Comunicat de presă - Administraţia Prezidenţială
Sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
20 decembrie 2024
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trimis Curţii Constituţionale vineri, 20 decembrie 2024, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
Vă prezentăm textul integral al sesizării:
Bucureşti, 20 decembrie 2024
Domnului MARIAN ENACHE
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/ 1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulez următoarea
SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
Asupra
Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
La data de 5 decembrie 2024, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (PL-x nr. 548/ 2024).
Legea transmisă la promulgare aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024, care are ca obiect aplicarea unor măsuri fiscale de reducere a deficitului bugetar la nivel macro-economic şi acordarea de facilităţi pentru plata benevolă a datoriilor fiscale atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice care desfăşoară activităţi independente sau care obţin venituri din surse precum proprietatea intelectuală, investiţiile sau activităţile agricole, în scopul accelerării colectării sumelor de bani destinate bugetului de stat, folosirii în mod raţional a resurselor bugetare şi asigurării unui tratament echitabil între toţi cei care contribuie la bugetul de stat, indiferent de forma juridică sub care îşi desfăşoară activitatea.
OUG nr. 107/ 2024 stabileşte dispoziţii cu privire la sferă sa de aplicabilitate, respectiv faptul că facilităţile fiscale se aplică pentru toate categoriile de debitori; obligaţiile bugetare principale restante şi nerestante la data de 31 august 2024; autorităţile competente să aplice măsurile de anulare a obligaţiilor bugetare principale restante; cotele de reducere a datoriilor bugetare pentru debitorii persoane fizice, care înregistrează obligaţii bugetare restante la data de 31 august 2024, inclusiv; obligaţiile bugetare cărora nu li se aplică aceste facilităţi fiscale.
Prin modalitatea de adoptare şi prin conţinutul normativ, considerăm că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în forma transmisă la promulgare, contravine unor norme şi principii constituţionale, pentru motivele expuse în cele ce urmează.
Încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie
La art. I pct. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, după art. XVI al OUG nr. 107/ 2024, se introduce un nou articol, art. XVI1, prin care se prevede că: ' (1) Obligaţiile fiscale reprezentând contribuţii de asigurări sociale achitate în numele angajaţilor de către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti în contul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România în perioada 2011-2016, se consideră obligaţii achitate potrivit legii. (2) ANAF emite decizia de anulare a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor prevăzute la alin. (1), inclusiv a dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriile aferente, şi o comunică Institutului Teologic Baptist din Bucureşti până cel mai târziu la data de 20 decembrie 2024'.
Acest amendament a fost introdus la Camera Deputaţilor, Cameră decizională, OUG nr. 107/ 2024 fiind aprobată cu completări care vizează şi instituirea unui nou beneficiar al anulării obligaţiilor fiscale.
Astfel, sumele achitate de Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, în perioada 2011 - 2016, în contul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România, sunt considerate drept 'obligaţii achitate potrivit legii' în sens de 'obligaţii fiscale reprezentând contribuţii de asigurări sociale achitate în numele angajaţilor'. Conform motivării amendamentului astfel cum este acesta redat în Raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci cu nr. 4c-2/ 873 din data de 5 noiembrie 2024, noul text legislativ reprezintă o soluţie de anulare a rezultatului unui control fiscal întreprins de Administraţia fiscală a Sectorului 1 la Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, în anul 2017. Ca modalitate de punere în executare a acestor dispoziţii, legea dispune şi emiterea, de către ANAF, a unei decizii de anulare a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor anterior menţionate, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriile aferente, precum şi obligaţia de comunicare a acestei decizii către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti până celmai târziu la data de 20 decembrie 2024.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. I pct. 1 ale legii deduse controlului de constituţionalitate, obiectul de reglementare îl constituie anularea obligaţiilor fiscale achitate în numele angajaţilor de către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti în contul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Baptist din România în perioada 2011 - 2016, sens în care ANAF emite decizia de anulare a acestor plăţi. Potrivit HG nr. 520/ 2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ANAF este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice.
Considerăm că legea criticată are caracter individual, fiind concepută să impună dispoziţii pentru un singur caz, determinat concret, intuitu personae. Astfel, instituind prin lege acordarea acestor facilităţi fiscale, respectiv anularea de către ANAF a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor anterior menţionate, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor aferente, Parlamentul a nesocotit dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie în componenţa sa referitoare la separaţia puterilor în stat, reglementând într-un domeniu ce ţine de competenţa de reglementare guvernamentală a autorităţilor administraţiei publice centrale, respectiv organizarea activităţii ANAF, viciu de natură să antreneze - conform jurisprudenţei instanţei constituţionale - neconstituţionalitatea legii în ansamblul său.
Potrivit jurisprudenţei constituţionale, legea este definită ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. De asemenea, potrivit Curţii Constituţionale, legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc (Decizia nr.600/ 2005, Decizia nr.970 /2007, Decizia nr.494/ 2013 şi Decizia nr. 574/2014).
De asemenea, cu privire la caracterul individual al legii, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a mai reţinut, prin mai multe decizii, că 'Domeniul de incidenţă a reglementării este determinat de legiuitor, ea fiind concepută pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normelor edictate. În caz contrar, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, având în vedere raţiuni intuitu personae, legea are caracter individual, fiind aplicabilă unui singur caz prestabilit fără echivoc, şi, implicit, îşi pierde legitimitatea constituţională, încălcând principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi principiul separaţiei puterilor în stat' (Decizia nr. 249/ 2018).
Cu privire la adoptarea unei legi în condiţiile arătate mai sus, instanţa constituţională a stabilit că legea contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, astfel cum îşi găseşte expresie în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu pentru alte subiecte de drept şi, ca atare, este, sub acest aspect, în totalitate neconstituţională. Norma criticată instituie, prin lege, un privilegiu pentru beneficiarul vizat, creându-se un cadru legal special, derogatoriu de la regulile în materie fiscală în privinţa anulării unor plăţi către bugetul asigurărilor sociale.
Or, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1/ 1994). De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 366/ 2014). Astfel, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/ categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/ categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat (Decizia nr. 163/2018).
De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că este încălcat şi art. 16 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care un anumit subiect de drept este sustras, prin efectul unei dispoziţii legale adoptate exclusiv în considerarea lui şi aplicabile numai în ceea ce îl priveşte, incidenţei unei reglementări legale constituind dreptul comun în materie, dispoziţiile legale în cauză nesocotesc principiul constituţional potrivit căruia 'nimeni nu este mai presus de lege'. Curtea a mai reţinut că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. Aşadar, Curtea Constituţională consideră că o astfel de interpretare este contrară celor statuate în jurisprudenţa să şi, prin urmare, în contradicţie cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie. (Decizia.R.777/2017)
Analizând constituţionalitatea unui act normativ cu caracter individual, Curtea Constituţională a stabilit: 'Chiar în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale. (...) Fără îndoială, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, procedeu la care, de altfel, s-a mai apelat în această materie. () Subscriind acestei teze, Curtea ţine să precizeze că o atare derogare de la dreptul comun se poate realiza numai printr-o reglementare cu caracter normativ, (). În ipoteza în care, însă, reglementarea specială, diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual, fiind adoptată intuitu personae, ea încetează de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu şi, prin aceasta, neconstituţional.' (Decizia nr. 600/2005)
Prin urmare, orice lege trebuie să fie elaborată în conformitate cu Constituţia, să reprezinte actul juridic al Parlamentului, să exprime şi să reglementeze relaţii sociale generale. Însă, în situaţia de faţă, legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte cadrul normativ necesar realizării unei operaţiuni juridice cu caracter individual, aplicabil unui singur caz expres determinat, acela al anulării obligaţiilor fiscale pentru Institutul Teologic Baptist din Bucureşti - instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, potrivit Legii nr. 139/ 2005 privind înfiinţarea Institutului Teologic Baptist din Bucureşti.
De aceea, pentru motivele prezentate şi având în vedere jurisprudenţa constituţională în materie, ale cărei considerente sunt aplicabile şi în cazul de faţă, considerăm că legea transmisă la promulgare contravine, pe de o parte, art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, şi prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia 'Nimeni nu e mai presus de lege', precum şi prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră obligativitatea respectării deciziilor Curţii Constituţionale.
Încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 52, art. 124 şi art. 126 din Constituţie
Potrivit art. I pct. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, cu referire la art. XVI1: ' (1) Obligaţiile fiscale reprezentând contribuţii de asigurări sociale achitate în numele angajaţilor de către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti în contul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România în perioada 2011-2016, se consideră obligaţii achitate potrivit legii. (2) ANAF emite decizia de anulare a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor prevăzute la alin. (1), inclusiv a dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriile aferente, şi o comunică Institutului Teologic Baptist din Bucureşti până cel mai târziu la data de 20 decembrie 2024'.
Din analiza celor două alineate ale normei criticate se observă în alin. (1) utilizarea sintagmei 'contribuţii de asigurări sociale', iar în alin. (2) utilizarea sintagmei 'bugetul asigurărilor sociale de stat', putându-se deduce că natura juridică a obligaţiilor bugetare în discuţie este aceea a unor contribuţii de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit art. 2 alin. (2) din Codul fiscal ce prevăd exhaustiv categoriile de contribuţii sociale obligatorii. Pe de altă parte, art. 1 din Regulamentul de organizare de funcţionare a Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România [1] prevede faptul că acest cult are un sistem propriu de pensii şi asigurări sociale, denumit Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România, Casă de Pensii neintegrată în sistemul public de pensii şi care funcţionează ca persoană juridică distinctă în cadrul cultului cu patrimoniu propriu.
2.1. Utilizarea sintagmei: 'ANAF emite decizia de anulare a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor prevăzute la alin. (1) ' generează neclaritate, fiind susceptibilă de a crea mai multe interpretări şi dificultăţi în aplicare.
A) Pe de o parte, dacă intenţia legiuitorului prin utilizarea expresiei 'anulare a plăţii' a avut în vedere chiar 'plata', ca modalitate de executare a obligaţiei bugetare, considerăm că nu se poate utiliza o modalitate de stingere a obligaţiei bugetare (anularea) pentru a anihila efectele unei alte modalităţi de executare a obligaţiei bugetare (plata). Totodată, ar însemna că obligaţia bugetară s-a stins deja prin plată, că plata ar fi nedatorată şi că anularea ar atrage, pe cale de consecinţă, obligaţia de restituire a sumelor respective de către ANAF către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti. Însă, din documentele ataşate fisei parcursului legislativ nu rezultă că o astfel de plată - în contul bugetului asigurărilor sociale de stat - ar fi fost făcută.
B) Pe de altă parte, dacă intenţia legiuitorului prin utilizarea expresiei 'anulare a plăţii' a avut în vedere nu 'plată' ca modalitate de executare a obligaţiei bugetare, ci chiar anularea obligaţiei respective, prin instituirea unei noi ipoteze de anulare (operaţiune ce are ea însăşi efectul stingerii raportului juridic obligaţional), apreciem că autoritatea legislativă încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, prin afectarea competenţei instanţelor de judecată, orice dispute cu privire la actele organului fiscal fiind de competenţa puterii judecătoreşti, în cazul în care legalitatea acestora este contestată. Dat fiind faptul că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi se înfăptuieşte în numele legii, apreciem că Parlamentul nu poate corectă o situaţie pe care o consideră injustă prin măsuri de ordin individual, cu încălcarea atât a competenţei unui organ al administraţiei centrale (ANAF) parte a executivului, cât şi a competenţei instanţelor judecătoreşti, motiv pentru care apreciem că se încalcă şi art. 124 şi art. 126, dar şi art. 52 din Constituţie referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
În plus, OUG nr. 107/ 2024 a prevăzut anularea dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale în anumite condiţii, stabilite în mod expres şi limitativ de actul normativ, însă nu şi anularea unor obligaţii principale. Anularea reprezintă o modalitate de stingere a creanţelor fiscale, alături de plată, potrivit art. 22 din Codul de procedură fiscală care prevede: 'Creanţele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie, dare în plată şi prin alte modalităţi prevăzute expres de lege'. Pe de altă parte, condiţiile în care se poate realiza anularea creanţelor fiscale sunt prevăzute în mod expres de art. 266 din acelaşi act normativ. Stabilind în mod limitativ situaţiile excepţionale în care organul fiscal poate dispune anularea unor creanţe fiscale, legiuitorul a dat eficienţă art. 56 din Constituţie referitor la contribuţiile financiare şi justa aşezarea sarcinilor fiscale.
2.2. Prin legea dedusă controlului de constituţionalitate, se instituie şi o derogare de la modalitatea de exercitare de către ANAF a unor atribuţii stabilite de Codul fiscal şi de actele infralegale (HG nr. 520/ 2013). Având în vedere conţinutul reglementării, decizia de anulare emisă de ANAF nu va mai putea fi supusă controlului de legalitate, aspect ce contravine art. 52 din Constituţie.
Dat fiind că legea instituie o modalitate distinctă, specială de valorificare a dreptului unei persoane vătămate de o autoritate publică, o astfel de modificare echivalează şi cu stabilirea de noi condiţii şi limite ale exercitării acestui drept, care potrivit art. 52 alin. (2) din Constituţie se stabilesc prin lege organică.
2.3. După emiterea deciziei de anulare - a plăţii sau a obligaţiei bugetare, după distincţiile făcute la pct. 2.1., ANAF o comunică Institutului Teologic Baptist din Bucureşti până cel târziu la data de 20 decembrie 2024.
Ţinând cont de faptul că la data de 5 decembrie 2024, legea criticată a fost transmisă la promulgare, considerăm că prin instituirea termenului de 20 decembrie 2024, această soluţie legislativă nu poate fi pusă în executare, având în vedere necesitatea parcurgerii etapelor aferente desfăşurării procesului legislativ, respectiv promulgarea, publicarea actului normativ în Monitorul Oficial şi comunicarea către instituţia interesată. Prin urmare, legea este de natură să determine o insecuritate juridică, determinată de faptul că se creează o situaţie de incertitudine referitoare la punerea în aplicare efectivă a prevederilor sale legale.
Având în vedere că scopul adoptării unui act juridic este acela de a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice, deci de a produce efecte juridice, publicarea unui act normativ care ab initio nu are abilitatea de a produce aceste efecte lipseşte de substanţă însuşi scopul legiferării, cu consecinţa încălcării principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, aspect reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 647/ 2020).
De altfel, apreciem că instituirea în cuprinsul unor legi a unor date de intrare în vigoare a unor prevederi sau a unor termene în care unele dispoziţii ale legilor produc efecte juridice mai scurte de 20 de zile afectează şi atribuţia constituţională a Preşedintelui de promulgare a legilor, restrângând, în fapt, intervalul de timp pe care Constituţia l-a prevăzut pentru şeful statului pentru analiza şi evaluarea legilor transmise la promulgare, contrar art. 77 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
2.4. Perioada de referinţă fixată în alin. (1) al normei criticate, respectiv 'perioada 2011-2016' ca interval de timp în care obligaţiile fiscale, reprezentând contribuţii de asigurări sociale achitate în numele angajaţilor, sunt considerate obligaţii achitate, potrivit legii, generează unele neclarităţi şi confuzie în interpretare şi aplicare.
Astfel, ANAF va fi obligat să anuleze, potrivit alin. (2), plăţi către bugetul asigurărilor sociale de stat cu efect retroactiv, aspecte ce au făcut obiectul unui control fiscal întreprins de Administraţia fiscală a Sectorului 1 la Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, în anul 2017, astfel cum rezultă din motivarea acestei soluţii legislative. Prin urmare, nu rezultă cu claritate asupra căror sume se aplică dispoziţiile de anulare şi nici perioada de timp determinată, deja încheiată, nefiind identificate regulile aplicabile anterior sau, după caz, ulterior perioadei cuprinse între anii 2011-2016. De aceea, considerăm că această intervenţie legislativă nu îndeplineşte standardele de calitate a legii, aşa cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi realizează o confuzie între obligaţiile bugetare şi modalităţile lor de stingere.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative este neconstituţională.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS-WERNER IOHANNIS
20 decembrie 2024
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trimis Curţii Constituţionale vineri, 20 decembrie 2024, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
Vă prezentăm textul integral al sesizării:
Bucureşti, 20 decembrie 2024
Domnului MARIAN ENACHE
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/ 1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulez următoarea
SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
Asupra
Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
La data de 5 decembrie 2024, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (PL-x nr. 548/ 2024).
Legea transmisă la promulgare aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024, care are ca obiect aplicarea unor măsuri fiscale de reducere a deficitului bugetar la nivel macro-economic şi acordarea de facilităţi pentru plata benevolă a datoriilor fiscale atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice care desfăşoară activităţi independente sau care obţin venituri din surse precum proprietatea intelectuală, investiţiile sau activităţile agricole, în scopul accelerării colectării sumelor de bani destinate bugetului de stat, folosirii în mod raţional a resurselor bugetare şi asigurării unui tratament echitabil între toţi cei care contribuie la bugetul de stat, indiferent de forma juridică sub care îşi desfăşoară activitatea.
OUG nr. 107/ 2024 stabileşte dispoziţii cu privire la sferă sa de aplicabilitate, respectiv faptul că facilităţile fiscale se aplică pentru toate categoriile de debitori; obligaţiile bugetare principale restante şi nerestante la data de 31 august 2024; autorităţile competente să aplice măsurile de anulare a obligaţiilor bugetare principale restante; cotele de reducere a datoriilor bugetare pentru debitorii persoane fizice, care înregistrează obligaţii bugetare restante la data de 31 august 2024, inclusiv; obligaţiile bugetare cărora nu li se aplică aceste facilităţi fiscale.
Prin modalitatea de adoptare şi prin conţinutul normativ, considerăm că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în forma transmisă la promulgare, contravine unor norme şi principii constituţionale, pentru motivele expuse în cele ce urmează.
Încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie
La art. I pct. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, după art. XVI al OUG nr. 107/ 2024, se introduce un nou articol, art. XVI1, prin care se prevede că: ' (1) Obligaţiile fiscale reprezentând contribuţii de asigurări sociale achitate în numele angajaţilor de către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti în contul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România în perioada 2011-2016, se consideră obligaţii achitate potrivit legii. (2) ANAF emite decizia de anulare a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor prevăzute la alin. (1), inclusiv a dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriile aferente, şi o comunică Institutului Teologic Baptist din Bucureşti până cel mai târziu la data de 20 decembrie 2024'.
Acest amendament a fost introdus la Camera Deputaţilor, Cameră decizională, OUG nr. 107/ 2024 fiind aprobată cu completări care vizează şi instituirea unui nou beneficiar al anulării obligaţiilor fiscale.
Astfel, sumele achitate de Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, în perioada 2011 - 2016, în contul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România, sunt considerate drept 'obligaţii achitate potrivit legii' în sens de 'obligaţii fiscale reprezentând contribuţii de asigurări sociale achitate în numele angajaţilor'. Conform motivării amendamentului astfel cum este acesta redat în Raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci cu nr. 4c-2/ 873 din data de 5 noiembrie 2024, noul text legislativ reprezintă o soluţie de anulare a rezultatului unui control fiscal întreprins de Administraţia fiscală a Sectorului 1 la Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, în anul 2017. Ca modalitate de punere în executare a acestor dispoziţii, legea dispune şi emiterea, de către ANAF, a unei decizii de anulare a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor anterior menţionate, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriile aferente, precum şi obligaţia de comunicare a acestei decizii către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti până celmai târziu la data de 20 decembrie 2024.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. I pct. 1 ale legii deduse controlului de constituţionalitate, obiectul de reglementare îl constituie anularea obligaţiilor fiscale achitate în numele angajaţilor de către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti în contul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Baptist din România în perioada 2011 - 2016, sens în care ANAF emite decizia de anulare a acestor plăţi. Potrivit HG nr. 520/ 2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ANAF este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice.
Considerăm că legea criticată are caracter individual, fiind concepută să impună dispoziţii pentru un singur caz, determinat concret, intuitu personae. Astfel, instituind prin lege acordarea acestor facilităţi fiscale, respectiv anularea de către ANAF a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor anterior menţionate, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor aferente, Parlamentul a nesocotit dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie în componenţa sa referitoare la separaţia puterilor în stat, reglementând într-un domeniu ce ţine de competenţa de reglementare guvernamentală a autorităţilor administraţiei publice centrale, respectiv organizarea activităţii ANAF, viciu de natură să antreneze - conform jurisprudenţei instanţei constituţionale - neconstituţionalitatea legii în ansamblul său.
Potrivit jurisprudenţei constituţionale, legea este definită ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. De asemenea, potrivit Curţii Constituţionale, legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc (Decizia nr.600/ 2005, Decizia nr.970 /2007, Decizia nr.494/ 2013 şi Decizia nr. 574/2014).
De asemenea, cu privire la caracterul individual al legii, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a mai reţinut, prin mai multe decizii, că 'Domeniul de incidenţă a reglementării este determinat de legiuitor, ea fiind concepută pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normelor edictate. În caz contrar, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, având în vedere raţiuni intuitu personae, legea are caracter individual, fiind aplicabilă unui singur caz prestabilit fără echivoc, şi, implicit, îşi pierde legitimitatea constituţională, încălcând principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi principiul separaţiei puterilor în stat' (Decizia nr. 249/ 2018).
Cu privire la adoptarea unei legi în condiţiile arătate mai sus, instanţa constituţională a stabilit că legea contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, astfel cum îşi găseşte expresie în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu pentru alte subiecte de drept şi, ca atare, este, sub acest aspect, în totalitate neconstituţională. Norma criticată instituie, prin lege, un privilegiu pentru beneficiarul vizat, creându-se un cadru legal special, derogatoriu de la regulile în materie fiscală în privinţa anulării unor plăţi către bugetul asigurărilor sociale.
Or, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1/ 1994). De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 366/ 2014). Astfel, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/ categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/ categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat (Decizia nr. 163/2018).
De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că este încălcat şi art. 16 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care un anumit subiect de drept este sustras, prin efectul unei dispoziţii legale adoptate exclusiv în considerarea lui şi aplicabile numai în ceea ce îl priveşte, incidenţei unei reglementări legale constituind dreptul comun în materie, dispoziţiile legale în cauză nesocotesc principiul constituţional potrivit căruia 'nimeni nu este mai presus de lege'. Curtea a mai reţinut că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. Aşadar, Curtea Constituţională consideră că o astfel de interpretare este contrară celor statuate în jurisprudenţa să şi, prin urmare, în contradicţie cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie. (Decizia.R.777/2017)
Analizând constituţionalitatea unui act normativ cu caracter individual, Curtea Constituţională a stabilit: 'Chiar în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale. (...) Fără îndoială, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, procedeu la care, de altfel, s-a mai apelat în această materie. () Subscriind acestei teze, Curtea ţine să precizeze că o atare derogare de la dreptul comun se poate realiza numai printr-o reglementare cu caracter normativ, (). În ipoteza în care, însă, reglementarea specială, diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual, fiind adoptată intuitu personae, ea încetează de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu şi, prin aceasta, neconstituţional.' (Decizia nr. 600/2005)
Prin urmare, orice lege trebuie să fie elaborată în conformitate cu Constituţia, să reprezinte actul juridic al Parlamentului, să exprime şi să reglementeze relaţii sociale generale. Însă, în situaţia de faţă, legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte cadrul normativ necesar realizării unei operaţiuni juridice cu caracter individual, aplicabil unui singur caz expres determinat, acela al anulării obligaţiilor fiscale pentru Institutul Teologic Baptist din Bucureşti - instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, potrivit Legii nr. 139/ 2005 privind înfiinţarea Institutului Teologic Baptist din Bucureşti.
De aceea, pentru motivele prezentate şi având în vedere jurisprudenţa constituţională în materie, ale cărei considerente sunt aplicabile şi în cazul de faţă, considerăm că legea transmisă la promulgare contravine, pe de o parte, art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, şi prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia 'Nimeni nu e mai presus de lege', precum şi prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră obligativitatea respectării deciziilor Curţii Constituţionale.
Încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 52, art. 124 şi art. 126 din Constituţie
Potrivit art. I pct. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, cu referire la art. XVI1: ' (1) Obligaţiile fiscale reprezentând contribuţii de asigurări sociale achitate în numele angajaţilor de către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti în contul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România în perioada 2011-2016, se consideră obligaţii achitate potrivit legii. (2) ANAF emite decizia de anulare a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor prevăzute la alin. (1), inclusiv a dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriile aferente, şi o comunică Institutului Teologic Baptist din Bucureşti până cel mai târziu la data de 20 decembrie 2024'.
Din analiza celor două alineate ale normei criticate se observă în alin. (1) utilizarea sintagmei 'contribuţii de asigurări sociale', iar în alin. (2) utilizarea sintagmei 'bugetul asigurărilor sociale de stat', putându-se deduce că natura juridică a obligaţiilor bugetare în discuţie este aceea a unor contribuţii de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit art. 2 alin. (2) din Codul fiscal ce prevăd exhaustiv categoriile de contribuţii sociale obligatorii. Pe de altă parte, art. 1 din Regulamentul de organizare de funcţionare a Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România [1] prevede faptul că acest cult are un sistem propriu de pensii şi asigurări sociale, denumit Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România, Casă de Pensii neintegrată în sistemul public de pensii şi care funcţionează ca persoană juridică distinctă în cadrul cultului cu patrimoniu propriu.
2.1. Utilizarea sintagmei: 'ANAF emite decizia de anulare a plăţii către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligaţiilor prevăzute la alin. (1) ' generează neclaritate, fiind susceptibilă de a crea mai multe interpretări şi dificultăţi în aplicare.
A) Pe de o parte, dacă intenţia legiuitorului prin utilizarea expresiei 'anulare a plăţii' a avut în vedere chiar 'plata', ca modalitate de executare a obligaţiei bugetare, considerăm că nu se poate utiliza o modalitate de stingere a obligaţiei bugetare (anularea) pentru a anihila efectele unei alte modalităţi de executare a obligaţiei bugetare (plata). Totodată, ar însemna că obligaţia bugetară s-a stins deja prin plată, că plata ar fi nedatorată şi că anularea ar atrage, pe cale de consecinţă, obligaţia de restituire a sumelor respective de către ANAF către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti. Însă, din documentele ataşate fisei parcursului legislativ nu rezultă că o astfel de plată - în contul bugetului asigurărilor sociale de stat - ar fi fost făcută.
B) Pe de altă parte, dacă intenţia legiuitorului prin utilizarea expresiei 'anulare a plăţii' a avut în vedere nu 'plată' ca modalitate de executare a obligaţiei bugetare, ci chiar anularea obligaţiei respective, prin instituirea unei noi ipoteze de anulare (operaţiune ce are ea însăşi efectul stingerii raportului juridic obligaţional), apreciem că autoritatea legislativă încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, prin afectarea competenţei instanţelor de judecată, orice dispute cu privire la actele organului fiscal fiind de competenţa puterii judecătoreşti, în cazul în care legalitatea acestora este contestată. Dat fiind faptul că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi se înfăptuieşte în numele legii, apreciem că Parlamentul nu poate corectă o situaţie pe care o consideră injustă prin măsuri de ordin individual, cu încălcarea atât a competenţei unui organ al administraţiei centrale (ANAF) parte a executivului, cât şi a competenţei instanţelor judecătoreşti, motiv pentru care apreciem că se încalcă şi art. 124 şi art. 126, dar şi art. 52 din Constituţie referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
În plus, OUG nr. 107/ 2024 a prevăzut anularea dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale în anumite condiţii, stabilite în mod expres şi limitativ de actul normativ, însă nu şi anularea unor obligaţii principale. Anularea reprezintă o modalitate de stingere a creanţelor fiscale, alături de plată, potrivit art. 22 din Codul de procedură fiscală care prevede: 'Creanţele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie, dare în plată şi prin alte modalităţi prevăzute expres de lege'. Pe de altă parte, condiţiile în care se poate realiza anularea creanţelor fiscale sunt prevăzute în mod expres de art. 266 din acelaşi act normativ. Stabilind în mod limitativ situaţiile excepţionale în care organul fiscal poate dispune anularea unor creanţe fiscale, legiuitorul a dat eficienţă art. 56 din Constituţie referitor la contribuţiile financiare şi justa aşezarea sarcinilor fiscale.
2.2. Prin legea dedusă controlului de constituţionalitate, se instituie şi o derogare de la modalitatea de exercitare de către ANAF a unor atribuţii stabilite de Codul fiscal şi de actele infralegale (HG nr. 520/ 2013). Având în vedere conţinutul reglementării, decizia de anulare emisă de ANAF nu va mai putea fi supusă controlului de legalitate, aspect ce contravine art. 52 din Constituţie.
Dat fiind că legea instituie o modalitate distinctă, specială de valorificare a dreptului unei persoane vătămate de o autoritate publică, o astfel de modificare echivalează şi cu stabilirea de noi condiţii şi limite ale exercitării acestui drept, care potrivit art. 52 alin. (2) din Constituţie se stabilesc prin lege organică.
2.3. După emiterea deciziei de anulare - a plăţii sau a obligaţiei bugetare, după distincţiile făcute la pct. 2.1., ANAF o comunică Institutului Teologic Baptist din Bucureşti până cel târziu la data de 20 decembrie 2024.
Ţinând cont de faptul că la data de 5 decembrie 2024, legea criticată a fost transmisă la promulgare, considerăm că prin instituirea termenului de 20 decembrie 2024, această soluţie legislativă nu poate fi pusă în executare, având în vedere necesitatea parcurgerii etapelor aferente desfăşurării procesului legislativ, respectiv promulgarea, publicarea actului normativ în Monitorul Oficial şi comunicarea către instituţia interesată. Prin urmare, legea este de natură să determine o insecuritate juridică, determinată de faptul că se creează o situaţie de incertitudine referitoare la punerea în aplicare efectivă a prevederilor sale legale.
Având în vedere că scopul adoptării unui act juridic este acela de a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice, deci de a produce efecte juridice, publicarea unui act normativ care ab initio nu are abilitatea de a produce aceste efecte lipseşte de substanţă însuşi scopul legiferării, cu consecinţa încălcării principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, aspect reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 647/ 2020).
De altfel, apreciem că instituirea în cuprinsul unor legi a unor date de intrare în vigoare a unor prevederi sau a unor termene în care unele dispoziţii ale legilor produc efecte juridice mai scurte de 20 de zile afectează şi atribuţia constituţională a Preşedintelui de promulgare a legilor, restrângând, în fapt, intervalul de timp pe care Constituţia l-a prevăzut pentru şeful statului pentru analiza şi evaluarea legilor transmise la promulgare, contrar art. 77 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
2.4. Perioada de referinţă fixată în alin. (1) al normei criticate, respectiv 'perioada 2011-2016' ca interval de timp în care obligaţiile fiscale, reprezentând contribuţii de asigurări sociale achitate în numele angajaţilor, sunt considerate obligaţii achitate, potrivit legii, generează unele neclarităţi şi confuzie în interpretare şi aplicare.
Astfel, ANAF va fi obligat să anuleze, potrivit alin. (2), plăţi către bugetul asigurărilor sociale de stat cu efect retroactiv, aspecte ce au făcut obiectul unui control fiscal întreprins de Administraţia fiscală a Sectorului 1 la Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, în anul 2017, astfel cum rezultă din motivarea acestei soluţii legislative. Prin urmare, nu rezultă cu claritate asupra căror sume se aplică dispoziţiile de anulare şi nici perioada de timp determinată, deja încheiată, nefiind identificate regulile aplicabile anterior sau, după caz, ulterior perioadei cuprinse între anii 2011-2016. De aceea, considerăm că această intervenţie legislativă nu îndeplineşte standardele de calitate a legii, aşa cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi realizează o confuzie între obligaţiile bugetare şi modalităţile lor de stingere.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/ 2024 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul gestionării creanţelor bugetare şi a deficitului bugetar pentru bugetul general consolidat al României în anul 2024, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative este neconstituţională.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS-WERNER IOHANNIS
Afisari: 253
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.