Discursul ministrului Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, cu ocazia Zilei Inspectoratului General pentru Imigrări

Bună ziua tuturor, stimați conducători de instituții, secretari de stat, șefi de arme, șefi de structuri, invitați, doamnelor și domnilor prezenți astăzi în sală! Vă mulțumesc, în primul rând, pentru participarea dumneavoastră alături de noi, la acest eveniment important pentru Ministerul Afacerilor Interne! Prezența dumneavoastră este un semn de prețuire pentru Inspectoratul General pentru Imigrări și de sprijin, pentru care vă mulțumesc, de asemenea!

Deși este o ședință aniversară, nu neapărat una de lucru, un bilanț, fidel unui principiu care prețuiește faptele mai mult decât vorbele, aș vrea totuși să fac și o trecere în revistă a activității inspectoratului, o activitate care a depășit în 2024 granițele unui simplu exercițiu administrativ.

Și Inspectoratul General pentru Imigrări, ca și celelalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, s-a afirmat ca o instituție importantă, de bază a ecosistemului instituțional al Ministerului Afacerilor Interne și în general în domeniul siguranței, ordinii publice și securității naționale.

În 2024, Inspectoratul a asigurat managementul șederii legale pentru nu mai puțin de 238.000 de cetățeni străini, dintre care 173.000 provin din state terțe UE, o creștere cu 17,7% față de anul precedent. Este o evoluție semnificativă, gestionată cu rigoare și calitate procedurală. Un segment-cheie al activității dumneavoastră în inspectorat a fost reprezentat de angajarea străinilor în România. Au fost procesate 132.347 de cereri pentru avize de angajare și emise 105.988 de avize, cu o creștere de aproape 5% față de anul 2023. Gradul de utilizare a cotei stabilite a fost de 98,3%, ceea ce arată că România continuă să fie o destinație căutată pentru locuri de muncă, iar administrația noastră reușește să răspundă acestor nevoi relativ prompt.

În paralel, Inspectoratul a menținut fermitatea necesară în combaterea șederii ilegale. Au fost organizate peste 7.800 de controale, s-au constatat 15.249 de contravenții, iar 1.090 cetățeni străini au fost îndepărtați sub escortă, aceasta însemnând punerea în practică a principiului nostru de toleranță zero pentru încălcarea legii în orice domeniu s-ar manifesta această încălcare a legii.

În domeniu azilului, au fost înregistrate 2.467 de cereri, iar 724 de persoane au primit o formă de protecție. Presiunea sistemului s-a menținut la un nivel controlabil, inclusiv datorită mecanismului de protecție temporară, folosit în continuare, în special pentru cetățenii ucraineni.

În ceea ce privește cooperarea internațională, aș sublinia faptul că România gestionat 4.100 de cereri în cadrul Regulamentului Dublin, răspunzând tuturor în termenele stabilite. În același timp, am acceptat 149 de cereri de relocalizare, 80 de persoane fiind deja transferate în România, o dovadă clară de solidaritate europeană din partea noastră și dată fiind proporția între cererile de relocalizare și relocalizarea efectivă, o oarecare întârziere din partea partenerilor de a le pune în aplicare.

Deși e un subiect european sensibil, un punct de cotitură major, l-a constituit, fără îndoială, data de 01 ianuarie 2025, când România a devenit membră în Spațiul Schengen cu toate cele trei frontiere. IGI și-a adaptat misiunea imediat, inclusiv prin prezență permanentă în aeroporturi, unde doar anul trecut au fost depistați 200 de străini în situații ilegale, majoritatea pe Aeroportul Internațional Henri Coandă.

În privința infrastructurii și digitalizării, au fost realizate câteva investiții notabile. În primul rând, suplimentarea capacității centrelor de custodie și de azil cu peste 540 de locuri, modernizarea portalurilor IGI, emiterea automată a avizelor de angajare, implementarea unui sistem electronic de contravenție și back-up de tip disaster recovery.

Poate că cel mai important la nivel strategic a fost faptul că am pregătit și deja pus în operă Planul Național de Implementare a Pactului pentru Migrație și Azil, lucru comunicat și Comisiei Europene, România fiind prima țară care a făcut acest lucru, chiar din ianuarie 2025, fapt semnalat pozitiv inclusiv la nivelul Consiliului JAI și al Comisiei Europene.

În ceea ce privește viitorul, este deja cred că o certitudine vizibilă cu ochiul liber, presiunile vor crește pe inspectorat și pe minister în ansamblu, din cel puțin următoarele trei cauze:

Migrația se va manifesta din ce în ce mai mult ca un fenomen foarte greu de controlat, foarte greu de procesat. Nu vorbesc aici doar de România, vorbesc nici măcar de regiune, vorbesc de întreaga Europă. Faptul e de ceva vreme o realitate. Unele țări controlează mai bine migrația, altele foarte bine, cum e România, și altele întâmpină probleme. Această evoluție va continua, pentru că sunt, după cum știți, situații cel puțin tensionate, dacă nu în unele, în stare de conflict deschis în lume, în vecinătatea îndepărtată, să spunem, a României. Nu vorbesc doar de Ucraina, mă refer și la Orientul Mijlociu, situații instabile, care pot evolua într-un fel care să conducă la un plus de migrați, la o presiune suplimentară pe tot spațiul european.

În al doilea rând, se prefigurează, iarăși vizibil deja de ceva vreme, schimbări structurale, economice majore în plan global, cu reverberații în toate zonele lumii, cea ce va alimenta cauzele economice ale migrației.

În al treilea și nu neapărat în ultimul rând, fenomenele de ordin climateric, pot spune, pot, la rândul lor, să provoace mișcări migratorii, unele treptat, altele s-ar putea să fie chiar intempestiv și la o scară semnificativă. Cum spunem noi în România, Doamne ferește!, dar nu e niciodată exclus, dat fiind trend-ul pe care îl vedem în ultima perioadă.

Deci, din toate aceste puncte de vedere, clar trebuie să ne așteptăm la un fenomen de creștere a presiunii migratorii asupra întregului spațiu european.

Nu lipsit de importanță nici acest detaliu, detaliu la scara discuției, să spunem, privind accederea României în spațiul Schengen. Odată intrată în spațiu Schengen, inclusiv cu frontierele terestre, așa cum s-a întâmplat și cu alte state membre ale Uniunii Europene, după ce au accesat Spațiul Schengen cu frontiera terestră, care devine mai atractivă pentru migrați.Sigur că noi am luat în calcul acest lucru și ne-am pregătit și acționăm, nu numai la nivelul IGI, ci și pe alte arme, în alte arme, cu alte arme, în ce formulă doriți, dar niciodată nu ești destul de pregătit. Asta este, după părerea mea, o logică pe care trebuie să o aplicăm toți. Oricât de bine pregătiți suntem, trebuie să ne pregătim și mai bine. Sigur că noi contăm în acest demers preventiv de a întâmpina o presiune crescută migratorie și de a ține țara sigură și hotarele sub control, cu vecinii noștri, și cooperăm foarte bine, deja s-a amintit aici de programe bilaterale cu țările vecine. Dar trebuie să luăm în calcul și scenarii mai puțin fericite în care aceste stavile de protecție pe care noi le-am organizat cu vecinii, în profunzime, în special spre zona Balcanilor de Sud, pot la un moment dat să cedeze, pot la un moment dat să cedeze din varii motive.

Eu nu zic că avem temeri sau presupuneri sau informații certe în această privință, dar trebuie să luăm în calcul că ne putem afla și în situația în care suntem singura pavăză de apărare la hotarele noastre, față de o creștere a presiunii migratorii și că se poate să avem un scenariu în care spre sud, spre Balcani, aceste obstacole pe care noi le creăm împreună cu partenerii noștri, cu care lucrăm bine, în calea migrației ilegale, să cedeze. Pentru noi, această logică nu poate exista. Adică, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru, noi nu cedăm, nu vom lăsa nicio clipă din mână controlul frontierelor noastre și protecția țării în fața unui flux migrator.

O altă, însă, tendință care va reprezenta o presiune din sensul celălalt este nevoia de forță de muncă, pentru că economia are nevoie, într-adevăr, de forță de muncă. Și, iarăși, nu cred că vă spun o noutate. Au crescut aceste solicitări permanent, mediul de afaceri reclamă deficitul de forță de muncă și cere permanent guvernului să mărească plafonul de contingent, să facă mai mult pentru intrarea mai facilă a celor care sunt pregătiți să muncească în România și angajarea lor mai rapidă, fără prea multe formalități și într-un termen foarte scurt. Aici trebuie, sigur, să echilibrăm și noi, dar și alte instituții, cele două interese în prezent: nevoia de a dezvolta economia, deci de a atrage cât mai multe forțe de muncă și de a crea locuri de muncă, cu nevoia de a proteja țara.

E dificil, de multe ori, să găsești ceea ce spuneau grecii, virtutea, care e media extremelor, să găsești balansul cel mai potrivit, dar asta înseamnă că nu vom abdica de la acest obiectiv, pentru că, tot așa cum spunea cineva foarte inspirat, ne alegem să facem anumite lucruri, nu pentru că sunt ușoare, ci tocmai pentru că sunt dificile. Deci nu consider că e imposibil să găsim acest balans. Pentru asta, însă, avem nevoie de un instrument care lipsește în acest moment, respectiv o adevărată politică de migrație pe care România să o urmărească în toate domeniile. Adică o politică ce stabilește anumite obiective și în plan securitar, dar și în plan economic, care să fie corelate, care să stabilească nu numai obiectivul acesta de a absorbi forța de muncă și, poate sintetic spus, de a proteja frontiera și siguranța internă, ci și nuanțele acestui balans ideal, respectiv din ce zonă să primim mai multă migrație, în ce condiții să o facem, ce cadre juridice să ne încheiem cu partenerii preferențiali cu care să avem astfel de înțelegeri, și aici cel mai simplu ar fi de urmat calea parteneriatelor strategice ale României. Dau numai un exemplu, cel cu Turcia, care exportă deja forță de muncă în România și e cerută forța de muncă în România și sunt operatori care o folosesc, și români și turci. E doar un exemplu.

În orice caz, acest exercițiu trebuie făcut structurat, analizat într-o formulă interministerială, care să vadă pe termen lung ce se întâmplă cu cei care intră în țara noastră și care nu fac doar să muncească, nu sunt roboți, sunt oameni care au o viață a lor, o dimensiune culturală cu o dimensiune familială, socială, de ce nu, ideologică, politică la un moment dat, participare la comunitate, astfel încât să putem vedea pe termen lung cum integrăm acești cetățeni care vin să se așeze pașnic, să muncească în țara noastră, într-o lume pe care încă ne-o dorim deschisă, și ce se întâmplă cu ei, cum relaționează cu majoritatea, cu alte minorități, cu instituțiile statului român, modul în care se raportează la legea română, la constituția noastră, la obiectivele noastre de țară și așa mai departe. Asta înseamnă o politică integrată.

O să propun primului ministru să formeze un grup de lucru interministerial, pentru că nu e o chestiune care ține doar de Ministerul Afacerilor Interne și aș spune chiar nu în primul rând de Ministerul Afacerilor Interne. Nouă ne revine un segment foarte bine definit aici, protecția frontierelor, protecția țării și a cetățenilor, dar dacă vrem să rezolvăm și celelalte probleme, trebuie să o facem inteligent și cu privire pe termen lung, astfel încât să nu ne aflăm în situația peste 10, 20, 25 de ani, că timpul trece repede, în care se află unele țări din Europa, astăzi, în Europa de Vest în special, care nu mai pot rezolva aceste probleme. Pur și simplu le pot doar îndigui, le pot doar ține sub un oarecare control. Și eu nu-mi doresc să fim noi generația care am pus prima cărămidă la un astfel de edificiu. Dimpotrivă! Vreau să punem o cărămidă la un edificiu solid care să însemne pentru 10, 20, 25 de ani de aici înainte, o situație sub control, în care acești cetățeni să muncească pașnic, să se integreze în societatea românească, știm de unde îi aducem, să fim siguri că rămân să lucreze aici și dacă pleacă mai departe, să depistăm imediat când pleacă, unde pleacă și să luăm măsuri.

Asta înseamnă o instituție modernă care colaborează cu alte instituții și împreună pun în practică o politică gândită inteligent, pentru a proteja societatea și cetățenii nu numai azi, ci și pentru 20 de ani, cel puțin de aici înainte. Repet, n-are rost să vă explic ceea ce știți deja, pentru că sunteți profesioniști, ce efecte colaterale pot avea scăparea de sub control a acestor fenomene de migrație, respectiv import de forță de muncă și așa mai departe.

Cum nici invers nu trebuie să trecem în extrema cealaltă, de a avea o abordare rigidă și de a bloca anumite solicitări cu cauză economică care ar beneficia economiei naționale, dacă sunt procesate corect, la timp și mai puțin birocratic.

Astea fiind, hai să spunem, reperele externe instituției în care cred că veți funcționa în anii care vin.

Există și repere interne, și aici vom continua în primul rând aplicarea acestei strategii pe care o avem, metodă de lucru în același timp, care înseamnă cooperarea între instituții, între structuri, pe orizontală. Bine s-a spus aici, IGI a avut o contribuție foarte importantă la accelerarea și reușita dosarului Schengen, dar a avut o contribuție importantă și pentru că a cooperat cu Poliția de Frontieră, în primul rând, cu Poliția Română, cu DGPI-ul, cu Jandarmeria uneori, și în acest fel s-a creat un produs comun care a însemnat reducerea migrației ilegale, protejarea frontierei.

Vom continua pe această cale și așa cum vă spun frecvent, poate nu la fiecare reuniune, dar frecvent, nu accept optica enclavizării structurilor noastre, a izolării față de alte structuri, o competiție, între ghilimele, greșit înțeleasă între structuri. Există o competiție în sine, în a produce cât mai multe rezultate, dar trebuie să înțelegem că ea e câștigată de toți sau de niciunul, dacă vom coopera în această competiție. De regulă în competiții cu alții nu prea cooperezi cu ei, dimpotrivă, dar nu e genul acela de competiție în interiorul unei instituții, mai ales o instituție mare cum e Ministerul Afacerilor Interne, ci este o competiție constructivă în a da tot cei mai buni din noi, cooperând cu ceilalți.

Nu sunt probleme în acest sens. Ministerul are o echipă de șefi de structuri, șefi de arme foarte bine alcătuită, care a funcționat și oriunde mai sunt astfel de remanențe, să zicem, vom interveni pentru a le șlefui și pentru a elimina din ecosistemul Ministerului Afacerilor Interne o idee greșită uneori în instituțiile românești, poate și o filozofie națională, cu capra celuilalt, eu să fiu bine, restul nu contează. Nu este asta optica Ministerului de Interne, în orice caz, nu a noastră, celor care îl conducem temporar.

Un alt reper intern este legat de continuarea investițiilor și accelerarea digitalizării, pentru că asta economisește timp, economisește bani și evită greșeli, evită întârzieri inutile și tot bagajul de probleme care e semnalat, nu de puține ori, de cetățeni, de operatori economici. Și în strânsă relație cu acest bagaj de probleme, un alt reper important, respectiv integritatea. Am enumerat câteva instituții cu care ați cooperat și care veți continua să cooperați, Poliția de Frontieră, Poliția Română, DGPI, Jandarmerie. O să numesc acum o instituție cu care sper să nu aveți relaționări cauzate de fenomene obiective din teren, respectiv DGA, pentru că, repet, cultura aceasta a integrității trebuie să pătrundă până la ultima frontieră, internă și externă, a Ministerului Afacerilor Interne. Deci, iată și aici un alt reper.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, un alt reper al activității dumneavoastră viitoare trebuie să fie cooperarea externă. S-a menționat aici foarte bine, vom continua și pe această cale și cu oficiul corespunzător din cadrul Națiunilor Unite, dar și cu instituții omologe, cu FRONTEX și cu orice instituție europeană, și nu numai, care poate să dea informații, expertiză cu care să colaborați și să vă atingeți obiectivul.

În orice caz, conchid prin a spune că intrăm cu toții, în orice domeniu, în orice instituție, și public și privat, într-o perioadă de profunde schimbări, profunde, unele rapide, deci nu numai radicale, nu numai profunde, ci și rapide, intempestive, accelerate, după vreo 20, 30 de ani de creștere continuă și oarecum așezată, etapizată, prognozată, cu o perspectivă calmă asupra lucrurilor, evoluții lente câteodată, care dau un oarecare confort tuturor, și în instituții, și în afară. Cred că acest confort trebuie uitat pentru o perioadă, trebuie să intrăm cu toții într-o altă stare mentală, pur și simplu, să ne cuplăm la realitate cu un alt tip de mentalitate, o mentalitate care presupune să fim tot timpul pe fază, tot timpul conectați la ce se întâmplă în jur, tot timpul gata să ne adaptăm, să mai schimbăm, dacă e nevoie, din căsuțe administrative, paragrafe, birocrație și așa mai departe. Acest fel de a funcționa va fi măturat în câțiva ani de zile.

Cine se adaptează la noua realitate, ca instituție, ca ce vreți dumneavoastră, va putea să continue cu succes. Cine nu se adaptează, va avea probleme mari, mari de tot în a-și îndeplini misiunile, în a-și asigura rațiunea intrinsecă de a exista ca instituție și, în general, ca orice structură administrativă. Nu numai, ci și în privat va fi la fel.

Deci mesajul meu de încheiere către dumneavoastră: Bravo! Felicitări pentru ce ați făcut!

Atenție! Sunt și probleme pe care le mai aveți de rezolvat, să le rezolvați. Dar, per ansamblu, și pe această zonă ne-am atins obiectivele. Este în regulă, aveți mulțumirile și recunoștința mea sincere, însă, atenție, intrăm într-o cu totul și cu totul altă etapă. Valorile rămân aceleași, patriotism, muncă, profesionalism, integritate, legalitate, dar modalitatea în care noi trebuie să acționăm și să le aplicăm va fi încet, încet schimbată. Încet, încet, dar într-un termen scurt, să știți, sub presiunea realității exterioare.

Deci fiți cât mai dedicați, autoperfecționați-vă, fiți în pas cu evoluțiile, proactiv la nivel de conducere, nu așteptați să vină ministrul să spună Știți, azi-noapte am visat o nouă metodă de lucru, o nouă reglementare de care aveți nevoie sau, nu știu, am ghicit așa, uitându-mă la stele, că aveți o problemă în compartimentul X. Fiți proactivi, scoateți dumneavoastră problemele din sistem, găsiți soluții, propuneți-le, discutați, dezbateți, iar veniți și propuneți, dialogați și pe orizontală și pe verticală, fiți atenți la ce spun cetățenii, operatorii, de multe ori au dreptate, vedeți ce se întâmplă în lume, fiți permanent în acțiune, în mișcare, conectați la realitate. Numai așa ne vom putea îndeplini misiunile.

Până atunci, însă, vă urez La mulți ani, toate cele bune la locul de muncă, în instituție, acasă la dumneavoastră și să aniversați sau să aniversăm împreună următoarea etapă cu un pas mai în față!

Mulțumesc!