Parlamentul României
Camera Deputaților
Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă
Scrisoare deschisă adresată ministrului Culturii din România

Doamnă Ministru,

Într-o epocă dominată de relativism moral și indiferență mediatică, îndrăznesc să vă scriu despre o realitate care, deși îndepărtată geografic, atinge corzile cele mai profunde ale identității noastre românești și creștine. Este vorba despre drama tăcută, dar devastatoare, a creștinilor persecutați în Orientul Mijlociu - în Siria, Turcia și teritoriile kurde - o rană deschisă pe trupul Bisericii lui Hristos, dar și o provocare pentru conștiința unei Europe adormite.

Memoria vie a lui Macarie al Antiohiei

Îngăduiți-mi, Doamnă Ministru, să evoc un moment de grație din istoria noastră culturală și religioasă, prea puțin cunoscut publicului larg, dar esențial pentru memoria diplomatică și spirituală a României: călătoria patriarhului Macarie III Zaim al Antiohiei (1600-1672) în Țările Române, la mijlocul veacului al XVII-lea.

Acest ierarh sirian, cunoscut și sub numele de Macarie de Alep, nu a fost un simplu pelerin, ci un ambasador al suferinței creștine sub asuprirea semilunii. Alături de fiul său, arhidiaconul Paul de Alep, el a traversat regiuni dominate de Imperiul Otoman, căutând sprijin frățesc din partea domnilor ortodocși ai Răsăritului european.

A fost primit cu cinste de Matei Basarab în Țara Românească și de Vasile Lupu în Moldova - doi voievozi care, departe de a fi simpli actori politici, s-au dovedit a fi ctitori ai spiritului, patroni ai Ortodoxiei universale și susținători concreți ai fraților persecutați din Orient.

România - bastion al Ortodoxiei solidare

România, aflată atunci sub suzeranitate otomană, a știut să-și păstreze autonomia culturală și religioasă. Într-un gest de rară generozitate, Matei Basarab a oferit Patriarhului Macarie nu doar daruri materiale (pocale, veșminte brodate, odoare liturgice), ci și ceva mai durabil: încrederea că lumea ortodoxă nu-și va uita copiii risipiți în deșerturile Asiei.

În Moldova, Vasile Lupu a mers și mai departe: a deschis dialoguri teologice despre pericolele catolicismului prozelitist, a finanțat restaurarea mănăstirilor siriene și a oferit o lecție de ecumenism autentic - nu cel steril al jargonului academic occidental, ci ecumenismul inimii, întemeiat pe suferință și pe cruce.

Astăzi, când creștinii din Alep, Mosul sau Diyarbakir trăiesc din nou sub teroarea fundamentalismului, este datoria noastră, domnule Ministru, să readucem în actualitate acest model de solidaritate creștină. România trebuie să fie mai mult decât un actor pasiv în arena culturală globală; ea poate și trebuie să fie o voce profetică în apărarea celor persecutați pentru credința lor.

Cultura - un instrument al diplomației compasionale

Ministerul Culturii, sub conducerea dumneavoastră, are la îndemână pârghii prin care poate contribui semnificativ la această cauză. Iată câteva propuneri concrete:
1. Crearea unui program anual de cooperare culturală cu comunitățile creștine din Orientul Mijlociu, incluzând schimburi de manuscrise, traduceri de texte patristice și restaurarea comună a patrimoniului ortodox sirian.
2. Organizarea unei expoziții itinerante intitulate 'Macarie de Alep și prietenii săi din Valahia și Moldova', care să pună în lumină influențele reciproce dintre spiritualitatea siriană și cea românească, inclusiv în iconografie, arhitectură și muzică liturgică.
3. Sprijinirea tipăririi în limba arabă și siriacă a unor lucrări fundamentale ale misticii răsăritene românești (cum ar fi opera lui Paisie de la Neamț, a lui Dumitru Stăniloae sau a Sf. Calinic de la Cernica), în colaborare cu patriarhiile Antiohiei și Ierusalimului.
4. Inițierea unui fond național de susținere a studiilor siriene în România, în parteneriat cu Institutul de Studii Sud-Est Europene, care să încurajeze cercetarea academică pe tema relațiilor dintre creștinismul levantin și cel carpatin.
5. Susținerea unor centre românești de sprijin umanitar și educațional în zonele afectate de persecuție, alături de organizații creștine internaționale, cu rol de 'ambasadă culturală mobilă' a valorilor ortodoxiei românești.

Nu putem rămâne tăcuți
Doamnă Ministru, tăcerea în fața răului este, în sine, o complicitate. Iar cultura, așa cum spunea Nicolae Steinhardt, este ultimul bastion al libertății omului creștin într-o lume care adoră confortul și disprețuiește jertfa.

Este inadmisibil ca noi, moștenitorii unei tradiții care l-a primit cu brațele deschise pe Macarie de Alep, să închidem azi ochii în fața distrugerii bisericilor siriene, a crucilor doborâte din Turcia asiatică sau a catacombelor din Erbil în care se ascund mamele creștine alături de pruncii lor.

Plecând din Țările Române, Macarie a dus cu el nu doar odoare liturgice, ci și manuscrise românești, tipărite în slavonă, greacă și română - semn al unei generozități fără granițe. Aceste daruri spirituale au devenit, peste secole, punți între civilizații, mărturii ale unei Românii care știa că libertatea fără credință este o minciună frumos ambalată.

Astăzi, în timp ce Europa se zbate în incoerență axiologică, România poate fi din nou un model. Un bastion al bunului-simț teologic, al ospitalității liturgice, al culturii creștine care nu negociază cu barbaria.

Apel la acțiune

Vă îndemn, deci, cu toată stima, să faceți din mandatul dumneavoastră o epocă de renaștere a diplomației culturale românești în Orientul Apropiat. Să redeșteptați în inima statului român conștiința unei vocații misionare, nu prin prozelitism, ci prin compasiune activă, prin restaurare, prin solidaritate.

Nu cerem să trimitem soldați, ci să trimitem iconari, bibliotecari, teologi, traducători și istorici. Nu chemăm la război, ci la reparație. Nu vrem hegemonie, ci comuniune.

Într-un timp în care crucile sunt batjocorite în Răsărit, România are datoria sfântă de a arăta că nu și-a uitat datoria de creștin ortodox, așa cum a făcut-o odinioară, sub zodia blândului Matei Basarab și a înțeleptului Vasile Lupu.

Să fim, iarăși, frați cu Antiohia.

Cu respect și rugăciune,
Mihail Neamțu
Scriitor, teolog și cetățean al României care crede în puterea vindecătoare a culturii creștine
Președintele Comisiei de Cultură, Camera Deputaților