Pelerini ai Domnului către Betleemul inimiLOR

Pastorală la Naşterea Domnului, 2024

CASIAN
din darul lui Dumnezeu,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
Preacuviosului cin monahal,
preacucernicilor slujitori ai Sfintelor Altare
şi iubiţilor credincioşi şi credincioase din Eparhia noastră,
har, pace în noi şi între noi, sănătate deplină
şi alese bucurii, cu prilejul Sfintelor Sărbători
ale Naşterii Domnului, Bobotezei şi Anului Nou,
iar de la smerenia mea arhiereşti binecuvântări!

Fraţi creştini,

Ne întâlnim în sfintele biserici, în marea familie creştină reunită prin darul Mântuitorului, în această zi sfântă a Naşterii Sale 'de la Duhul Sfânt şi din Sfânta Fecioară Maria', în Peştera Betleemului, 'să crească şi să ne mântuiască'! Nu sărbătorim un eveniment atât de important, crucial, 'singurul nou sub Soare', precum ne arată Sfântul Ioan Damaschin, ca o amintire în timpul celor două mii de ani ce s‑au scurs de atunci, dar încercăm, după credinţă şi posibilităţile ce ne stau la îndemână, o întâlnire ca de la o persoană la altă persoană, însă acea Persoană este chiar Dumnezeu, Viu şi adevărat, 'Dumnezeu adevărat' şi Om adevărat.

Aşa simţim, aşa mărturisim, aşa credem noi, creştinii, în Biserica 'harului şi a adevărului', precum au văzut, au trăit şi au transmis martorii reali ai Naşterii Domnului, iată, acum două mii de ani, pentru veşnicie, cu scopul precis al ridicării omului de pe pământ la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu. De aceea, precum arată Sfântul Atanasie cel Mare: 'Dumnezeu S‑a făcut om pentru ca pe om să‑l îndumnezeiască'.

Fiul lui Dumnezeu a venit de la Tatăl spre a primi trup omenesc din Preacurata Fecioară Maria, pentru a-i aduce şi pe oameni la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Aşa teologhiseşte cel mai înţelept trăitor al minunii minunilor - Naşterea Domnului, Sfântul Mărturisitor Dumitru Stăniloae, recent recunoscut de Sfânta noastră Biserică, în Sfântul Sinod, ca icoană a iubirii fără de margini a Mântuitorului pentru întoarcerea noastră în Împărăţia iubirii vindecătoare de toate neputinţele, suferinţele şi păcatele omeneşti.

Aşadar, să facem spiritual, dar şi personal şi comunitar, pasul pelerinilor Domnului către El, către Hristos, 'mititel şi-nfăşeţel, în scutec de bumbăcel', realizând pe viu adevărata minune a aşezării Sale în Betleemul inimii fiecăruia dintre noi.

Astfel, simpla prezenţă la marea sărbătoare, unul lângă altul în biserică, devine marea minune a primirii Domnului Hristos în Casa inimilor, precum ne îndeamnă, tot real, Sfântul Apostol Pavel: 'Hristos să ia chip în inimile voastre', deoarece, doar astfel, fiecare dintre noi trăieşte aievea pe Dumnezeu în sine: 'Nu mai trăiesc eu (doar singur ori doar omeneşte ‑ n.n.), ci Hristos trăieşte în mine!'.

Iubiţilor,

În această caldă şi duhovnicească întâlnire cu Domnul în Betleemul primitor, se dilată şi gândul care se umple de lumina cerească a bucuriei, se deschid sufletele către căldura iubirii cereşti şi se pacifică persoana umană, revenind la blândeţea şi căldura bunătăţii, asemenea pâinii rumene, deoarece şi noi suntem, prin credinţă şi milostenie, 'case' ale pâinii în care Se aşează tainic Hristos, 'Pâinea cea cerească'9, din Care se hrăneşte viaţa cu sens, cu rost şi cu echilibru!

Uşa Betleemului din noi este în mâinile voinţei noastre libere de a o închide sau de a-I deschide Pruncului dumnezeiesc la marea sărbătoare a Naşterii Sale 'pentru noi, oamenii şi pentru a noastră mântuire'.

Fără a primi în noi pe Hristos, nu putem înţelege şi, cu atât mai puţin, nu vom percepe Întruparea Sa cu scopul înalt, iubitor, de a ne ridica dincolo de limitele pământeşti, care, cu anii, ne îndepărtează de infinitele trepte ale urcuşului neîncetat spre îndumnezeirea noastră, ţelul suprem şi starea de participare reală la însănătoşirea omului, sufleteşte şi trupeşte. Aşa ajungem şi la purificarea inimii, deoarece 'cei curaţi cu inima, vor vedea pe Dumnezeu'11 în ei, încă de aici, de pe pământ. Prietenia fraternă dintre noi, oferită de Domnul, reface raiul aici, ca stare duhovnicească, precum se şi vede la mulţi semeni şi în numeroase locuri, aşa cum sunt înţelese Biserica şi ţara noastră drept 'Grădina Maicii Domnului'!

Această fericită stare lăuntrică se exprimă, însă, prin multe nevoinţe, eforturi şi dăruire de sine, spre ajutorarea semenului, orice om, care doar prin iubirea răsădită de Hristos în noi şi udată cu sudoarea mântuitoare a jertfei pentru binele aproapelui ne ridică la starea de fii ai lui Dumnezeu şi de fraţi reconciliaţi în marea familie care este Biserica!

'Această întâlnire cu Dumnezeu a omului devine experienţă în toate împrejurările în care este iubit de fratele său. Dimpotrivă, dacă nu este iubit, este văduvit de întâlnirea cu Dumnezeu. Avem capacitatea de a oferi fraţilor noştri această concreteţe real, vital, prin felul în care îi iubim. Cel care primeşte iubirea noastră trăieşte în Dumnezeu'.

Dar urcarea pe treapta iubirii din credinţă, concretizată în iubirea milostivă, adică filantropică, conduce omul la mântuire, la desăvârşire, la împlinirea sa după modelul divino-uman al Mântuitorului, Care ne-a lăsat această comoară a vieţii îndreptată spre veşnicie, în Biserică, ai cărei fii suntem în mod deplin. Acesta este sensul real al Naşterii Domnului, care conduce la restaurarea omului şi nu doar spre manifestări omeneşti, necesare şi acestea, care, însă, dacă sunt doar exterioare şi de moment, nu ne îmbunătăţesc viaţa, ci ne obosesc în ambele înţelesuri, sufleteşte şi omeneşte, fără a ne transpune în paşnica trăire a bucuriei comunitare.

Dimpotrivă, urcând pe calea redescoperirii adevăratei frăţietăţi, 'cel mântuit este salvat prin iubire Mântuirea nu se opreşte la sensurile doar sociale, omeneşti (porneşte şi de la unele din acestea, dacă sunt bune şi fraterne!). Mântuirea de la Dumnezeu este cu totul altceva. Este în interior, dincolo de tot ce este exterior şi dincolo de ceea ce este trecător'. Este iubire care se oferă din Domnul, Care 'n-a venit ca să I se slujească, ci să slujească'.

Dreptcredincioşi fraţi şi surori în Domnul,

În lumina faptei milostive, Naşterea Domnului ne ajută să ne vedem şi luminos, şi fratern, şi prietenos, în pofida trecătoarelor umbre ale erorilor, greşelilor şi neputinţelor noastre.
Intrând în înţelesul concret al Naşterii Domnului, cel spiritual şi filantropic, descoperim pe creştinul din noi şi pe fratele de lângă noi şi aşa refacem împreună lumea, paşnică şi liniştitoare. Aşa trăim şi renaşterea noastră duhovnicească. Înţelegem, aşadar, toate sensurile tradiţiei curate şi hrănitoare moştenite de la străbunii noştri! Un dar nepreţuit, unic şi mult înnobilat, dumnezeieşte, cultural şi educaţional, este 'colindul sfânt şi bun'. El ar putea constitui faptul redescoperirii comorilor din inimile oamenilor iubitori de Dumnezeu, de Biserică şi de popor, fără însă a le înstrăina, a le simplifica şi a le desacraliza, colind pe care, uneori, îl considerăm creaţie populară naivă sau magică, orientată mai mult către exteriorul societăţii şi nu spre interiorul sacru al trăirii armonioase, tihnite şi liniştite.

Apostolatul spre suflete al colindelor, prin puritatea şi glasurile suave ale copiilor, preferaţii Domnului, poate revitaliza învăţătura de credinţă în autenticul ei, însuşită duios şi armonios, până la măsura refacerii comunităţii şi comuniunii cu strămoşii, dar şi cu urmaşii, pe notele blânde şi în acurateţea graiului şi glasurilor, ca de pe portativul imnului îngeresc de la Naşterea Domnului: 'Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!'.

Aşadar, prin redescoperirea mesajului lor interior către inimi, şi colindele şi colindătorii nu fac parte din tradiţia depăşită, ci ne aduc prospeţimea, vitalitatea şi înnoirea resurselor nemuritoare ale vieţii spirituale, aşa cum ar fi, spre exemplificare, o 'gură de oxigen' atât de necesară pentru o rugăciune purificatoare şi o faptă izbăvitoare de necazuri şi de dezastre, precum le‑a fost îngăduit fraţilor şi surorilor din Câmpia Covurluiului. Aţi binevoit atunci să le fiţi 'pod' iubitor peste apele distrugătoare şi mâinile lui Dumnezeu pline de daruri, precum nişte colindători la fereastra sufletelor rănite şi a inimilor întristate, arătând că iubirea fraternă, umană şi căldura unei îmbrăţişări aduc mereu în noi şi între noi Betleemul, care este şi 'casa celor fără de casă' lumească, însă primiţi prin generozitate în inima şi casa filantropică!

Aş îndrăzni să vă rog astăzi, pentru o clipă, să vedem Betleemul actualizat, prin rugăciuni şi fapte filantropice, îndreptate către iubiţii noştri credincioşi, sinistraţi de multe din bunurile materiale. Aşa se vor îndestula şi de bunuri omeneşti, prin efortul şi generozitatea dumneavoastră! Sunteţi astfel pentru dânşii darul personalizat de la Moş Crăciun cel bun şi darnic.
Toţi slujitorii noştri iubiţi, harnici şi buni, cu familiile dumnealor, jertfelnicul cin monahal şi toţi fraţii şi surorile din Arhiepiscopie să colindăm împreună 'colindul sfânt şi bun', care să nu excludă pe nimeni, deoarece: 'noi umblăm şi colindăm'la Betleem, 'colo‘n jos', dar iată şi la Covurlui, la iubiţii noştri creştini încercaţi de revărsarea apelor, şi 'pe Domnul împreună Îl lăudăm'!

'Deschide uşa (sufletului) creştine,/ că venim şi noi la tine', 'nu venim cu nici un rău,/ v‘aducem pe Dumnezeu', 'casa să o măturaţi,/ masa să o încărcaţi', cum aţi făcut deja pentru toţi cei sinistraţi!

'E sărbătoare şi e joc în casa ta acum,/ Dar nu uita când eşti voios, creştine, române să fii bun'!

Să mulţumim Domnului pentru toate! Împreună, toţi să mulţumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântului Sinod, românilor din ţară şi din lume pentru ajutorul atât de prompt şi util, la bine şi la greu, arătându‑ne solidaritate creştină reală la ultimele dezastruoase inundaţii! Iată, şi de Crăciun, Părintele Patriarh Daniel oferă, prin darul slujitorilor şi credincioşilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, obiecte casnice la mii de creştini sinistraţi.

Urmând şi noi apostolatul iubirii la Naşterea Domnului Hristos, slujitori şi buni credincioşi români învăţăm lecţia dăruirii, a iubirii şi a fraternităţii pline de taina unităţii şi a solidarităţii 'ce va reconfirma valoarea necontestabilă a prezenţei Domnului în lume, prin umanitatea Sa asumată, accesibilă tuturor celor care îşi propun să Îl (re)descopere'.

În ritmul armonios, paşnic, fratern, duios şi prietenos al colindului, vă rog să primiţi cele mai sincere doriri de sănătate, de pace şi ajutor ceresc pentru toţi în slujirea filantropică îndreptată către tot semenul, ca şi către Hristos Domnul! Anul Nou să fie mai bun, cu oameni buni şi paşnici, promovând faptele credinţei împurpurate în veşmântul iubirii, al unităţii şi al comuniunii, aici şi pretutindeni!

La mulţi şi binecuvântaţi ani!
Al vostru de tot binele voitor
şi către Hristos Domnul rugător,
Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos

Afisari: 26