Comunicat de presă - Liga Studenţilor din Iaşi
Liga Studenţilor (LS IAŞI) va organiza Duminică, 17 noiembrie, de la ora 14, în faţa Ambasadei Republicii Cehe de la Bucureşti (str. Ion Ghica nr. 11), o comemorare a studenţilor cehi ucişi, arestaţi şi trimişi în lagăre de concentrare de către trupele naziste începând cu data de 17 noiembrie 1939, odată cu ocuparea Cehoslovaciei şi reprimarea cu brutalitate a opoziţiei libere şi a libertăţii academice, dată de la care se marchează anual Ziua Internaţională a Studenţilor. Participanţii pot aduce candele şi flori.
17 noiembrie - Ziua Internaţională a Studenţilor nu este un prilej de bucurie, petreceri şi urări de 'la mulţi ani', ci o ocazie de afirmare a luptei pentru apărarea libertăţii academice şi de comemorare a studenţilor şi profesorilor care au căzut victime atât nazismului, cât şi comunismului.
Povestea lui 17 noiembrie 1939 pleacă de la împuşcarea pe 28 octombrie studentului medicinist Jan Opletal la o manifestaţie pentru Independenţa Cehoslovaciei, care fusese la momentul respectiv ocupată militar de Germania Nazistă. Opletal a decedat două săptămâni mai târziu. Înmormântarea sa din 15 noiembrie a fost o amplă procesiune prin tot centrul capitalei Praga, la care au participat peste 3000 de studenţi şi alte mii de localnici, intonând imnul naţional al Cehoslovaciei şi alte cântece naţionale. Pe fondul presiunii autorităţilor din timpul ceremoniei funerare, studenţii au început să protesteze împotriva ocupaţiei naziste a ţării lor şi a suprimării autonomiei universitare şi a libertăţilor academice.
Însă protestele au fost reprimate cu brutalitate de către trupele Wehrmacht şi SS în 17 noiembrie: toate universităţile cehoslovace au fost ocupate, devastate şi închise, peste 1800 de studenţi au fost arestaţi şi 1200 trimişi în lagărul de la Sachsenhausen, iar 8 lideri ai studenţilor din Uniunea Naţională a Studenţilor Cehi din Boemia şi Moravia (NSÄS) şi un profesor au fost executaţi, printre care chiar preşedintele Jaroslav Klima şi secretarul general Josef Adamec.
Un an mai târziu, în 1940, cu susţinerea guvernului cehoslovac în exil de la Londra, a fost reînfiinţată Uniunea Naţională a Studenţilor Cehi chiar de 17 noiembrie, urmând ca abia un an mai târziu, în special prin eforturile noului preşedinte al studenţilor, Vaclav Palecek, studenţii din lumea occidentală să îşi asume ziua de 17 noiembrie ca o zi de luptă împotriva totalitarismului şi pentru apărarea autonomiei universitare şi a libertăţilor academice.
Palecek, ca şi alţi lideri ai studenţilor cehoslovaci din exil, avea ca după 1945 să lupte deschis cu cealaltă rudă marxistă a nazismului, comunismul. Drept urmare, a suferit timp de 8 ani în închisoare. Aceeaşi soartă a avut şi Pavel Kavan, trezorierul organizaţiei.
Asemenea, Lubor Zink, iniţial vicepreşedinte în probleme culturale al NSCS, a ajuns un important jurnalist, fiind nevoit să fugă cu familia din nou în exil, unde a lucrat ani de zile la NATO şi în diverse trusturi media, dezvăluind crimele comunismului pe calea scrisului sau a emisiunilor radio. Un drum similar a avut şi Karel Machacek, care a susţinut şi intrat în contact cu liderii studenţimii anticomuniste cehoslovace în 1989, având un rol similar cu cel al lui Petre Ţuţea în relaţia cu Liga Studenţilor în contextul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi al Protestului-maraton din Piaţa Universităţii (aprilie-iunie 1990), protestele studenţimii cehe de atunci - la 50 de ani de la 17 noiembrie 1939 - conducând la Revoluţia de catifea.
Semnificaţia Zilei Internaţionale a Studenţilor a fost pervertită de organizaţiile studenţeşti comuniste din fostul lagăr socialist, care au transformat-o într-o ocazie de aşa-zisă 'propagandă antifascistă', în sensul de 'anti-anticomunistă' şi pro-sovietică. În realitate, atât nazismul, cât şi comunismul au călcat în picioare drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, omorând milioane de oameni în numele unei ideologii mincinoase şi criminale.
Din păcate, aceste mistificări comuniste persistă până astăzi, fiind perpetuate în mod voit fie de studenţii internaţionalişti şi marxişti, fie din greşeală de cei care, din păcate, nu cunosc istoria reală a mişcării studenţeşti. Începând cu 1928, studenţii români, alături de cei cehoslovaci şi cei sârbi, au pus bazele Micii Antante Studenţeşti - Petite Entante d'Etudiants (PEE), o alianţă studenţească europeană cu rol antirevizionist, devenind o organizaţie anti-nazistă şi anti-comunistă, cu o orientare pro-occidentală. Liderii studenţimii române de atunci, ca şi omologii lor cehoslovaci, au ajuns să fie arestaţi sau ucişi pentru opoziţia lor faţă de totalitarism sub cele trei dictaturi (1938-1989).
În mod similar cu cazul Jan Opletal, la Iaşi, în 1946, pe 19 martie, a fost asasinat de către comunişti studentul medicinist Sergiu Iacovlov, lider al tineretului Partidului Naţional-Ţărănesc, care era susţinut de către majoritatea studenţilor, inclusiv de către cei legionari şi liberali, la preşedinţia Societăţii Studenţilor în Medicină din Iaşi (SSMI), fiind recunoscut drept lider al mişcării anticomuniste studenţeşti din capitala Moldovei. Urmărit de asasini, acesta a fost împuşcat în gangul de la Bolta Stomatologică. Comuniştii au încercat să muşamalizeze asasinatul, inclusiv prin falsificarea raportului de autopsie, însă studenţii au pătruns în clădirea morgii cu forţa. A doua zi după asasinat, 1000 de studenţi s-au adunat în curtea spitalului Sf. Spiridon, unde era depus corpul pentru autopsie, pentru a protesta faţă de autorităţile poliţieneşti. Prezenţa chestorului de poliţie a fost întărită de un număr de 1500 de muncitori masaţi în Piaţa Unirii care aveau rolul de a-i intimida pe studenţi. Ziua următoare, studenţii au organizat un cortegiu impresionant, de circa 3000 de persoane, cu pază formată din băieţi pe laterală, cu 9 preoţi şi un cor studenţesc, conducând sicriul decorat cu bandă tricoloră al studentului Iacovlov până la ieşirea din Păcurari, unde, la plecarea maşinii spre Botoşani, de unde era tânărul, au căzut cu toţii în genunchi, plângând, până nu se mai vedea maşina în zare. Autorităţile de atunci au descris înmormântarea de la Botoşani drept un adevărat pelerinaj pentru elevii din localitate, care veneau să-l conducă pe student pe ultimul drum, considerat de către tineri drept un erou naţional.
'Astăzi să ne aducem aminte de jertfa acestor tineri care şi-au asumat public împotrivirea faţă de orice formă de totalitarism, apărarea popoarelor lor şi a celor prietene atât de nazism, cât şi de comunism, precum şi mărturisirea credinţei lor creştine şi apărarea ei în faţa marxismului care urmărea distrugerea libertăţii în Europa. Să ne aducem aminte de studenţii care au plătit cu preţul vieţii şi al tinereţii lor libertatea noastră de astăzi, pe care o apărăm în memoria lor! Cinste studenţilor cehi! Äest ÄeskĂ˝m studentĹŻm!' a declarat Toma Tataru, preşedinte Liga Studenţilor (LS IAŞI).
17 noiembrie - Ziua Internaţională a Studenţilor nu este un prilej de bucurie, petreceri şi urări de 'la mulţi ani', ci o ocazie de afirmare a luptei pentru apărarea libertăţii academice şi de comemorare a studenţilor şi profesorilor care au căzut victime atât nazismului, cât şi comunismului.
Povestea lui 17 noiembrie 1939 pleacă de la împuşcarea pe 28 octombrie studentului medicinist Jan Opletal la o manifestaţie pentru Independenţa Cehoslovaciei, care fusese la momentul respectiv ocupată militar de Germania Nazistă. Opletal a decedat două săptămâni mai târziu. Înmormântarea sa din 15 noiembrie a fost o amplă procesiune prin tot centrul capitalei Praga, la care au participat peste 3000 de studenţi şi alte mii de localnici, intonând imnul naţional al Cehoslovaciei şi alte cântece naţionale. Pe fondul presiunii autorităţilor din timpul ceremoniei funerare, studenţii au început să protesteze împotriva ocupaţiei naziste a ţării lor şi a suprimării autonomiei universitare şi a libertăţilor academice.
Însă protestele au fost reprimate cu brutalitate de către trupele Wehrmacht şi SS în 17 noiembrie: toate universităţile cehoslovace au fost ocupate, devastate şi închise, peste 1800 de studenţi au fost arestaţi şi 1200 trimişi în lagărul de la Sachsenhausen, iar 8 lideri ai studenţilor din Uniunea Naţională a Studenţilor Cehi din Boemia şi Moravia (NSÄS) şi un profesor au fost executaţi, printre care chiar preşedintele Jaroslav Klima şi secretarul general Josef Adamec.
Un an mai târziu, în 1940, cu susţinerea guvernului cehoslovac în exil de la Londra, a fost reînfiinţată Uniunea Naţională a Studenţilor Cehi chiar de 17 noiembrie, urmând ca abia un an mai târziu, în special prin eforturile noului preşedinte al studenţilor, Vaclav Palecek, studenţii din lumea occidentală să îşi asume ziua de 17 noiembrie ca o zi de luptă împotriva totalitarismului şi pentru apărarea autonomiei universitare şi a libertăţilor academice.
Palecek, ca şi alţi lideri ai studenţilor cehoslovaci din exil, avea ca după 1945 să lupte deschis cu cealaltă rudă marxistă a nazismului, comunismul. Drept urmare, a suferit timp de 8 ani în închisoare. Aceeaşi soartă a avut şi Pavel Kavan, trezorierul organizaţiei.
Asemenea, Lubor Zink, iniţial vicepreşedinte în probleme culturale al NSCS, a ajuns un important jurnalist, fiind nevoit să fugă cu familia din nou în exil, unde a lucrat ani de zile la NATO şi în diverse trusturi media, dezvăluind crimele comunismului pe calea scrisului sau a emisiunilor radio. Un drum similar a avut şi Karel Machacek, care a susţinut şi intrat în contact cu liderii studenţimii anticomuniste cehoslovace în 1989, având un rol similar cu cel al lui Petre Ţuţea în relaţia cu Liga Studenţilor în contextul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi al Protestului-maraton din Piaţa Universităţii (aprilie-iunie 1990), protestele studenţimii cehe de atunci - la 50 de ani de la 17 noiembrie 1939 - conducând la Revoluţia de catifea.
Semnificaţia Zilei Internaţionale a Studenţilor a fost pervertită de organizaţiile studenţeşti comuniste din fostul lagăr socialist, care au transformat-o într-o ocazie de aşa-zisă 'propagandă antifascistă', în sensul de 'anti-anticomunistă' şi pro-sovietică. În realitate, atât nazismul, cât şi comunismul au călcat în picioare drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, omorând milioane de oameni în numele unei ideologii mincinoase şi criminale.
Din păcate, aceste mistificări comuniste persistă până astăzi, fiind perpetuate în mod voit fie de studenţii internaţionalişti şi marxişti, fie din greşeală de cei care, din păcate, nu cunosc istoria reală a mişcării studenţeşti. Începând cu 1928, studenţii români, alături de cei cehoslovaci şi cei sârbi, au pus bazele Micii Antante Studenţeşti - Petite Entante d'Etudiants (PEE), o alianţă studenţească europeană cu rol antirevizionist, devenind o organizaţie anti-nazistă şi anti-comunistă, cu o orientare pro-occidentală. Liderii studenţimii române de atunci, ca şi omologii lor cehoslovaci, au ajuns să fie arestaţi sau ucişi pentru opoziţia lor faţă de totalitarism sub cele trei dictaturi (1938-1989).
În mod similar cu cazul Jan Opletal, la Iaşi, în 1946, pe 19 martie, a fost asasinat de către comunişti studentul medicinist Sergiu Iacovlov, lider al tineretului Partidului Naţional-Ţărănesc, care era susţinut de către majoritatea studenţilor, inclusiv de către cei legionari şi liberali, la preşedinţia Societăţii Studenţilor în Medicină din Iaşi (SSMI), fiind recunoscut drept lider al mişcării anticomuniste studenţeşti din capitala Moldovei. Urmărit de asasini, acesta a fost împuşcat în gangul de la Bolta Stomatologică. Comuniştii au încercat să muşamalizeze asasinatul, inclusiv prin falsificarea raportului de autopsie, însă studenţii au pătruns în clădirea morgii cu forţa. A doua zi după asasinat, 1000 de studenţi s-au adunat în curtea spitalului Sf. Spiridon, unde era depus corpul pentru autopsie, pentru a protesta faţă de autorităţile poliţieneşti. Prezenţa chestorului de poliţie a fost întărită de un număr de 1500 de muncitori masaţi în Piaţa Unirii care aveau rolul de a-i intimida pe studenţi. Ziua următoare, studenţii au organizat un cortegiu impresionant, de circa 3000 de persoane, cu pază formată din băieţi pe laterală, cu 9 preoţi şi un cor studenţesc, conducând sicriul decorat cu bandă tricoloră al studentului Iacovlov până la ieşirea din Păcurari, unde, la plecarea maşinii spre Botoşani, de unde era tânărul, au căzut cu toţii în genunchi, plângând, până nu se mai vedea maşina în zare. Autorităţile de atunci au descris înmormântarea de la Botoşani drept un adevărat pelerinaj pentru elevii din localitate, care veneau să-l conducă pe student pe ultimul drum, considerat de către tineri drept un erou naţional.
'Astăzi să ne aducem aminte de jertfa acestor tineri care şi-au asumat public împotrivirea faţă de orice formă de totalitarism, apărarea popoarelor lor şi a celor prietene atât de nazism, cât şi de comunism, precum şi mărturisirea credinţei lor creştine şi apărarea ei în faţa marxismului care urmărea distrugerea libertăţii în Europa. Să ne aducem aminte de studenţii care au plătit cu preţul vieţii şi al tinereţii lor libertatea noastră de astăzi, pe care o apărăm în memoria lor! Cinste studenţilor cehi! Äest ÄeskĂ˝m studentĹŻm!' a declarat Toma Tataru, preşedinte Liga Studenţilor (LS IAŞI).
Afisari: 65
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.