Biblioteca Județeană 'Lucian Blaga' Alba îl omagiază pe Barbu Ștefănescu Delavrancea la 167 de ani de la naștere

Vineri, 11 aprilie 2025, Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană 'Lucian Blaga' Alba, marchează printr-o serie de activități culturale împlinirea a 167 de ani de la nașterea lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, scriitor, avocat, membru al Academiei Române, deputat, ministru în mai multe mandate și primar al Capitalei. Programul propus de cele două instituții organizatoare este următorul:
Ora 8:00-18:00 Barbu Ștefănescu Delavrancea în colecțiile Bibliotecii Județene 'Lucian Blaga' Alba - expoziție de carte la sediul bibliotecii;
10:00 Recomandare carte pentru adulți (online): Barbu Ștefănescu Delavrancea - Teatru;
11:00 Recomandare carte pentru copii (online): Barbu Ștefănescu Delavrancea - Neghiniță;
12:00 Medalion literar - Barbu Ștefănescu Delavrancea (online)
13:00 Depuneri de jerbă și flori la bustul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea de pe Aleea Scriitorilor.

Tot la bustul scriitorului vor avea loc alocuțiuni, prezentarea bio-bibliografiei autorului și lecturi din opera sa. Parteneri în organizare sunt Casa de Cultură a Studenților și asociații și fundații culturale din Alba Iulia.

Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a născut la 11 aprilie 1858, la București, fiind al nouălea copil din familie. În 1877 are loc debutul său literar, cu o poezie publicată în 'România liberă', sub semnătura Barbu. În 1878 debutează editorial cu volumul 'Poiana Lungă - Amintiri'. De-a lungul timpului scrie la publicațiile: 'România liberă' 'Epoca', 'Lupta', 'Revista literară', 'Familia', 'Drepturile omului', 'Românul', 'Literatură și știința', 'Vieața', 'Revista nouă', iar în 1887, a scos revista 'Lupta Literară'. De asemenea, a publicat texte în 'Democrația' și 'Voința Națională'. A scris proză (' Sultănica', 1893;' Liniște', 1887;' Trubadurul', 1887;' Paraziții', 1893;' Între vis și viață', 1893;' Hagi Tudose', 1913) și dramaturgie (' Irinel', 1912;' Hagi Tudose', 1913;' A doua conștiință', publicată parțial în 1914 și integral în 1922, postum). Cea mai cunoscută și apreciată scriere a să rămâne trilogia istorică: 'Apus de soare' (1909), ' Viforul' (1910) și' Luceafărul' (1910), piese de teatru care abordează istoria Moldovei secolului al XVI-lea, prin prisma a trei personalități remarcabile: Ștefan cel Mare, Ștefăniță și, respectiv Petru Rareș. Delavrancea a scris și proză pentru copii, unele inspirate din folclor, cum ar: 'Neghiniță', 'Norocul dracului' și 'Stăpânea odată'. Prietenia sa cu I.L. Caragiale îl leagă numele de un proces răsunător din care a rezultat textul intitulat 'Inocent', ce conține pledoaria sa din 1902, rostită în apărarea lui I. L. Caragiale și îndreptată împotriva publicistului Constantin Alexandrescu Ionescu (Caion), cel care îl acuzase pe Caragiale că ar fi plagiat în' Năpasta'. Calitățile sale de deosebit orator sunt susținute și prin memorabilele discursuri politice intitulate 'Cestiunea națională - Rolul și drepturile românilor transilvăneni' (1893); 'Lumina tuturora' (1895); 'Patrie și Patriotism' (1915); 'Pământ și drepturi' (1917).

La 4 aprilie 1908, Barbu Ștefănescu Delavrancea a devenit membru corespondent al Academiei Române și membru titular la 19 mai 1912, discursul său de recepție fiind 'Din estetica poeziei populare'.

A fost vicepreședinte al Academiei Române în intervalul 30 mai 1915 - 29 aprilie 1918.
Delavrancea a avut două fiice celebre, pianista și scriitoarea Cella Delavrancea și Henrieta Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. A murit la 29 aprilie 1918, la Iași, în refugiu, la vârsta de 60 de ani, cu câteva luni înainte de realizarea Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

Daniela Floroian, bibliotecar