Comunitatea LGBTQ+ şi sistemul medical din România

Nevoile femeilor LBTQ+, persoanelor trans şi persoanelor care trăiesc cu cu HIV

Asociaţia MozaiQ, organizaţie comunitară LGBT+ (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane transgender), lansează Comunitatea LGBTQ+ şi sistemul medical din România - 3 Rapoarte de evaluare a nevoilor - Femei LBTQ+ | Persoane Trans | Persoane care trăiesc cu HIV, care se poate descărca de aici:
https://www.mozaiqlgbt.ro/wp-content/uploads/2024/10/comunitatea-LGBT-si-sistemul-medical-din-Romania.pdf

Sistemul medical din România are, în general, foarte multe lipsuri, care ne afectează pe toţi indiferent cine suntem. Pe lângă aceste lipsuri cu care ne confruntăm ca români, comunitatea LGBTQ+ înfruntă obstacole majore din cauza discriminării, prejudecăţilor şi chiar lipsa tratamentului adecvat.

Este absolut necesar ca aceste rapoarte să ajungă şi la ochii şi urechile Ministerului Sănătăţii, precum şi conducerii spitalelor şi clinicilor din România, pentru ca sistemul de sănătate să ia seama la nevoile specifice şi la realităţile cu care se confruntă comunitatea LGBTQ+. Sistemul medical are nevoie de informare continuă şi susţinută cu privire la realităţile discriminatorii cu care se confruntă persoanele LGBTQ+.

Necesităţile punctuale, general valabile, pe care le-am descoperit prin aceste rapoarte sunt: un ghid de bune practici în ceea ce priveşte abordarea de către personalul medical a nevoilor specifice comunităţilor minoritare, dezvoltarea unor practici de anti-discriminare şi de etichetă socială în clinici şi spitale pentru a evita traumatizarea sau tratamentul inegal al pacienţilor LGBTQ+, un sistem de feedback al pacienţilor cu privire la tratamentul primit, care să fie analizat în mod riguros.

Femeile lesbiene şi bisexuale se confruntă cu mai multe probleme şi provocări în sistemul medical românesc. Multe din problemele întâlnite şi raportate de participantele la focus grup se suprapun cu probleme mai mari ale sistemului legat de sănătatea femeilor în general. În cazul femeilor lesbiene şi bisexuale, problemele acestea se amplifică. Lipsa cunoştinţelor legate de sănătatea sexuală între femei, imposibilitatea vizitării partenerei la spital, lipsa profesionalismului, încălcarea confidenţialităţii sunt doar o parte din probleme specifice cu care se confruntă acestea.
Au venit domnii de la ambulanţă. În momentul ăla, eu eram singură acasă şi m-au întrebat cu cine staţi şi ce şi cum. Şi am spus [că] stau cu partenera mea. Au zis, aoleu şi cum? Adică, voi locuiţi împreună? Şi zic da, noi locuim împreuna. Vă spun că în momentul ăla eu nu m-am mai simţit în siguranţă. Doi bărbaţi cât uşa în casă, cu care trebuia [] voiam doar să plec cu ei. Punctul meu de încredere, reprezentanţii legali ai acestui serviciu de care aveam nevoie, să plec cu ei în siguranţă şi să ajungem la spital şi nu ştiu ce. Da, şi le-am spus că eu nu pot să merg cu ei, că eu nu mă simt în siguranţă, că mi-a trecut, că e în regulă, că eu nu vreau să merg cu ambulanţa. Am refuzat, că nu m-am mai simţit ok. Adică, da, am ales să plec pe picioarele mele. Cu meningită. (Femeie lesbiană, 31 de ani)

Nevoile femeilor queer şi recomandări pentru mai bune practici:

- Îmbunătăţirea tratamentului faţă de femei în general

- Folosirea limbajului adecvat în interacţiunile cu pacientele

- Educarea cadrelor medicale cu privire la mituri medicale

- Introducerea conceptului de 'partener de viaţă' care să fie respectat în toate contextele în care unui soţ i-ar fi permis să îşi însoţească soţia

- Educaţia cadrelor medicale cu privire la relaţiile sexuale între femei

- Educaţia cu privire la infecţiile cu transmitere sexuală la care sunt expuse sau nu femeile care fac sex cu alte femei

Persoanele transgender au acces precar la sănătate, majoritar bazat pe legături intracomunitare. Respondenţii au accesat specialişti din domeniul medical prin alte persoane din comunitate, iar 9 din cei 10 merg la acelaşi endocrinolog o parte dintre ei locuiesc la 500 km depărtare de oraşul în care lucrează acesta.

Deşi în ultimii ani a crescut numărul de psihologi, psihiatri şi endocrinologi care lucrează cu comunitatea trans, a fi trans nu elimină nevoia de a trata sau preveni alte probleme medicale. Neprimind la fel de multă atenţie sau training precum medicii direct implicaţi în tranziţie, aceşti specialişti prietenoşi cu comunitatea trans sunt puţini, deseori la clinici private, şi nu au fost identificaţi pentru fiecare specializare.

Persoanele care îşi cumpără hormoni de la farmacii din afara Bucureştiului raportează o lipsă de disponibilitate a medicamentelor necesare, uneori fiind nevoiţi să vină la o farmacie din Bucureşti pentru a le cumpăra.

Deci eu în fiecare an mergeam la medicul de familie să-mi dea analizele de bază şi pe lângă acele analize de bază adăugam eu şi plăteau separat analizele pe care mi le-a dat endocrinologul şi atât timp cât am fost în limite normale şi cu testosteronul şi cu colesterolul şi cu toate cele, nu m-am mai dus la endocrinolog. Din două motive. Unu, lista de aşteptare este foarte mare. Gen mă programasem acum doi ani, cred, undeva în august, ca să-mi dea o programare pentru noiembrie. Şi costă foarte mult acest endocrinolog şi da, nu puteam să plănuiesc că o să am bani de ea peste trei luni, aşa că am zis e ok, am analizele, sunt bine, anul viitor poate. (Bărbat trans, 32 ani)

Nevoile persoanelor transgender şi recomandări pentru mai bune practici:

- Introducerea disforiei de gen ca diagnostic oficial în standardele medicale psihiatrice, endocrinologice şi farmaceutice

- Folosirea limbajului adecvat în relaţie cu pacientul

- Cadrele medicale trebuie educate cu privire la existenţa şi experienţele persoanelor transgender

- Dezvoltarea unor practici de anti-discriminare şi etichetă socială în clinici şi spitale pentru a evita traumatizarea pacienţilor folosind practici de conversie, judecată şi jigniri, dar şi ignorarea problemelor medicale în favoarea discutării vieţii personale ale pacienţilor

HIV este o boală stigmatizată şi este necesară informarea despre cum se transmite, de ce este periculoasă, dar şi de ce nu mai este fatală cu ajutorul tratamentului. Persoanele care trăiesc cu HIV au dificultăţi la procurarea tratamentelor medicale anti-HIV, 23% au avut probleme în a primi medicamentele anti-HIV de la spital în ultimul an. Dintre aceştia, 3 respondenţi au fost nevoiţi să întrerupă tratamentul, restul au găsit medicamente de la prieteni sau de la asociaţii dedicate.

După unele experienţe negative la recunoaşterea statusului HIV, unele persoane decid să nu îl mai dezvăluie personalului medical, 46% dintre persoanele care îşi dezvăluie diagnosticul în funcţie de nevoie s-au confruntat cu schimbare de comportament din partea medicilor cărora le-au dezvăluit diagnosticul, iar 19% s-au confruntat cu refuzul de tratament sau intervenţie, uneori chiar şi odată ce erau deja în sala de operaţie.

Am avut o injecţie mică la care mi s-a recomandat să merg Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti. Din prima nu am vrut să zic că am HIV dar din păcate, pentru că doctorul era foarte ok cu mine. Am avut o scăpare şi i-am zis că am HIV şi că sunt pe tratament de 2 ani. În momentul ăla sala unde eram la urgenţe s-a golit şi timp de 40 minute nu a mai venit nimeni în sala aia. Brusc a venit un alai de rezidenţi cu un moş, cred că cel mai probabil şeful de secţie, care a început să zbiere de faţă cu rezidenţii la doctorul care m-a preluat că în sala lui nu se taie niciun seropozitiv.
(Respondent)

Nevoile persoanelor care trăiesc cu HIV şi recomandări pentru mai bune practici:

- implementarea unui buget privind Strategia de combatere HIV şi asigurarea că România dispune de schemele de tratament noi în mod constant

- Educaţie sexuală comprehensivă care să abordeze şi această temă

- Combaterea stigmei faţă de persoanele care trăiesc cu HIV

- Încurajarea testării de rutină pentru persoanele active sexual

- Susţinere psiho-socială

- Combaterea discriminării în sistemul medical

Sănătatea este un subiect care ne priveşte pe toţi şi este imperios necesar ca toate persoanele, indiferent de orientarea sexuală, identitatea de gen, ori expresia de gen, să fie tratate în mod adecvat şi corect.

Asociaţia MozaiQ este o organizaţie comunitară care luptă pentru drepturile omului şi care participă la dezvoltarea comunităţii LGBT+ din România sub stindardul solidarităţii şi încrederii reciproce, rezultate din activităţi sociale, o prezenţă pe scena culturală alternativă, precum şi atenţia deosebită acordată diverselor grupuri din comunitate.

-

Comunicat de presă realizat de Asociaţia MozaiQ în cadrul proiectului 'Rainbow Care. Increasing Advocacy Efforts for Inclusive Healthcare Services for LGBTI People', finanţat de Ambasada Ţărilor de Jos în România.

Afisari: 20