România are nevoie să îmbunătățească practica personalului medical în relație cu victimele traficului de persoane

România are nevoie să adopte o serie de politici publice pentru a crește capacitatea personalului medical de a răspunde la fenomenul traficului de persoane și de a asigura tratamentul adecvat pacienților care provin din astfel de rețele, precum implementarea unor protocoale clare în sistemul sanitar și formarea personalului medical pentru identificarea și comunicarea cu victimele traficanților, arată un studiu realizat de Asociația eLiberare, în perioada iunie 2024 - februarie 2025, cu sprijinul Ambasadei Britanice la București.

Studiul privind rolul profesioniștilor din domeniul sănătății în identificarea și sprijinirea victimelor traficanților persoane identifică opt direcții principale de acțiune în domeniul sanitar, valabile atât pentru sistemul public, cât și pentru cel privat, întrucât persoanele traficate intră în contact cu ambele:

* Proceduri de identificare și screening: implementarea unor ghiduri de recunoaștere a semnelor specifice traficului de persoane în toate unitățile medicale;

* Asigurarea confidențialității și a consultațiilor private: crearea unui cadru sigur pentru victime, unde acestea pot dezvălui informații fără presiuni exterioare;

* Raportare și referire: stabilirea unor mecanisme clare de raportare a suspiciunilor de trafic, inclusiv o linie telefonică specializată;

* Cadru de colaborare interinstituțională: consolidarea relațiilor între spitale, autorități și ONG-uri pentru o intervenție eficientă;

* Formare și consolidarea capacităților pentru profesioniștii din domeniul sănătății: dezvoltarea unor programe de instruire obligatorii pentru personalul medical;

* Abordarea nevoilor migranților în context medical: asigurarea accesului echitabil la servicii medicale, inclusiv prin interpreți;

* Asigurarea răspunderii și optimizării continue: monitorizarea și îmbunătățirea constantă a protocoalelor medicale pentru victimele traficului de persoane;

* Îmbunătățirea accesului la servicii medicale pentru victime: eliminarea barierelor birocratice și financiare care împiedică victimele să beneficieze de îngrijire adecvată.

'Victimele traficului de persoane care solicită asistență medicală sunt de două ori vulnerabile: pe de o parte se confruntă cu probleme de sănătate, pe de altă parte sunt lipsite de libertate și controlate de traficanți. De aceea, este vital ca personalul medical să știe cum să facă distincția între un pacient obișnuit și o persoană traficată, cum să comunice cu aceasta din urmă și cum să colaboreze cu autoritățile care o pot sprijini să se elibereze. Sistemul medical are un rol crucial în identificarea și protejarea victimelor traficului de persoane, pentru că este locul în care persoanele traficate intră în contact cu serviciile publice. Credem că este vital ca statul să implementeze măsurile identificate în cercetarea noastră. Noi suntem gata să ajutăm autoritățile în acest proces și am demarat deja o colaborare cu Ministerul Sănătății și cu ASSMB', a declarat Loredana Urzică Mirea, directoare executivă a asociației eLiberare.

Raportul este rezultatul unei cercetări calitative pilot și exploratorii, bazate pe analiza legislației și a politicilor publice în vigoare, precum și pe interviuri semi-structurate cu profesioniști din domeniul sănătății și supraviețuitoare ale traficului de persoane.

Interviurile cu supraviețuitoarele traficului de persoane au fost realizate într-un cadru sigur, garantând confidențialitatea participanților și utilizând tehnici specializate pentru a minimiza riscul de retraumatizare. Toate datele personale au fost anonimizate.

Mărturiile supraviețuitoarelor care au interacționat cu sistemul de sănătate arată multiple dificultăți:

* Lipsa empatiei și stigmatizarea: 'Nu poți să le spui medicilor. Te întreabă ce s-a întâmplat de zici că tu ești vinovată.' - Supraviețuitoare, 27 de ani.

* Ignorarea semnelor de abuz: Cinci din șase victime intervievate nu au fost întrebate de cadrele medicale despre posibila exploatare, chiar și atunci când aveau vânătăi vizibile.

* Tratamente medicale insuficiente: 'Am avut infecții netratate care mi-au afectat sănătatea pe termen lung.' - Supraviețuitoare, 34 de ani.

* Lipsa intervențiilor prompte: Un medic a recunoscut semnele traficului, dar nu a avut un protocol clar de raportare, astfel încât cazul nu a fost investigat.

* Ascunderea exploatării: Majoritatea supraviețuitoarelor nu au dezvăluit experiențele de exploatare cadrelor medicale.

* Absența verificării identității însoțitorului: Acesta poate fi chiar traficantul, ceea ce creează probleme victimei, mai ales în situațiile în care preia controlul asupra dialogului cu cadrul medical.

Profesioniștii din domeniul sănătății au semnalat propriile lor obstacole în identificarea și sprijinirea victimelor:

* Lipsa formării specifice: Medicii intervievați menționează nevoia de instruire privind traficul de persoane.

* Frica de repercusiuni: 'E o teamă reală că te implici într-un caz de trafic și ai de suferit ulterior.' - Medic UPU.

* Birocrația și lipsa protocoalelor clare: 'Dacă nu există o procedură standardizată, nu avem unde să direcționăm pacientul.' - Medic de familie.

* Siguranța personalului medical: Medicii au semnalat lipsa măsurilor de protecție în spitale, menționând situații de risc create de traficanți sau însoțitori agresivi.

* Presiunea timpului și lipsa de resurse: 'Nu ai timp să te ocupi de un caz suspect când ai zeci de urgențe în față.' - Medic UPU.

Analiza interviurilor cu profesioniștii din domeniul sănătății demonstrează impactul pozitiv al instruirii profesioniștilor din sănătate asupra identificării victimelor traficului de persoane. Participanții care au urmat instruiri de specialitate au demonstrat un nivel mai ridicat de încredere în gestionarea cazurilor de trafic de persoane și raportarea acestora către autoritățile competente.

Raportul integral cuprinde și informații cu privire la problemele medicale asociate traficului de persoane, factori care agravează situația victimelor, precum stereotipurile de gen, rușinea, stigmatizarea socială, precum și cauze care favorizează exploatarea și traficarea, precum sărăcia, violența domestică, plasarea în sistem instituționalizat a unui minor.

Raportul arată barierele întâmpinate de victime la unitățile de urgență: supraîncărcarea personalului medical, provocările legate de confidențialitate, lipsa cunoștințelor despre trafic și căile de referire, absența unui protocol, lipsa interpreților pentru migranți, opțiuni limitate de referire - în special noaptea, lipsa personalului specializat, cum ar fi asistenții sociali, securitatea inadecvată a spitalelor și constrângerile de timp. Raportul are și o secțiune dedicată muncitorilor migranți.

Documentul poate fi consultat la acest link: https://www.eliberare.com/studiu-rolul-profesionistilor-domeniul-sanatatii/.

Informații de background:

Asociația eLiberare, o mișcare socială pentru a opri traficul de persoane și exploatarea sexuală în România, derulează o activitate susținută de advocacy la nivel național și internațional, pentru implementarea de măsuri și politici publice menite să prevină și să combată traficarea ființelor umane.

România este una dintre principalele țări de origine pentru victimele traficului de persoane, în special în scopul exploatării sexuale din Uniunea Europeană. Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) arată că exploatarea sexuală rămâne cea mai răspândită formă de trafic de persoane în România. 71% dintre toate victimele identificate au fost supuse exploatării sexuale, subliniind caracterul persistent și dominant al acestui fenomen în cazurile de trafic.

Majoritatea victimelor exploatate sexual sunt femei, reprezentând 89% din totalul cazurilor. Victimele sunt în special femei tinere, iar în ultima vreme, statisticile au arătat o creștere alarmantă a numărului victimelor minore. Aproape 48% dintre victimele exploatării sexuale și pornografiei infantile sunt minore, conform ultimelor evaluări.