Pe 30 și 31 mai, de la ora 19.00, la Sala Majestic, Teatrul Odeon găzduiește:

'Iona' de Marin Sorescu

traducere literară din limba română în limba japoneză: Mayo Nishiike și Florin Grancea

dramaturg: Durian Sukegawa

Regie: Silviu Purcărete

Muzică originală: Vasile Șirli

Scenografie și light deisgn: Dragoș Buhagiar

Distribuția: One man show Kuranosuke Sasaki (în rolul Iona)

și: Veronica Arizancu, Liviu Vlad, Eduard Pătrașcu

Co-producție Teatrul Național Radu Stanca Sibiu și Tokyo Metropolitan Theatre

Prețul biletelor: Cat. I: 120 lei, Cat. II: 100 lei, Cat. III: 60 lei

Literatura lui Marin Sorescu este nu numai un punct de referință a culturii autohtone, ci un adevărat patrimoniu lingvistic și stilistic care sintetizează câteva dintre cele mai speciale dimensiuni ale sufletului românesc.

Această specificitate atât de distinctivă și de recognoscibilă a scrierilor sale, în care hazul de-a necazul se întrepătrunde cu observația precisă asupra condiției umane, atinge un apogeu în minunata piesă-metaforă Iona care, cu siguranță, grație talentului lui Silviu Purcărete, va fi un adevărat miracol spectacular.

'Catedrala sufletului' este o declarație de iubire adusă deopotrivă spiritualității românești și modalităților prin care istoria acestui popor a încercat să găsească un echilibru în împăcarea cu universul și natura, precum și frumuseții și rafinamentului culturii japoneze pe care Silviu Purcărete o va prelucra cu bine-cunoscuta lui precizie de estet.

Această adaptare nonconformistă a piesei semnate de Marin Sorescu are, prin urmare, suflul unei experiențe existențiale universale, invitând publicul din toate colțurile lumii să intre într-o comuniune spirituală care să ne apropie de energiile primare ale naturii în care se manifestă divinitatea însăși.

Ne pregătim de un regal teatral cu totul special, de un dialog intercultural care aduce laolaltă două spații pe cât de diferite, în aparență, pe atât de similare în simțire, dar și de un eșafodaj spectacular de excepție pe care vă invităm să-l descoperiți cu inima deschisă, în speranța de a regăsi aceeași liniște și stare de grație resimțită în fața frumuseții pure a naturii.