Un nou cadru legislativ pentru insolvență: propunere legislativă pentru armonizarea la nivel european, bazată pe principiile ADN-ului comun al procedurilor de insolvență

Un set de principii fundamentale care pot deveni ADN-ul comun al procedurilor de insolvență în întreaga Uniune Europeană a fost prezentat în Parlamentul European de către prof. Univ. Dr. Gheorghe Piperea, membru al Parlamentului European, prin amendamente aduse 'Propunerii de directiva privind armonizarea anumitor aspecte ale normelor de drept în materie de insolventa'

Propunerea legislativă aduce în prim-plan Codul genetic comun al procedurilor de insolvență, un document care sintetizează principiile esențiale regăsite deja în legislațiile celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, dar și în alte jurisdicții relevante precum SUA, Canada, Australia sau Coreea de Sud.

De ce este important acest demers ?

În contextul eforturilor de armonizare a legislațiilor în materie de insolvență, aceste principii reprezintă un punct de plecare necesar. Nu poți construi o legislație comună fără reguli de bază clare.

Codul propus de prof. Piperea oferă tocmai această fundație - una menită să echilibreze nevoia de eficiență cu protejarea valorilor democratice și economice ale spațiului european.
Accent pe protecția celor vulnerabili

Una dintre cele mai importante noutăți aduse de această propunere este accentul pus pe protecția micilor participanți în procedurile de insolvență: salariați, IMM-uri, consumatori, comunități locale și chiar ONG-uri. Aceste categorii, deși adesea neglijate, sunt cele care suferă cel mai mult în urma dispariției unei întreprinderi - pierzând locuri de muncă, investiții, creanțe și încrederea într-un sistem care ar trebui să îi protejeze.

Salvarea întreprinderii - prioritate în fața lichidării

Deși recuperarea creanțelor rămâne un obiectiv important, legislația trebuie să includă în mod expres salvgardarea întreprinderii ca scop fundamental. O firmă în dificultate financiară reprezintă mai mult decât un dosar juridic - ea înseamnă locuri de muncă, taxe, dezvoltare locală și stabilitate economică. Într-o economie fragilă și interconectată, salvarea întreprinderii devine o măsură de interes public major.

Mai multe detalii despre amendamentele propuse, regăsiți în materialul de mai jos, elaborat de prof. Univ. Dr. Gheorghe Piperea, membru al Parlamentului European.
Codul genetic comun al procedurilor de insolvență
Preambul
Există, în mod evident, un ADN comun al procedurilor de insolvență, identificabil în cazul
Tuturor legislațiilor celor 27 de state membre ale UE, în ciuda denumirilor diferite și a detaliilor pe care le pot conține legislațiile interne ale statelor membre. Acest set de principii poate fi identificat și în legislațiile unor state non - membre UE, cum ar fi SUA, Canada, Australia, India, Brazilia, Japonia, Coreea de Sud și chiar China și Rusia.

O identificare și explicitare a acestor principii comune într-o Directivă care își propune armonizarea legislațiilor interne ale statelor membre ale UE pentru a le face compatibile este nu numai utilă, ci chiar necesară în condițiile pieței unice europene și ale libertății de circulație a capitalurilor, mărfurilor și persoanelor (ne referim mai ales lucrătorii în întreprinderile europene aflate în dificultate financiară sau în insolvență). Armonizarea procedurilor de insolvență ale statelor membre ale UE trebuie să pornească de la identificarea și explicitarea unui numitor comun, adică a acestor principii fundamentale ale procedurii, aplicabile direct sau implicit, în ciuda diversității sistemelor naționale care decurge din specificului istoric, cultural sau cutumiar al fiecăruia dintre ele.

Aceste principii nu pot fi omise și nici puse în umbră de diverse motivații și scheme de evitare
A insolvenței în favoarea unor proceduri administrative (cum este cazul rezoluției bancare) sau a unor proceduri de salvare cu prețul deficitelor bugetare sau al economiilor populației (cum este cazul întreprinderilor 'prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze' - too big to leț
Fail). În caz contrar, insolvența s-ar transforma într-un mutant juridic și ideologic periculos,
Care ar dinamita două dintre regulile de bază ale capitalismului, democrației și securității
Circuitului juridic civil - responsabilitatea pentru asumarea unor riscuri de afaceri și încrederea
În economia de piață și societatea de consum.

Această abordare este prezentă, de altfel, și în preocupările United Nation Comission on Internațional Trade Law (UNCITRAL) pentru legile - model ale insolvenței, puse în dezbatere
Începând din anul 2019, în prezența și cu participarea activă a reprezentanților Uniunii Europene.

Este, desigur, de o importanță covârșitoare respectul cuvenit principiului subsidiarității, precum și al principiilor efectivității și proporționalității, care rezultă din Tratatele Uniunii.

Pentru efectivitate și proporționalitate este indicat că nu numai anumite aspecte ale insolvenței să fie armonizate (așa cum intenționează proiectul de Directivă), ci chiar toate chestiunile ce țin de principiile comune ale procedurilor de insolvență.

Mai jos sunt câteva propuneri pentru acest set de principii comune ale procedurilor de insolvență, care ar trebui să fie baza armonizării legislațiilor interne ale statelor membre UE.
1. Exceptând procedurile de prevenție a insolvenței, care pot avea caracter administrativ sau
Contractual (adică, negociat direct de către debitor cu principalii creditori sau prin
Intermediului unui practician în insolvență), procedurile de insolvență au caracter judiciar.

Având în vedere impactul semnificativ asupra părților interesate (stakeholders - salariați, clientelă, furnizori, creditori financiari, stat, comunități locale), care sunt acționari indirecți ai întreprinderii debitorului, deschiderea și închiderea procedurii insolvenței trebuie să fie în competența tribunalului, iar debitorul și părțile interesate trebuie să poată fi audiate de un judecător în timp util.

După deschiderea procedurii insolvenței și până la închiderea să, întreaga derularea procedurii trebuie să fie în competența unui magistrat specializat, așa cum este judecătorul sindic din dreptul românesc sau judecătorul - comisar din dreptul francez.

Importanța acestui principiu este dată de faptul că doar procedurile judiciare prezintă garanții
De: (i) transparență, (îi) independență și imparțialitate a organelor care aplică procedura
Insolvenței, (iii) control judiciar, drept la apărare și proces echitabil și (iv) executorialitate și
Efectivitate a dispozițiilor legale și judiciare relative la întreruperea urmăririlor silite individuale ale creditorilor (authomatic stay), la înghețarea datoriilor la nivelul celor din data deschiderii procedurii și la continuarea contractelor debitorului aflate în curs de derulare la data deschiderii procedurii.

Chiar și procedurile de prevenție a insolvenței sau mecanismele de evitare a procedurilor de
Insolvență ar trebui să fie supuse unui control judiciar de legalitate, tocmai având în vedere aceste garanții pe care numai tribunalul le poate furniza.
2. Procedura insolvenței este transparentă. Exceptând informațiile confidențiale sau
Secretele comerciale asupra cărora debitorul insolvent are drept de proprietate intelectuală,
Toate informațiile și documentele importante pentru creditori trebuie să fie dezvăluite prompt și eficient, pentru a se putea exercita un control necesar și util al afacerilor debitorului de dinainte și din timpul procedurii insolvenței.

Odată pus sub protecția tribunalului, debitorul se află sub efectul de panopticum judiciar,
Nefiindu-i permis să ascundă informații sau să dez-informeze creditorii.

3. Procedura insolvenței este o procedură de sacrificiu. Pentru scopul salvgardării întreprinderii debitorului, în interesul părților interesate și, mai ales, în scopul prezervării locurilor de muncă, dar și pentru scopul asanării mediului economic și juridic de un debitor falit, toți participanții la procedură suferă sacrificii sau neutralizări ori atenuări ale drepturilor și libertăților lor, atât din punct de vedere financiar, cât și personal - nepatrimonial.

Debitorul pierde total sau parțial controlul asupra afacerii sale, în favoarea creditorilor.

Creditorii cu creanțe anterioare sunt puși în ordine de preferință, urmând a-și realiza creanțele în alte condiții decât cele originare sau, după caz, a-și vedea creanțele șterse, ca urmare a unor planuri de restructurare sau a unor falimente scuzabile.

Creanțele născute din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii scapă rigorilor și sacrificiilor procedurii insolvenței, dar numai în măsura în care sunt achitate integral și la termen în perioada de dinainte de trecerea la faliment. În caz contrar, titularii acestor creanțe vor fi vizați de aceleași rigori și sacrificii.

4. Procedura insolvenței are caracter colectiv și concursual.
Toți creditorii care au pretenții contra debitorului insolvent trebuie să participe la procedură
Insolvenței pentru a fi circumscriși conceptului de 'realizare a creanțelor contra debitorului',
Care este scopul procedurii insolvenței.

Sunt exceptați de la această obligație salariații și titularii creanțelor care rezultă din continuarea procedurii - lor li se vor achita creanțele conform cu documentele din care rezultă. În caz contrar, și acești creditori vor fi trecuți în tabelele de creanțe, dar numai la cererea lor.

Creditorii au interese individuale, contradictorii. De aceea, ei vor intra în competiție, pentru
A-și maximiza șansele de recuperare cât mai completă a creanțelor lor contra debitorului. În
Acest scop, vor apela la contestații și reclamații, inclusiv reciproce, motiv pentru care este necesar un arbitraj atent și obiectiv între creditorii cu poziții distincte în ierarhia ordinii de preferință și cu interese divergențe. Acest arbitraj trebuie exercitat de judecătorul specializat, care are controlul judiciar al procedurii, judecător care se poate sprijini în acest scop pe medierea practicianului în insolvență numit în cauză.

Creditorii au și interese comune contra debitorului, motiv pentru care acționează coordonat
Și organizat, în adunării ale creditorilor și comitete ale creditorilor.

Sunt de o importanță crucială independența membrilor comitetului creditorilor și interdicția
Conflictului de interese în care aceștia s-ar putea afla. Afiliații, acționarii sau (ex) managerii debitorului nu ar trebuie să poată face parte din comitetul creditorilor.

5. Deschiderea procedurii insolvenței înseamnă punerea debitorului sub protecția
Tribunalului, ceea ce se traduce, în principal, prin:
( i) întreruperea oricărei urmăriri silite individuale a debitorului,
( îi) înghețarea valorii creanței la cuantumul său nominal de la data deschiderii procedurii,
( iii) continuarea contractelor aflate în derulare, esențiale pentru supraviețuirea afacerii
Debitorului.

6. Gestiunea afacerilor și a comportamentului debitorului aflat în insolvență va fi sub
Controlul de oportunitate al creditorilor și sub supravegherea practicianului în insolvență.

De o crucială importanță sunt independența practicianului în insolvență și interdicția
Conflictului de interese în care s-ar putea afla.

Sunt interzise numirile concomitente ca practician în insolvență în proceduri deschise contra
Unor întreprinderi care sunt reciproc debitori și creditori. Interdicția se extinde și la situațiile
În care practicianul în insolvență are mai multe filiale (subsidiaries) sau sucursale (branches)
Or agenții și practicianul se folosește de această tehnică pentru ocoli, prin fraudă la lege,
Interdicția conflictelor de interese.

7. Cu excepția cazurilor de fraudă și a acțiunilor continue care ruinează afacerea sau activelor
Debitorului, controlul afacerilor debitorului de după deschiderea procedurii insolvenței
Rămâne la reprezentanții săi legali de dinainte de deschiderea procedurii, conform regulii
Debtor în posesion, în înțelesul pe care legea - model UNCITRAL i-l dă regulii.

Afacerea debitorului va fi, totuși, controlată sub raportul oportunității de comitetul creditorilor și supravegheată de practicianul în insolvență, în special sub aspectul dreptului de semnătură în bancă.

După deschiderea procedurii insolvenței, afacerea debitorului se va derula în condiții similare
Cu cele existente la momentul când era o afacere în bonis, după regulă business aș usual.

Evident, se vor aplica toate condițiile specifice procedurii de insolvență, cele privind
Transparența și controlul judiciar și de oportunitate fiind esențiale.
[ 1] Acest organ al procedurii poartă diverse denumiri în legislațiile statelor membre. De exemplu, în România, formula normativă utilizată este 'administrator judiciar' (pentru perioada de observație și pentru perioada de reorganizare judiciară) sau 'lichidator' (pentru perioada falimentului), în Franța, 'mandataire de justice', în Irlanda, 'receiver' etc.

8. Acțiunea în anulare este o acțiune care tinde la recuperarea unor active sau valori ale
Întreprinderii debitorului, în vederea maximizării averii (claw-back action).

Acțiunea privește perioada suspectă, adică perioada de 2 până la 4 ani anterioară deschiderii
Procedurii insolvenței, când se poate presupune că debitorul, prin acte juridice voluntare, va prejudicia creditorii, prin externalizări frauduloase de active, afaceri ruinătoare sau operațiuni neobișnuite, cum ar fi acte de dare în plată sau de donație, mai ales în relație cu acționarii semnificativi sau cu rudele.

Actele juridice voluntare ale debitorului ar trebui să cuprindă și actele juridice pseudo -
Forțate, cu aparență de executare silită, dar în fapt fictive sau simulate.

9. Responsabilitatea managerilor pentru cauzarea insolvenței trebuie să privească o perioadă
De 2 - 4 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței și trebuie extinsă și la directorii din umbră, managerii de facto sau orice persoană care a contribuit în mod esențial la apariția stării de insolvență, cum ar fi băncile pentru credite anormale, statul pentru ajutor de stat ilegitim și grupul de societăți din care debitorul face parte, pentru încălcarea independenței economice și juridice a debitorului.

10. Prevenția, reorganizarea și cesiunea întreprinderii sunt modalități de a asigura supraviețuirea întreprinderii, dar nu sunt scopuri în sine. Scopul trebuie să fie acoperirea pasivului debitorului, inclusiv prin realizarea creanțelor creditorilor și prin tragerea la răspundere a vinovaților.

Procedura de pre-vânzare a întreprinderii debitorului, negociată anterior de debitor cu principalii creditori, prin intermediul practicianului în insolvență și confirmată de judecător după deschiderea procedurii insolvenței (pre pack) Un nou cadru legislativ pentru insolvență: propunere legislativă pentru armonizarea la nivel european, bazată pe principiile ADN-ului comun al procedurilor de insolvență

Un set de principii fundamentale care pot deveni ADN-ul comun al procedurilor de insolvență în întreaga Uniune Europeană a fost prezentat în Parlamentul European de către prof. Univ. Dr. Gheorghe Piperea, membru al Parlamentului European, prin amendamente aduse 'Propunerii de directiva privind armonizarea anumitor aspecte ale normelor de drept în materie de insolventa'

Propunerea legislativă aduce în prim-plan Codul genetic comun al procedurilor de insolvență, un document care sintetizează principiile esențiale regăsite deja în legislațiile celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, dar și în alte jurisdicții relevante precum SUA, Canada, Australia sau Coreea de Sud.

De ce este important acest demers ?

În contextul eforturilor de armonizare a legislațiilor în materie de insolvență, aceste principii reprezintă un punct de plecare necesar. Nu poți construi o legislație comună fără reguli de bază clare.

Codul propus de prof. Piperea oferă tocmai această fundație - una menită să echilibreze nevoia de eficiență cu protejarea valorilor democratice și economice ale spațiului european.
Accent pe protecția celor vulnerabili

Una dintre cele mai importante noutăți aduse de această propunere este accentul pus pe protecția micilor participanți în procedurile de insolvență: salariați, IMM-uri, consumatori, comunități locale și chiar ONG-uri. Aceste categorii, deși adesea neglijate, sunt cele care suferă cel mai mult în urma dispariției unei întreprinderi - pierzând locuri de muncă, investiții, creanțe și încrederea într-un sistem care ar trebui să îi protejeze.

Salvarea întreprinderii - prioritate în fața lichidării

Deși recuperarea creanțelor rămâne un obiectiv important, legislația trebuie să includă în mod expres salvgardarea întreprinderii ca scop fundamental. O firmă în dificultate financiară reprezintă mai mult decât un dosar juridic - ea înseamnă locuri de muncă, taxe, dezvoltare locală și stabilitate economică. Într-o economie fragilă și interconectată, salvarea întreprinderii devine o măsură de interes public major.

Mai multe detalii despre amendamentele propuse, regăsiți în materialul de mai jos, elaborat de prof. Univ. Dr. Gheorghe Piperea, membru al Parlamentului European.
Codul genetic comun al procedurilor de insolvență
Preambul
Există, în mod evident, un ADN comun al procedurilor de insolvență, identificabil în cazul
Tuturor legislațiilor celor 27 de state membre ale UE, în ciuda denumirilor diferite și a detaliilor pe care le pot conține legislațiile interne ale statelor membre. Acest set de principii poate fi identificat și în legislațiile unor state non - membre UE, cum ar fi SUA, Canada, Australia, India, Brazilia, Japonia, Coreea de Sud și chiar China și Rusia.

O identificare și explicitare a acestor principii comune într-o Directivă care își propune armonizarea legislațiilor interne ale statelor membre ale UE pentru a le face compatibile este nu numai utilă, ci chiar necesară în condițiile pieței unice europene și ale libertății de circulație a capitalurilor, mărfurilor și persoanelor (ne referim mai ales lucrătorii în întreprinderile europene aflate în dificultate financiară sau în insolvență). Armonizarea procedurilor de insolvență ale statelor membre ale UE trebuie să pornească de la identificarea și explicitarea unui numitor comun, adică a acestor principii fundamentale ale procedurii, aplicabile direct sau implicit, în ciuda diversității sistemelor naționale care decurge din specificului istoric, cultural sau cutumiar al fiecăruia dintre ele.

Aceste principii nu pot fi omise și nici puse în umbră de diverse motivații și scheme de evitare
A insolvenței în favoarea unor proceduri administrative (cum este cazul rezoluției bancare) sau a unor proceduri de salvare cu prețul deficitelor bugetare sau al economiilor populației (cum este cazul întreprinderilor 'prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze' - too big to leț
Fail). În caz contrar, insolvența s-ar transforma într-un mutant juridic și ideologic periculos,
Care ar dinamita două dintre regulile de bază ale capitalismului, democrației și securității
Circuitului juridic civil - responsabilitatea pentru asumarea unor riscuri de afaceri și încrederea
În economia de piață și societatea de consum.

Această abordare este prezentă, de altfel, și în preocupările United Nation Comission on Internațional Trade Law (UNCITRAL) pentru legile - model ale insolvenței, puse în dezbatere
Începând din anul 2019, în prezența și cu participarea activă a reprezentanților Uniunii Europene.

Este, desigur, de o importanță covârșitoare respectul cuvenit principiului subsidiarității, precum și al principiilor efectivității și proporționalității, care rezultă din Tratatele Uniunii.

Pentru efectivitate și proporționalitate este indicat că nu numai anumite aspecte ale insolvenței să fie armonizate (așa cum intenționează proiectul de Directivă), ci chiar toate chestiunile ce țin de principiile comune ale procedurilor de insolvență.

Mai jos sunt câteva propuneri pentru acest set de principii comune ale procedurilor de insolvență, care ar trebui să fie baza armonizării legislațiilor interne ale statelor membre UE.
1. Exceptând procedurile de prevenție a insolvenței, care pot avea caracter administrativ sau
Contractual (adică, negociat direct de către debitor cu principalii creditori sau prin
Intermediului unui practician în insolvență), procedurile de insolvență au caracter judiciar.

Având în vedere impactul semnificativ asupra părților interesate (stakeholders - salariați, clientelă, furnizori, creditori financiari, stat, comunități locale), care sunt acționari indirecți ai întreprinderii debitorului, deschiderea și închiderea procedurii insolvenței trebuie să fie în competența tribunalului, iar debitorul și părțile interesate trebuie să poată fi audiate de un judecător în timp util.

După deschiderea procedurii insolvenței și până la închiderea să, întreaga derularea procedurii trebuie să fie în competența unui magistrat specializat, așa cum este judecătorul sindic din dreptul românesc sau judecătorul - comisar din dreptul francez.

Importanța acestui principiu este dată de faptul că doar procedurile judiciare prezintă garanții
De: (i) transparență, (îi) independență și imparțialitate a organelor care aplică procedura
Insolvenței, (iii) control judiciar, drept la apărare și proces echitabil și (iv) executorialitate și
Efectivitate a dispozițiilor legale și judiciare relative la întreruperea urmăririlor silite individuale ale creditorilor (authomatic stay), la înghețarea datoriilor la nivelul celor din data deschiderii procedurii și la continuarea contractelor debitorului aflate în curs de derulare la data deschiderii procedurii.

Chiar și procedurile de prevenție a insolvenței sau mecanismele de evitare a procedurilor de
Insolvență ar trebui să fie supuse unui control judiciar de legalitate, tocmai având în vedere aceste garanții pe care numai tribunalul le poate furniza.
2. Procedura insolvenței este transparentă. Exceptând informațiile confidențiale sau
Secretele comerciale asupra cărora debitorul insolvent are drept de proprietate intelectuală,
Toate informațiile și documentele importante pentru creditori trebuie să fie dezvăluite prompt și eficient, pentru a se putea exercita un control necesar și util al afacerilor debitorului de dinainte și din timpul procedurii insolvenței.

Odată pus sub protecția tribunalului, debitorul se află sub efectul de panopticum judiciar,
Nefiindu-i permis să ascundă informații sau să dez-informeze creditorii.

3. Procedura insolvenței este o procedură de sacrificiu. Pentru scopul salvgardării întreprinderii debitorului, în interesul părților interesate și, mai ales, în scopul prezervării locurilor de muncă, dar și pentru scopul asanării mediului economic și juridic de un debitor falit, toți participanții la procedură suferă sacrificii sau neutralizări ori atenuări ale drepturilor și libertăților lor, atât din punct de vedere financiar, cât și personal - nepatrimonial.

Debitorul pierde total sau parțial controlul asupra afacerii sale, în favoarea creditorilor.

Creditorii cu creanțe anterioare sunt puși în ordine de preferință, urmând a-și realiza creanțele în alte condiții decât cele originare sau, după caz, a-și vedea creanțele șterse, ca urmare a unor planuri de restructurare sau a unor falimente scuzabile.

Creanțele născute din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii scapă rigorilor și sacrificiilor procedurii insolvenței, dar numai în măsura în care sunt achitate integral și la termen în perioada de dinainte de trecerea la faliment. În caz contrar, titularii acestor creanțe vor fi vizați de aceleași rigori și sacrificii.

4. Procedura insolvenței are caracter colectiv și concursual.
Toți creditorii care au pretenții contra debitorului insolvent trebuie să participe la procedură
Insolvenței pentru a fi circumscriși conceptului de 'realizare a creanțelor contra debitorului',
Care este scopul procedurii insolvenței.

Sunt exceptați de la această obligație salariații și titularii creanțelor care rezultă din continuarea procedurii - lor li se vor achita creanțele conform cu documentele din care rezultă. În caz contrar, și acești creditori vor fi trecuți în tabelele de creanțe, dar numai la cererea lor.

Creditorii au interese individuale, contradictorii. De aceea, ei vor intra în competiție, pentru
A-și maximiza șansele de recuperare cât mai completă a creanțelor lor contra debitorului. În
Acest scop, vor apela la contestații și reclamații, inclusiv reciproce, motiv pentru care este necesar un arbitraj atent și obiectiv între creditorii cu poziții distincte în ierarhia ordinii de preferință și cu interese divergențe. Acest arbitraj trebuie exercitat de judecătorul specializat, care are controlul judiciar al procedurii, judecător care se poate sprijini în acest scop pe medierea practicianului în insolvență numit în cauză.

Creditorii au și interese comune contra debitorului, motiv pentru care acționează coordonat
Și organizat, în adunării ale creditorilor și comitete ale creditorilor.

Sunt de o importanță crucială independența membrilor comitetului creditorilor și interdicția
Conflictului de interese în care aceștia s-ar putea afla. Afiliații, acționarii sau (ex) managerii debitorului nu ar trebuie să poată face parte din comitetul creditorilor.

5. Deschiderea procedurii insolvenței înseamnă punerea debitorului sub protecția
Tribunalului, ceea ce se traduce, în principal, prin:
( i) întreruperea oricărei urmăriri silite individuale a debitorului,
( îi) înghețarea valorii creanței la cuantumul său nominal de la data deschiderii procedurii,
( iii) continuarea contractelor aflate în derulare, esențiale pentru supraviețuirea afacerii
Debitorului.

6. Gestiunea afacerilor și a comportamentului debitorului aflat în insolvență va fi sub
Controlul de oportunitate al creditorilor și sub supravegherea practicianului în insolvență.

De o crucială importanță sunt independența practicianului în insolvență și interdicția
Conflictului de interese în care s-ar putea afla.

Sunt interzise numirile concomitente ca practician în insolvență în proceduri deschise contra
Unor întreprinderi care sunt reciproc debitori și creditori. Interdicția se extinde și la situațiile
În care practicianul în insolvență are mai multe filiale (subsidiaries) sau sucursale (branches)
Or agenții și practicianul se folosește de această tehnică pentru ocoli, prin fraudă la lege,
Interdicția conflictelor de interese.

7. Cu excepția cazurilor de fraudă și a acțiunilor continue care ruinează afacerea sau activelor
Debitorului, controlul afacerilor debitorului de după deschiderea procedurii insolvenței
Rămâne la reprezentanții săi legali de dinainte de deschiderea procedurii, conform regulii
Debtor în posesion, în înțelesul pe care legea - model UNCITRAL i-l dă regulii.

Afacerea debitorului va fi, totuși, controlată sub raportul oportunității de comitetul creditorilor și supravegheată de practicianul în insolvență, în special sub aspectul dreptului de semnătură în bancă.

După deschiderea procedurii insolvenței, afacerea debitorului se va derula în condiții similare
Cu cele existente la momentul când era o afacere în bonis, după regulă business aș usual.

Evident, se vor aplica toate condițiile specifice procedurii de insolvență, cele privind
Transparența și controlul judiciar și de oportunitate fiind esențiale.
[ 1] Acest organ al procedurii poartă diverse denumiri în legislațiile statelor membre. De exemplu, în România, formula normativă utilizată este 'administrator judiciar' (pentru perioada de observație și pentru perioada de reorganizare judiciară) sau 'lichidator' (pentru perioada falimentului), în Franța, 'mandataire de justice', în Irlanda, 'receiver' etc.

8. Acțiunea în anulare este o acțiune care tinde la recuperarea unor active sau valori ale
Întreprinderii debitorului, în vederea maximizării averii (claw-back action).

Acțiunea privește perioada suspectă, adică perioada de 2 până la 4 ani anterioară deschiderii
Procedurii insolvenței, când se poate presupune că debitorul, prin acte juridice voluntare, va prejudicia creditorii, prin externalizări frauduloase de active, afaceri ruinătoare sau operațiuni neobișnuite, cum ar fi acte de dare în plată sau de donație, mai ales în relație cu acționarii semnificativi sau cu rudele.

Actele juridice voluntare ale debitorului ar trebui să cuprindă și actele juridice pseudo -
Forțate, cu aparență de executare silită, dar în fapt fictive sau simulate.

9. Responsabilitatea managerilor pentru cauzarea insolvenței trebuie să privească o perioadă
De 2 - 4 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței și trebuie extinsă și la directorii din umbră, managerii de facto sau orice persoană care a contribuit în mod esențial la apariția stării de insolvență, cum ar fi băncile pentru credite anormale, statul pentru ajutor de stat ilegitim și grupul de societăți din care debitorul face parte, pentru încălcarea independenței economice și juridice a debitorului.

10. Prevenția, reorganizarea și cesiunea întreprinderii sunt modalități de a asigura supraviețuirea întreprinderii, dar nu sunt scopuri în sine. Scopul trebuie să fie acoperirea pasivului debitorului, inclusiv prin realizarea creanțelor creditorilor și prin tragerea la răspundere a vinovaților.

Procedura de pre-vânzare a întreprinderii debitorului, negociată anterior de debitor cu principalii creditori, prin intermediul practicianului în insolvență și confirmată de judecător după deschiderea procedurii insolvenței (pre pack) trebuie subordonată aceluiași scop.

11. Falimentul scuzabil, calificat ca atare de tribunal, este motivul întemeiat pentru care
Poate interveni descărcarea de datorii și pentru care debitorului i se poate oferi o a doua
Șansă (the fresh new start).

12. În caz de faliment fraudulos, constatat că atare de tribunal, vor fi dispuse decăderi din
Dreptul de a mai face afaceri și de a mai fonda întreprinderi, pe termene suficient de lungi
Pentru a avea efect disuasiv, dar suficient de scurte pentru a nu exclude social la infinit
Persoanele sancționate.

Prin această propunere, România se poziționează ca un inițiator activ al unui cadru de echilibru juridic și economic, care răspunde provocărilor actuale ale spațiului european: echitate, transparență, salvarea întreprinderii și protecția actorilor economici vulnerabili.

Adoptarea Codului genetic comun al procedurilor de insolvență în cadrul unei directive europene ar marca o etapă esențială în crearea unui sistem coerent, predictibil și eficient al insolvenței în întreaga Uniune. Trebuie subordonată aceluiași scop.

11. Falimentul scuzabil, calificat ca atare de tribunal, este motivul întemeiat pentru care poate interveni descărcarea de datorii și pentru care debitorului i se poate oferi o a doua
Șansă (the fresh new start).

12. În caz de faliment fraudulos, constatat că atare de tribunal, vor fi dispuse decăderi din
Dreptul de a mai face afaceri și de a mai fonda întreprinderi, pe termene suficient de lungi pentru a avea efect disuasiv, dar suficient de scurte pentru a nu exclude social la infinit persoanele sancționate.

Prin această propunere, România se poziționează ca un inițiator activ al unui cadru de echilibru juridic și economic, care răspunde provocărilor actuale ale spațiului european: echitate, transparență, salvarea întreprinderii și protecția actorilor economici vulnerabili.

Adoptarea Codului genetic comun al procedurilor de insolvență în cadrul unei directive europene ar marca o etapă esențială în crearea unui sistem coerent, predictibil și eficient al insolvenței în întreaga Uniune.