Comunicat de presă - Muzeul Naţional Brukenthal
Brăţara de Aur expusă în premieră la Muzeul Naţional Brukenthal
Muzeul Naţional Brukenthal în colaborare cu Artmark vă invită vineri 22 noiembrie 2024, ora 13.00 la prezentarea Brăţării de Aur ce va fi expusă în cadrul Muzeului de Istorie Casa Altemberger din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal.
După toate probabilităţile, obiectul provine dintr-o descoperire întâmplătoare (?), fiind păstrat vreme de mai multe generaţii în familia lui Gheorghe Alexe, cel care recent l-a prezentat spre vânzare la licitaţie în cadrul Casei Artmark (#558/ 2024), de unde a fost achiziţionat - la jumătatea lunii septembrie 2024 - de o persoană privată, care adorit să îşi păstreze anonimatul.
Potrivit spuselor fostului deţinător, brăţara provine din localitatea Costeşti, judeţul Argeş, dintr-o colecţie privată moştenită pe linie maternă timp de 6 generaţii; putem astfel bănui că obiectul a fost descoperit fortuit undeva la finalul secolului al XIX-lea sau începutul secolului XX. Conform relatărilor familiei, Neacşu R. Ilie şi Neacşu Rada au lăsat obiectul moştenire fiicei lor Catrina Caterina, care, mai apoi, l-a lăsat fiicei sale Catrina Ioana, străbunica actualului deţinător. Acest bun cultural a intrat în atenţia specialiştilor în prima parte a anilor 2000 şi a fost oferit spre achiziţionare, în anul 2007, Muzeului Naţional de Istorie al României, care însă nu l-a cumpărat.
Actualul deţinător, în chip generos, a oferit obiectul pentru expunere muzeală temporară, cea dintâi destinaţie de acest fel fiind Muzeul Naţional Brukenthal, mai precis Muzeul 'Casa Altemberger' din cadrul acestuia.
Dimensiuni:
Brăţară - Dmax = 90 mm; D capăt rulat = 6 mm; Ldesf = 265 mm; Gr = 2-2,5 mm (porţiunea cu secţiune circulară) /3 mm (porţiunea torsadată); Greutate = 23,1 g;
Fragment al unui capăt de brăţară - Ldesf = 31 mm; G = 2 mm; Greutate = 1,6 g;
Greutate totală = 24,7 g (brăţară + fragment)
Descriere:
Brăţară cu capete deschise şi corp din bară subţire cu secţiune patrulateră, cu decor torsadat (dispus aproape pe întreaga suprafaţă). Sistem de închidere de tip 'ochi cu cârlig'. Pe corpul artefactului, în zona cu decor torsadat, în diverse porţiuni se observă urme de deteriorare superficială de la torsionare, anume fisuri fine, longitudinale pe torsade. Stare de conservare în general bună, cu excepţia deteriorării (ruperea) unuia dintre capete. Un capăt rupt (cel cu cârlig), la mai mulţi ani de la descoperire, de o nepoată a fostului deţinător - Gheorghe Alexe, conform declaraţiilor sale.
Potrivit domnei Dr. Corina Borş arheolog expert/ cercetător ştiinţific III, datarea brăţării este din a doua jumătate a mileniului ÎI a. Chr., anume sfârşitul epocii bronzului/ începutul epocii fierului (Bronz Târziu /Hallstatt timpuriu), eventual chiar mai timpuriu - Bronz mijlociu (?) Secolele XII/ XI - X/ IX a. Chr. (BzD/ HaA), eventual mai timpuriu.
'Obiectul, fără a fi ilustrat, a devenit cunoscut în literatura de specialitate prin publicarea să, în anul 2014, în Repertoriul Arheologic al judeţului Argeş. Anterior, în anul 2007, obiectul a fost prezentat (de fostul deţinător) spre achiziţionare Muzeului Naţional de Istorie a României. Achiziţia nu a fost efectuată, la acea vreme, dată fiind diferenţa semnificativă între suma solicitată de deţinător şi evaluarea (preliminară) a comisiei de achiziţii a muzeului de la acea vreme.
Acest artefact preistoric din metal preţios reprezintă o descoperire rară pentru zonă geografică a Munteniei şi perioada cronologică de referinţă, anume cea de la finalul mileniului II a. Chr. şi începutul mileniului I a. Chr. În absenţa contextului cert de descoperire pentru această piesă de port, încadrarea să mai precisă din punct de vedere cronologic şi tipologic este dificil de realizat, fiind posibilă - în acest stadiu al cercetării - formularea a două ipoteze în ceea ce priveşte datarea să. Considerând forma să per ansamblu - anume decor şi tipul de închidere/ prindere - nu se poate afirma că sunt cunoscute analogii directe pentru teritoriul actual al României. Decorul său torsadat poate oferi unele indicii pentru încadrarea de ordin cronologic. Astfel. - Ca o primă ipoteză - pot fi menţionate o serie de similitudini relative cu exemplare (întregi sau fragmentare) - datând din perioada finală a epocii bronzului - din colecţii mai vechi ale unor muzee din Transilvania (de exemplu Oradea - Muzeul Ţării Crişurilor/ nr. inv. 6363, cu loc de descoperire necunoscut sau Cluj - Muzeul Naţional al Transilvaniei/ nr. inv. 81653, cu loc de descoperire) sau cele din componenţa tezaurului de la Hinova, datând de la începutul primei epoci a fierului (ansamblu păstrat în colecţia'Tezaur Istoric' a Muzeului Naţional de Istorie a României/ nr. inv. 150248 şi 150251).
În concluzie, reconstituirea 'istoriei' brăţării de la Costeşti este abia la început, fiind necesare studii pluridisciplinare care pot să aducă noi indicii pentru încadrarea cronologică şi tipologică a acestei piese de port. Astfel, este cu atât mai important faptul că obiectul - prin generozitatea actualului deţinătorului privat - a intrat în circuitul muzeal şi devine cunoscut deopotrivă publicului larg şi specialiştilor' afirmă arheologul şi cercetătorul Dr. Corina Borş.
Muzeul Naţional Brukenthal în colaborare cu Artmark vă invită vineri 22 noiembrie 2024, ora 13.00 la prezentarea Brăţării de Aur ce va fi expusă în cadrul Muzeului de Istorie Casa Altemberger din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal.
După toate probabilităţile, obiectul provine dintr-o descoperire întâmplătoare (?), fiind păstrat vreme de mai multe generaţii în familia lui Gheorghe Alexe, cel care recent l-a prezentat spre vânzare la licitaţie în cadrul Casei Artmark (#558/ 2024), de unde a fost achiziţionat - la jumătatea lunii septembrie 2024 - de o persoană privată, care adorit să îşi păstreze anonimatul.
Potrivit spuselor fostului deţinător, brăţara provine din localitatea Costeşti, judeţul Argeş, dintr-o colecţie privată moştenită pe linie maternă timp de 6 generaţii; putem astfel bănui că obiectul a fost descoperit fortuit undeva la finalul secolului al XIX-lea sau începutul secolului XX. Conform relatărilor familiei, Neacşu R. Ilie şi Neacşu Rada au lăsat obiectul moştenire fiicei lor Catrina Caterina, care, mai apoi, l-a lăsat fiicei sale Catrina Ioana, străbunica actualului deţinător. Acest bun cultural a intrat în atenţia specialiştilor în prima parte a anilor 2000 şi a fost oferit spre achiziţionare, în anul 2007, Muzeului Naţional de Istorie al României, care însă nu l-a cumpărat.
Actualul deţinător, în chip generos, a oferit obiectul pentru expunere muzeală temporară, cea dintâi destinaţie de acest fel fiind Muzeul Naţional Brukenthal, mai precis Muzeul 'Casa Altemberger' din cadrul acestuia.
Dimensiuni:
Brăţară - Dmax = 90 mm; D capăt rulat = 6 mm; Ldesf = 265 mm; Gr = 2-2,5 mm (porţiunea cu secţiune circulară) /3 mm (porţiunea torsadată); Greutate = 23,1 g;
Fragment al unui capăt de brăţară - Ldesf = 31 mm; G = 2 mm; Greutate = 1,6 g;
Greutate totală = 24,7 g (brăţară + fragment)
Descriere:
Brăţară cu capete deschise şi corp din bară subţire cu secţiune patrulateră, cu decor torsadat (dispus aproape pe întreaga suprafaţă). Sistem de închidere de tip 'ochi cu cârlig'. Pe corpul artefactului, în zona cu decor torsadat, în diverse porţiuni se observă urme de deteriorare superficială de la torsionare, anume fisuri fine, longitudinale pe torsade. Stare de conservare în general bună, cu excepţia deteriorării (ruperea) unuia dintre capete. Un capăt rupt (cel cu cârlig), la mai mulţi ani de la descoperire, de o nepoată a fostului deţinător - Gheorghe Alexe, conform declaraţiilor sale.
Potrivit domnei Dr. Corina Borş arheolog expert/ cercetător ştiinţific III, datarea brăţării este din a doua jumătate a mileniului ÎI a. Chr., anume sfârşitul epocii bronzului/ începutul epocii fierului (Bronz Târziu /Hallstatt timpuriu), eventual chiar mai timpuriu - Bronz mijlociu (?) Secolele XII/ XI - X/ IX a. Chr. (BzD/ HaA), eventual mai timpuriu.
'Obiectul, fără a fi ilustrat, a devenit cunoscut în literatura de specialitate prin publicarea să, în anul 2014, în Repertoriul Arheologic al judeţului Argeş. Anterior, în anul 2007, obiectul a fost prezentat (de fostul deţinător) spre achiziţionare Muzeului Naţional de Istorie a României. Achiziţia nu a fost efectuată, la acea vreme, dată fiind diferenţa semnificativă între suma solicitată de deţinător şi evaluarea (preliminară) a comisiei de achiziţii a muzeului de la acea vreme.
Acest artefact preistoric din metal preţios reprezintă o descoperire rară pentru zonă geografică a Munteniei şi perioada cronologică de referinţă, anume cea de la finalul mileniului II a. Chr. şi începutul mileniului I a. Chr. În absenţa contextului cert de descoperire pentru această piesă de port, încadrarea să mai precisă din punct de vedere cronologic şi tipologic este dificil de realizat, fiind posibilă - în acest stadiu al cercetării - formularea a două ipoteze în ceea ce priveşte datarea să. Considerând forma să per ansamblu - anume decor şi tipul de închidere/ prindere - nu se poate afirma că sunt cunoscute analogii directe pentru teritoriul actual al României. Decorul său torsadat poate oferi unele indicii pentru încadrarea de ordin cronologic. Astfel. - Ca o primă ipoteză - pot fi menţionate o serie de similitudini relative cu exemplare (întregi sau fragmentare) - datând din perioada finală a epocii bronzului - din colecţii mai vechi ale unor muzee din Transilvania (de exemplu Oradea - Muzeul Ţării Crişurilor/ nr. inv. 6363, cu loc de descoperire necunoscut sau Cluj - Muzeul Naţional al Transilvaniei/ nr. inv. 81653, cu loc de descoperire) sau cele din componenţa tezaurului de la Hinova, datând de la începutul primei epoci a fierului (ansamblu păstrat în colecţia'Tezaur Istoric' a Muzeului Naţional de Istorie a României/ nr. inv. 150248 şi 150251).
În concluzie, reconstituirea 'istoriei' brăţării de la Costeşti este abia la început, fiind necesare studii pluridisciplinare care pot să aducă noi indicii pentru încadrarea cronologică şi tipologică a acestei piese de port. Astfel, este cu atât mai important faptul că obiectul - prin generozitatea actualului deţinătorului privat - a intrat în circuitul muzeal şi devine cunoscut deopotrivă publicului larg şi specialiştilor' afirmă arheologul şi cercetătorul Dr. Corina Borş.
Afisari: 29
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.