Concursurile de arhitectură, necesare dar încă puţine în România.

Concluzii dezbatere'Concursul de arhitectură ca standard pentru investiţiile publice'

Daniela Maier, preşedinte OAR Transilvania: 'Contractarea prin concurs de soluţii a proiectării pentru investiţiile publice trebuie să devină regulă. Astăzi este doar o excepţie'

Ştefan Bâlici, preşedintele OAR: 'Trebuie extins numărul de concursuri. Ne interesează toate formele de concurs şi sperăm să le putem organiza'

Numărul de concursuri de arhitectură trebuie extins, dar pentru asta e nevoie de sporirea capacităţii administrative, simplificarea legislaţiei şi a temelor de concurs, cu impact direct asupra costurilor de participare pentru birourile de arhitectură.

Acestea sunt câteva dintre concluziile dezbaterilor cu tema 'Concursul de arhitectură ca standard pentru investiţiile publice', organizate ieri, 2 noiembrie, de Filiala Transilvania a Ordinului Arhitecţilor din România, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din Romania, Primăria şi Consiliului Local Cluj-Napoca. Evenimentul şi-a propus să sublinieze importanţa concursurilor de arhitectură în contextul investiţiilor publice, prezentând exemple de bune practici, avantaje şi provocări din toate zonele ţării, nu doar din Cluj.

Întrebarea care a deschis seria de discuţii a fost 'De ce sunt necesare concursurile de arhitectură?'. Iar răspunsul unanim a fost: pentru că, în comparaţie cu alte metode de achiziţii publice, e cel mai probabil să aibă rezultate de calitate. Este o metodă transparentă şi inovatoare de selectare a proiectelor pentru investiţiile publice, asigurând un standard ridicat de calitate şi sustenabilitate în arhitectură. O metodă care însă nu e lipsită de probleme.

Daniela Maier, preşedinte OAR Transilvania:
'Contractarea prin concurs de soluţii a proiectării pentru investiţiile publice (mari) trebuie să devină regulă. Astăzi este doar o excepţie. Asta a fost o concluzie importantă. De asemenea, am concluzionat că e nevoie de o actualizări în concursul de arhitectură: de o ancorare în realitatea fiecărei zone, de implicarea mult mai multor colegi atât la nivel local, cât şi la nivel naţional, de implicarea colegilor din administraţie, de identificarea acelor puncte în care legislaţia trebuie adaptată, de a găsi noi soluţii prin care să putem promova concursul de arhitectură, să atragem cât mai mulţi oameni în a susţine această modalitate care poate asigura calitatea mediului construit, calitatea obiectului de arhitectură şi un mediu urban sau rural pe care îl visăm cu toţii'.

Ovidiu Cîmpean, secretar de stat în Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene:
'Sunt oraşe importante care au preluat acest demers de realizare a concursurilor de soluţii. Am ştiut chiar de la primul concurs că, dacă ne ţinem de el, va deveni un exemplu de bune practici la nivel naţional. Împreună cu OAR, cu universităţile, dacă vom găsi soluţii legislative mai bune faţă de ce este acum, ne implicăm să le rezolvăm sau, poate, să mai tăiem din legislaţie dacă e cazul. Într-adevăr, noi am pornit cu proiecte mici, pentru a demonstra cât de important e un concurs. Dar trebuie să pregătim din timp concursurile mai mari, e de datoria noastră să explicăm de ce e nevoie de o pregătire solidă, de proiecte gândite din timp şi pe termen lung. Dacă aştepţi să apară programul de finanţare şi abia apoi să faci concursul, pierzi momentul şi finanţarea.'

Mirona Crăciun, coordonator Concursuri Ordinul Arhitecţilor din România, a evidenţiat, printr-un studiu bazat pe analiza concursurilor realizate cu implicarea OAR, faptul că durata de la idee la finalizarea unui proiect este mult mai mică acolo unde administraţia, comunitatea profesională şi comunităţile locale colaborează pe tot parcursul derulării proiectului.

Asigurarea calităţii vine cu costuri apreciabile în faza de concurs, pentru toate echipele participante şi se doreşte identificarea de soluţii care să permită o participare cât mai largă.

arh. Silviu Aldea - Atelier MASS
'Participarea la un concurs este un efort absolut zdrobitor pentru o firmă de arhitectură, iar şansele de a-l câştiga sunt, de multe ori, de 1 la 30! A crescut foarte mult volumul de lucru şi din cauza acestei concurenţe acerbe între birouri, nu doar a nivelului crescut al cerinţelor beneficiarilor.'

arh. Şerban Ţigănaş, decanul Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din cadrul UTCN, preşedinte OAR în perioada 2010-2018: 'Cei mai importanţi eroi ai concursului nu sunt câştigătorii lor aşa cum crede toată lumea. A fost o perioadă în care cultura concursurilor a fost, practic, inexistentă şi trebuia făcută din (aproape) nimic. Nu am inventat noi concursurile de arhitectură. Au existat nişte momente mult mai dificile decât acum. Dacă ceva nu merge bine într-un sistem atât de complex cum este un concurs - bugetul, juriul, clientul, contractul, marketingul - atunci situaţia este extrem de dificilă.

Una dintre cele mai mari critici pe care le aduc la concursurile din România este că nu dau premiul I. De fapt, un contract nu este un premiu, este o responsabilitate, şi mai mult de muncă. Cei care promovează concursurile sunt nişte persoane extrem de abile care au contactele lor cu liderii administraţiei şi reuşesc să discute şi să convingă. Dacă asta nu se întâmplă, nu se ajunge la negociere.'

arh. Ştefan Bâlici, preşedintele OAR:
'Trebuie extins numărul de concursuri. OAR se ocupă de organizarea de concursuri tocmai pentru a construi această bună practică, pentru a crea o metodă care e aplicabilă în România în condiţiile legislaţiei noastre şi ale capacităţii instituţionale care există în ţară.

Ne interesează toate formele de concurs şi sperăm să ajungem să le putem face. Ne-am concentrat pe concursul deschis pentru că oferă terenul plat de concurenţă pentru orice fel de birou de arhitectură. Avem concursuri câştigate de birouri cu arhitecţi foarte tineri care nu ar fi avut altfel acces la comandă publică de această anvergură şi complexitate. Există şi se practică în lume concursuri şi sub alte forme: de la cel de idei, până la cele cu invitaţi. Acestea sunt mai dificile pentru că nu depind numai de noi şi presupun costuri şi mai mari de organizare.'

Toţi preşedinţii de filiale ale OAR prezenţi la dezbaterea de la Cluj au agreat: costurile şi capacitatea instituţională sunt impedimentele care stau în calea organizării mai multor concursuri şi a diversificării formelor prin care ele sunt organizate.

arh. Daniel Panait, preşedinte OAR Bihor:
'Demersul de a face concursuri de arhitectură nu se potriveşte oricui. Este necesar un nivel de prosperitate a comunităţii ca să poţi să-ţi asumi această cheltuială'

arh. Alexandru Găvozdea, preşedinte OAR în perioada 2018-2022:
'E dificil când eşti într-o ţară în care studiul de fezabilitate e egal cu proiect tehnic. Înţelegerea nivelului de livrare la concurs este o problemă care duce şi în zona de negociere la o dificultate suplimentară de a semna contractul.

arh. Alexandru Răuţă, preşedinte OAR Argeş
'Pentru o filială mică, efortul de a crea o echipă de concurs prin forţe proprii nu este accesibil. Este esenţială experienţa naţionalului. Ideea de a susţine singuri un astfel de concurs nu este posibilă peste tot.'

O potenţială soluţie pentru extinderea capacităţii de organizare, propusă în cadrul dezbaterii 'Concursul de arhitectură ca standard pentru investiţiile publice', este crearea de echipe dedicate de concurs în fiecare filială.

arh. Daniel Tellman, preşedinte OAR Timiş:
'Totul se leagă de pregătirea - nu numai la noi, ci şi la administraţie - de oameni şi de continuitate. Şi aici cred că este foarte util ca un preşedinte de filială să fie convins că este bine să se facă concursuri. Noi, ca organizaţii, trebuie să ne bugetăm oameni care nu sunt supuşi schimbării. Filialele trebuie să aibă oameni care sunt dedicaţi concursului şi care, la schimbarea mandatului, să nu plece. Atunci vom avea şanse să creştem la nivelul teritoriului echipe care să ducă know-how-ul şi toate relaţiile pe care şi le face administraţia cu piaţa mai departe.'

arh. Daniela Maier, preşedinte OAR Transilvania:
'Vreau să reamintesc că suntem la un festival al studenţilor. Iar, din panelul acesta de discuţii, cel puţin două drumuri de viitor se identifică pentru ei: arhitect în administraţie şi arhitect care să lucreze în filiale, în organizaţii, în grupuri dedicate pentru concursuri'

Alte nevoi identificate de mai mulţi dintre participanţii la dezbatere au fost: organizarea de mai multe dezbateri în faza incipientă, de temă a concursurilor şi atragerea de cât mai mulţi susţinători pentru promovarea lor atât în rândul autorităţilor, cât şi a publicului larg.

arh. Andreea Mureşan, şef serviciu Strategii Urbane, Primăria Municipiului Cluj-Napoca:
'Cu toţii ne dorim proiecte de calitate. Ca reprezentant al autorităţii îmi doresc, în primul rând, proiecte fezabile. Mă gândesc, în primul rând, dacă un proiect este realizabil, dacă se încadrează în prevederile regulamentare, în bugetul preconizat. E nevoie de multă implicare a publicului în organizarea acestor concursuri, mai ales la faza anterioară demarării acestor concursuri, la faza de elaborare a temei de proiectare. Avem rezultate foarte bune la multe concursuri, proiecte apreciate de specialişti dar pe care publicul nu le percepe aşa cum ne-am dori. Acest proces de consultare publică trebuie făcut încă de la faza pregătitoare'.

arh. Răzvan Dracea, preşedinte OAR Braşov - Covasna - Harghita:
'Din perspectiva concursurilor de la Braşov, aş constata faptul că niciunul nu s-a concretizat încă. Apar nişte probleme în spaţiul public care se referă la solicitări de clarificare adresate, în general, organizatorului, care ar trebui dezbătute şi clarificate. Noi suntem preocupaţi să informăm mai bine publicul larg cu privire la procedurile de concurs. Avem disponibilitatea de a ne aşeza la masa discuţiilor şi de a aduce la cunoştinţă publicului larg toate aspectele organizării unui concurs. E datoria noastră de a da nişte explicaţii şi de a linişti comunitatea'.

Clujul, apreciat în celelalte oraşe pentru numărul mare de concursuri şi felul în care administraţia a înţeles colaborarea cu Ordinul Naţional şi cu Filiala teritorială (Transilvania).

arh. Daniel Tellman, preşedinte OAR Timiş:
'Noi ne uităm cu invidie către Cluj şi către numărul mare de concursuri pe care Ordinul de aici şi Primăria de aici au reuşit să le pună pe roate. În Timişoara s-au făcut trei concursuri. Îmi dau seama că sunt nişte aspecte care ţin de partenerul de discuţie pe care-l ai.'

arh. Daniel Panait, preşedinte OAR Bihor:
'Am ratat ocazia de a-i crea administraţiei din Oradea pofta de concursuri, ca la Cluj. Am ratat-o şi noi, profesia, şi administraţia. Eu am sperat că această concurenţă regională între bihoreni şi clujeni să-i determine şi pe cei din Bihor să arate că ei pot mai bine. Administraţia a preferat să facă aceste concursuri fără Ordinul Arhitecţilor sau al organizaţiilor profesionale'.

arh. Cristian Şandru, preşedinte OAR Sibiu-Vâlcea:
'Concursul de la Sibiu pentru Piaţa Cibin s-a întâmplat printr-o conjunctură - fericită sau nefericită. Acest concurs este rezultatul altuia, organizat de Primăria Sibiu, care a ieşit prost. Au încercat să se apropie ei de noi ca să promovăm concursul. Atunci am reacţionat, am cerut ajutorul Ordinului Naţional. Situaţia este similară cu cea de la Oradea.'

arh. Emil Ivănescu, preşedinte OAR Bucureşti:
'S-au organizat şi la Bucureşti 5 concursuri apreciate dar, în Bucureşti, Clujul a fost mereu dat ca exemplu. În Bucureşti însă lucrurile sunt foarte complicate. Ne-am dus la fiecare primar, la fiecare reprezentant al administraţiei locale şi o parte dintre ei au fost deschişi spre concursul de arhitectură. În special câteva sectoare şi-au dorit această procedură şi le mulţumim pentru asta. Deschiderea primarilor de sector spre această modalitate de achiziţie a fost susţinută de efortul nostru. Dintre cele 5 concursuri, unul este în faza de implementare şi unul este finalizat. E o luptă continuă pentru noi, un efort foarte mare. Lucrurile sunt atât de complicate încât aproape nici nu te bucuri când primeşti rezultatul. Tu, ca organizator. Atât de greu este. Peste 70% dintre proiecte se datorează, în primul rând, efortului foarte mare al filialelor şi al preşedinţilor lor.'

Pe scurt, problemele identificate & soluţiile propuse, în cadrul dezbaterii, pentru viitorul concursurilor de arhitectură:

* există limitări date de legislaţie şi de capacitatea instituţională - atât a OAR şi a filialelor OAR, cât şi a autorităţilor locale

* e nevoie de dezbateri mai multe în faza incipientă, de temă oameni de temă sunt foarte greu de găsit, sunt o specie rară

* e nevoie de mai multe argumente pentru autorităţile publice să le înţeleagă utilitatea şi să organizeze mai multe

* popularizarea procedurilor de concurs

* reducerea costurilor pentru participanţi şi, implicit, a cerinţelor temelor de concurs + temele să fie mai clare, specifice
ar fi benefică inclusiv indicarea unor piese specifice în interiorul temelor: de exemplu indicarea unui unghi, aceeaşi perspectivă a privitorului pe care să o respecte toţi participanţii

*rafinarea sistemului de organizare a concursului din perspectiva costurilor implicate - pot apărea probleme de etică şi de concurenţă neloială

* ideile bune extrase din proiectele neparticipante nu se regăsesc niciunde în afara uşilor birourilor (mici, de cele mai multe ori) unde iau naştere. Ar trebui să fie dezbătute, văzute, auzite

* promovarea unui sistem de feedback onest şi sănătos între toţi participanţii la un concurs

* organizarea de concursuri de idei (care nu se finalizează cu investiţii), dedicate inclusiv studenţilor, care de altfel fac de multe ori muncă voluntară pentru concursuri

* următorul pas: după administraţiile publice şi unele asociaţii, să fie convins şi mediul privat să construiască prin concurs.

Afisari: 65