Ziua Mondială a Sănătății

Astăzi, de Ziua Mondială a Sănătății, nu ne uităm doar la statistici și declarații oficiale. Ne gândim la ce am trăit toți, în mod real, în ultimii ani.

Pandemia ne-a ținut departe unii de alții, ne-a închis în case, ne-a dat reguli peste noapte, multe fără explicații. În loc de sprijin, am primit ordine. În loc de încredere, frică. În loc de claritate, confuzie.

Astăzi nu vorbim doar despre sănătate ca idee generală. Vorbim despre oameni care au avut nevoie de ajutor și nu l-au primit la timp. Despre pacienți care au fost ignorați, despre medici lăsați singuri, despre spitale fără resurse. Despre decizii luate departe de realitate, fără să se țină cont de ce trăiesc, zi de zi, cei care ajung la urgență, care stau la coadă la tratament sau care îngrijesc bolnavi.

Ni s-a cerut încredere, dar am primit prea puține răspunsuri. Ni s-au impus vaccinuri, teste, carantine, fără ca cineva să-și asume greșelile, întârzierile sau lipsa de transparență. În loc de soluții pe termen lung, am avut decizii pripite, luate fără consultare și fără empatie.

Nu mai putem continua să ne facem că totul a fost în regulă. Au fost greșeli, unele grave. Au fost decizii luate departe de oameni, fără explicații, fără logică, fără inimă. S-au întâmplat lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple într-un stat care pretinde că are grijă de cetățeni.

E nevoie să spunem clar ce nu a mers, să cerem răspunsuri și să nu mai acceptăm ca astfel de abuzuri să fie trecute sub tăcere. Oamenii au dreptul să știe adevărul. Și au dreptul să fie respectați, nu doar administrați.

Când cineva cere un tratament sau o analiză și este amânat luni de zile, nu putem spune că avem un sistem funcțional. Când o femeie însărcinată nu găsește un medic sau un ecograf în localitatea ei, înseamnă că nu avem grijă de cele mai simple și importante lucruri. Când un copil se naște într-un spital fără dotări, iar medicii se chinuie cu mâinile goale, nu putem vorbi despre normalitate, să nu uităm de copiii care sau născut pe trotuare, sau mai grav, de nou-născuți care au murit în spitale din cauza neglijenței sistemului de sănătate.

Sănătatea nu e un privilegiu. Nu e o favoare. E o nevoie de bază. Și trebuie să fie tratată ca atare. Trebuie să investim în spitale care chiar funcționează, în cabinete medicale în sate, în prevenție, în educație, în sprijin real pentru gravide, pentru bătrâni, pentru bolnavi. Nu doar în campanii de imagine.

Ziua Mondială a Sănătății nu e un motiv de sărbătoare. E o zi în care trebuie să spunem clar ce nu merge și să cerem schimbări care chiar contează. Respectul pentru sănătate înseamnă, în primul rând, respect pentru oameni.

Raisa ENACHI,
Deputat S.O.S. RO de Vaslui