Scrisoare către tata' de Franz Kafka, adaptată cu Mircea Dragoman în rolul principal

Emoționanta Scrisoare către tata a lui Franz Kafka, scriere autobiografică prin care celebrul scriitor a încercat să găsească, în literatură, împăcare cu sine și cu tatăl cu care nu a reușit niciodată să aibă o relație, a fost adaptată de Edith Negulici pentru scena teatrală. Spectacolul regizat de Cătălin Bocîrnea îl are în rolul principal pe actorul Mircea Dragoman și va fi jucat în teatre din București și Iași.

'Folosind elementele performative, microfoanele, televizoare, boxe, stative și diverse dispozitive de lightdesign, spațiul scenic va deveni treptat un simbol al tumultului, al aglomerării, al presiunii și al opresiunii. Proiectul propune o instalație multimedia performativă. Combinând elemente de teatru, video art, sunet și interacțiune cu publicul vom crea o experiență imersivă care explorează relația tumultoasă dintre Kafka și tatăl său.

Spectacolul oferă publicului o introspecție profundă în psihicul lui Kafka și în complexitatea relațiilor familiale. Elementele spectaculare scot la iveală teme universal valabile precum nevoia de aprobare părintească, lupta pentru identitate și impactul emoțional al conflictelor nerezolvate. Printr-o interpretare intensă și captivantă, actorul Mircea Dragoman dă viață suferinței și vulnerabilității lui Kafka, invitând spectatorii să reflecteze asupra propriilor relații și experiențe personale.'

Cătălin Bocîrnea

De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.

Despre 'Scrisoare către tata'

Kafka 'nu e nici optimist, nici pesimist, nici idealist și nici un sceptic. Kafka este un observator care posedă rara capacitate de a transforma realitatea în metamorfoze, în parabole, în alegorii.() Ne-a făcut conștienți de consecințele propriilor noastre limite, dorința noastră nesățuită de a reconstrui mereu Turnul Babel. Și de actul disperat al perpetuei noastre experiențe sisifice' (William Kluback)

La centenarul morții sale, opera lui Kafka caracterizată de viziune halucinantă, tragicomică asupra realității, rămâne m actuală și continuă să inspire și să fascineze prin abordarea unică și provocatoare. Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale scriitorului Scrisoare către tata stă la baza acestui spectacol omagial care creează o atmosferă apăsătoare și surprinde tensiunea psihologică din tulburătoarea confesiune.

Franz Kafka a absentat din lumea exterioară aflată într-un perpetuu balans între liniștea și frivolitatea perioadei Belle Epoque și instabilitatea generată de Primul Război Mondial. Atenția sa era orientată spre interior, spre sufletul dominat de tristețea-i profundă, greu de înțeles de către cei din jurul său. Primul născut al lui Hermann și al Juliei Kafka, Franz a fost predestinat să ducă mai departe numele Kafka și așteptându-se de la să continue munca tatălui său. 'Îndatoririle' primului-născut, amestecul de vină, teamă, iertare și angoase îl determină pe Franz să-i scrie tatălui său o scrisoare în care-și va așterne toată frustrarea acumulată, toate sforțările care se doreau a fi iertări, toate lucrurile nespuse. Franz voia să fie înțeles de tatăl său, dar în același timp, era conștient că așa ceva nu poate fi posibil. Herman Kafka desconsidera fățiș alegerile fiului, fie că era vorba despre dragostea pentru scris sau despre femeile pe care Franz le iubea.

Într-o confesiune copleșitoare, asemenea protagonistului din 'Procesul', Franz îi scrie scrisoarea în care analizează injustiția și tensiunea continuă din relația lor. Deși nemulțumit, Franz Kafka nu și-a atacat tatăl, nu l-a jignit, nu și-a dorit o despărțire irevocabilă, ci și-a îndreptat nemulțumirea asupra propriei persoane, împovărat de eșecul relației cu tatăl lui. Scrisul i-a devenit aliat. Doar prin scris a reușit să riposteze față de figura paternă, atât de proeminentă și amenințătoare și tot prin scris a încercat să salveze relația lor dificilă.

Dincolo de criza adolescentină și de rebeliunea autorului împotriva tiraniei părintești, textul Scrisorii către tata impresionează prin luciditate și încercarea de găsi împacare. Autorul distinge între percepțiile copilului Franz Kafka și cele ale adultului, încercând să afle Care sunt rădăcinile vinovăției și mai ales ale inocenței.

Scrisoarea sa a rămas e doar literatură, Hermann Kafka neintrând niciodată în posesia ei. Franz îi înmânase scrisoarea mamei sale, rugând-o s-o transmită mai departe, lucru care nu s-a întâmplat.