii să apere monahii și să nu le impună taxe, asigurând continuitatea vieții monastice. Sub dominația otomană, din 1517, mănăstirea și-a păstrat privilegiile, iar în timpul ocupației napoleoniene (1797-1804), Împăratul Napoleon a reconstruit zidul de nord al mănăstirii, prăbușit în 1798.

În secolul al XX-lea, statul egiptean a investit în infrastructură, facilitând accesul pelerinilor, astfel încât astăzi peste o mie de vizitatori trec zilnic pragul mănăstirii, atrași de moaștele Sfintei Ecaterina și de sacralitatea locului.

România are o legătură profundă cu Mănăstirea Sfânta Ecaterina, înrădăcinată în secole de solidaritate ortodoxă. Încă din secolul al XV-lea, voievozii Țării Românești și Moldovei au susținut mănăstirea cu donații generoase. Petru Rareș (1527-1538) l-a sprijinit pe egumenul Ioachim Valahul, fost stareț al mănăstirii în 1533.

Alexandru al II-lea Mircea (1576) a ctitorit Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul și a donat pământuri în Țara Românească. Neagoe Basarab, Petru Șchiopul și Constantin Brâncoveanu au continuat această tradiție, ultimul oferind în 1696 un portret de o valoare artistică excepțională, astăzi păstrat în colecțiile Muzeului Național de Artă al României.

Doamna Elena Cantacuzino și spătarul Mihai Cantacuzino, inspirați de pelerinajul din 1682, au ctitorit Mănăstirea Sinaia, perpetuând numele Muntelui Sinai pe pământ românesc.

Antim Ivireanu a donat în 1710 un ghid al Sinaiului, iar domnitori precum Ieremia Movilă și Vasile Lupu au îmbogățit mănăstirea cu manuscrise și danii.

Până la secularizarea averilor mănăstirești din 1863, mănăstirea deținea în România opt așezăminte, numeroase imobile și peste 50.000 de hectare de pământ.

Decizia autorităților egiptene, cu rădăcini într-un litigiu din 2012, inițiat sub regimul Frăției Musulmane, este un act de o cruzime culturală și spirituală fără precedent.

Sunt contrazise angajamentele Președintelui Abdel Fattah el-Sisi, care, în mai 2025, a promis Prim-Ministrului grec Kyriakos Mitsotakis protejarea patrimoniului creștin.

În absența unei stări de urgență, confiscarea proprietăților și evacuarea monahilor sunt abuzuri care încalcă statutul mănăstirii ca sit UNESCO și simbol al armoniei interreligioase, găzduind o moschee în incinta sa, folosită de beduinii Jebeliya.

Adresez un apel ferm guvernului egiptean să anuleze această decizie nedreaptă și să respecte moștenirea Mănăstirii Sfânta Ecaterina ca loc de cult viu.

Exprim profunda mea indignare Excelenței Sale, Ambasadorul Republicii Arabe Egipt la București, și solicit explicații imediate privind intențiile puterii de la Cairo.

România, ca națiune ortodoxă cu o istorie de solidaritate cu marile centre creștine, va susține demersurile diplomatice și ecumenice pentru salvarea mănăstirii, în colaborare cu partenerii europeni și Bisericile Ortodoxe.

Chemăm toată comunitatea internațională să condamne acest act și să sprijine campania monahilor din Sinai. Mass-media globală, care a păstrat o tăcere suspectă, are datoria de a informa publicul despre această criză.

Creștinătatea nu poate accepta ca un sanctuar care a supraviețuit invaziilor arabe, mameluce și otomane să fie redus la un exponat turistic. România, ca voce a Ortodoxiei, va lupta pentru ca Mănăstirea Sfânta Ecaterina să rămână un loc de rugăciune și un simbol al credinței.

PREȘEDINTE
George - Mihail Neamțu