Ziua Internațională a Căștilor Albastre, între idealul păcii și realitățile geopolitice

Ziua de 29 mai marchează Ziua Internațională a Forțelor ONU de Menținere a Păcii, cunoscută și ca Ziua Internațională a Căștilor Albastre, un moment de recunoaștere a sacrificiilor și eforturilor celor trimiși în misiuni sub egida Națiunilor Unite, în teatre de operații marcate de conflicte, instabilitate și urgență umanitară.

România s-a alăturat acestui efort global, contribuind cu peste 6.000 de militari de-a lungul anilor, în misiuni în Irak, Kuweit, Somalia, Angola, Mali, Congo, Kosovo și alte regiuni tensionate. De la observatori și ofițeri de stat major până la unități complete, militarii români au demonstrat profesionalism, demnitate și curaj în teatre internaționale de operații.

Totuși, într-o epocă în care se invocă tot mai des pacea, dar se aplică frecvent dubla măsură, este legitim să ne întrebăm dacă toate aceste misiuni mai servesc idealurile inițiale ale Națiunilor Unite sau dacă, în unele cazuri, devin instrumente geopolitice prin care marii actori internaționali își perpetuează influența, mascând interese economice și strategice sub un discurs al cooperării 'neutre'.

România nu trebuie să accepte automat orice angajament, doar pentru că este sub sigla ONU sau în cadrul unui parteneriat. Statul român are datoria de a-și păstra suveranitatea decizională și de a evalua obiectiv, de la caz la caz, oportunitatea implicării, ținând cont de siguranța militarilor săi, de interesul național și de respectarea principiilor proprii.

Participarea militarilor noștri nu ar trebui transformată într-un simplu gest de imagine externă, în timp ce, în plan intern, aceștia rămân uitați, subevaluați sau trimiși să reprezinte o țară care nu îndrăznește să întrebe și să spună 'nu', atunci când simte că lucrurile nu sunt în regulă. Militarii români nu sunt simple unelte într-un joc global, ci cetățeni ai unui stat care, dacă se respectă, trebuie să îi apere, nu doar să îi folosească pentru a da bine în comunicate.

Cred în ideea de pace, dar nu într-una dictată de alții. Cred în colaborarea între state, dar nu atunci când România este pusă în poziția de a-și pierde vocea, libertatea de decizie și demnitatea. Mai presus de orice, cred că fiecare popor are dreptul să-și aleagă singur drumul, fără să fie împins într-o direcție care nu i se potrivește și pe care nu a ales-o cu adevărat.

Este nevoie, mai ales în astfel de momente, de o reflecție onestă și responsabilă din partea celor care decid. O reflecție asupra sensului real al fiecărei misiuni internaționale în care România își trimite militarii, asupra interesului național care ar trebui să stea în spatele acestor decizii și asupra respectului față de cei pe care îi expunem unor riscuri reale, în conflicte care nu ne aparțin și în care nu avem voie să intrăm orbește.

Deputat de Vaslui
Raisa Enachi

29 mai 2025