România în pragul incapacității bugetare: controlul plăților, masca unui colaps fiscal tăcut România nu mai funcționează bugetar în regim normal. O spune indirect chiar Ministerul Finanțelor, care a emis recent un document ce impune o programare riguroasă a cererilor de deschidere de credite, diferențiat pe titluri de cheltuieli și capitole bugetare. Salariile și drepturile sociale vor fi cerute până în 20 ale lunii, restul după. Ce pare o măsură tehnică de optimizare este, în realitate, un semnal clar de
lichiditate critică la nivelul aparatului central al statului.

Această decizie nu vine într-un gol instituțional, ci într-un moment în care bugetul României este tensionat la maximum, cu un deficit ce sare de 8,7% din PIB și o datorie publică care, conform metodologiei UE, se apropie periculos de 60%. România trăiește azi din amânări, împrumuturi scumpe cu dobânzi imense aproximativ 8% și pseudo-reforme, iar măsurile de tip 'raționalizare a plăților' sunt, de fapt, o încercare disperată de a masca incapacitatea de a plăti toate obligațiile asumate.

Ce înseamnă concret această nouă procedură?

Statul plătește doar ce nu poate amâna. Salariile și pensiile - adică segmentul social exploziv - sunt prioritizate printr-o procedură fixă. Restul cheltuielilor intră într-un 'purgatoriu bugetar': întreținere, investiții, contracte publice, servicii, proiecte europene. Acestea pot fi amânate, diminuate, blocate temporar. E un model de gestionare de avarie, nu de economie planificată.
Blocajul va lovi economia reală

Din acest moment totul devine foarte periculos.

Firmele care au lucrări publice cu statul român - constructori, furnizori, prestatori de servicii - sunt obligate să-și achite la termen taxele și contribuțiile către bugetul de stat, altfel li se blochează activitatea prin popriri, executări sau pierderea licențelor. Statul nu le plătește facturile la timp, dar le cere punctual taxe pe care nu le pot achita fără încasări.

Aceste companii vor fi forțate să apeleze la finanțări scumpe, la linii de credit pe termen scurt, pentru a acoperi salarii, taxe pe muncă și furnizori. Această presiune financiară generată de blocajul de plăți publice va duce inevitabil la:
- Un val de insolvențe și falimente de răsunet, în special în sectorul construcțiilor și al serviciilor externalizate către stat.
- Concedieri masive și creșterea șomajului, în special în județele unde economia locală depinde de proiecte publice.
- Efectul de domino asupra IMM-urilor și subcontractorilor, care nu vor mai încasa nimic.
- Presiune suplimentară asupra bugetului de stat, care va trebui să acopere ajutoare de șomaj și eventuale scheme de sprijin post-faliment.

Este un blocaj sistemic care va afecta toate domeniile de activitate, de la construcții la IT, agricultură, sănătate, educație. Un lanț de disfuncționalități care, odată pornit, nu mai poate fi oprit decât cu restructurări masive și intervenție de urgență.

Politica bugetară din pix: centralizare și un posibil șantaj mascat

Această procedură oferă Ministerului Finanțelor un instrument de control politic asupra fluxurilor de numerar. Este un mecanism de prioritizare discreționară a cheltuielilor: cine primește bani, când, în ce ordine. Se intră într-o logică de administrare de criză, unde fiecare leu e folosit pentru a împiedica prăbușirea unei părți a sistemului, dar cu costul accentuării colapsului în altele Aceasta este o boală cronică a statului român: lipsa de disciplină în angajamente, combinată cu clientelism bugetar și improvizație fiscală. În loc să avem bugete multianuale, cu priorități clare, se jonglează cu creditele bugetare la lună și se decide politic ce se plătește și ce nu.

Lecțiile din Europa - pe care le ignorăm

Germania, Olanda, statele nordice funcționează pe bugete structurate, cu transparență, predictibilitate și evaluare riguroasă a cheltuielilor. Chiar și Ungaria, aflată sub presiuni similare, a tăiat direct și dur în aparatul de stat, asumând costuri politice clare. România, în schimb, preferă să mimeze normalitatea.

În spatele 'ordonanței trenuleț' și a deciziilor punctuale se află o realitate de necontestat: statul român este supradimensionat, ineficient și incapabil să funcționeze cu resursele reale pe care le are. Trebuie tăiat adânc, reformulat tot sistemul de cheltuieli și reconstruite prioritățile pe baze economice, nu electorale.

Fara o reformă corecta, urmează colapsul în lanț

Dacă Guvernul nu face publică situația reală a angajamentelor financiare și nu aplică o reformă structurală imediată - reducerea aparatului birocratic, audit real al instituțiilor, digitalizare accelerată, eliminarea risipei - 2025 va fi un an complicat. Va fi punctul de ruptură, în care economia reală va fi împinsă în recesiune de o administrație incapabilă să se reformeze și un sistem public care își 'devorează'propriile resurse.

Și încă ceva foarte important, veniturile previzionate în rectificarea bugetară sunt nerealist de mari, fiind necesară o politică fiscal-bugetară mai prudentă și ancorată în realitate. Supraestimarea veniturilor poate duce din nou la: Creșterea datoriei publice peste nivelul sustenabil.

Ce înseamnă?

Dacă veniturile reale sunt mai mici decât cele prognozate, iar cheltuielile rămân la nivelul planificat (sau chiar cresc), guvernul trebuie să acopere deficitul prin împrumuturi suplimentare. Acest lucru crește datoria publică.

Presiuni suplimentare pe finanțarea externă, în contextul unui deficit de cont curent mare.
Pierderea încrederii piețelor financiare, ceea ce ar putea duce la costuri mai mari de împrumut, deși astăzi achităm aproximativ 8%, cel mai mare cost din UE.

În acest moment România nu mai are luxul de a amâna adevărul fiscal. Adevărul este următorul: fără o restructurare brutală, urmează un colaps sistemic și dacă tot suntem la momentul adevărului acceptând situația reală a bugetului țării, cauza nu este sub nici o formă votul liber al cetățenilor din turul 1 al alegerilor prezidențiale, singurii vinovați sunt cei care au condus Guvernul în ultimii ani, ei sunt cei care ne-au adus în această situație dezastruoasă cu politici iresponsabile și decizii inconștiente astazi cu un
președinte provizoriu , guvern provizoriu, prim ministru provizoriu , deficit bugetar imens, inflația cea mai mare din UE, dobânzile la împrumuturi cele mai mari din UE, accesarea fondurilor europene este un adevărat fiasco, PNRR este un eșec guvernamental ce așteptări să mai avem de la actuala clasă politică care și-a urmărit propriile interese exclusiv în detrimentul propriilor cetățeni ?