Comunicat de presă - Muzeul Naţional Brukenthal
Expoziţia Dia de los Muertos
Fotograf: Plaino Marian
Curator: dr. Alexandru Constantin Chituţă
Mănăstirea Ursulinelor
Vernisaj: 25 octombrie 2024, ora 13:00
Perioada expoziţională: 16.10 - 10. 11. 2024
Eveniment cuprins în programul After SCAF
El Dia de los Muertos - Ziua Morţilor este sărbătorită în Mexic pe 1 şi 2 noiembrie în fiecare an. Această sărbătoare marchează întoarcerea temporară pe pământ a celor dragi decedaţi. Din 2003, se află pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii stabilită de UNESCO. Ea dă naştere unor celebrări publice pline de culoare şi festivism, dar şi unor momente de meditaţie intimă: fiecare locuinţă include un altar decorat cu ofrande şi se face o cărare din petale de flori de cempasuchil pentru a reprezenta drumul pe care sufletele trebuie să îl parcurgă pentru a ajunge la altar.
Pe 1 noiembrie, Ziua Tuturor Sfinţilor este sărbătorită în conformitate cu tradiţia catolică. La această dată, sunt amintiţi toţi cei care au murit fără a fi binecuvântaţi şi sfinţi, precum şi cei care au murit la o vârstă fragedă, cum ar fi copiii. În conformitate cu religia catolică, în Ziua credincioşilor plecaţi, 2 noiembrie, se rosteşte o rugăciune pentru cei care nu au intrat în paradis. În Mexic, tradiţiile acestei sărbători includ vizitarea celor dragi dispăruţi în cimitire şi pregătirea unor altare cu mâncare, lumânări, tămâie, fotografii şi flori pentru a-i aminti. Doar în aceste zile sufletele celor dragi se pot întoarce din viaţa de apoi pentru a fi aproape de cei dragi.
Sărbătorile asociate cu Dia de los Muertos îşi au originea în cultura pre-creştină. În timp ce oamenii tind să aibă sentimente puternice faţă de sărbătorile cu rădăcini precreştine, ar trebui să luăm în considerare rădăcinile precreştine ale multor sărbători şi practici catolice, pe care primii creştini le-au transformat în expresii ale credinţei catolice. Atât practicile catolice, cât şi cele precreştine îşi au adesea originea în referinţe la ordinea cosmologică, la schimbarea anotimpurilor, la recoltă, la schimbările zilnice ale luminii naturale sau la calendarele solar şi lunar.
Majoritatea istoricilor cred că obiceiurile din Dia de los Muertos îşi au originea în cultura aztecă. Cu toate acestea, se crede că Mexicul a adoptat aceste obiceiuri pentru a-şi promova identitatea naţională unică, spre deosebire de cea a Spaniei. Desigur, semnificaţia Dia de los Muertos în cultura aztecă nu face parte din doctrina creştină cu privire la învierea morţilor. Chiar nu se identifică cu semnificaţia sa precreştină, sărbătorirea Zilei Morţilor poate risca o formă de sincretism, o confuzie a elementelor spirituale şi culturale care duce la eroare. Se vorbeşte însă despre îngrijorarea că evenimentul ar reduce religia la superstiţie, ar denatura natura spirituală.
Unii cred că sărbătoarea îşi are originea la azteci, ulterior fiind creştinată şi mutată pentru a coincide cu Zilele Tuturor Sufletelor şi Tuturor Sfinţilor. Alţii resping această teorie şi plasează originile sale în Europa medievală. În ambele cazuri, catolicii au sărbătorit de obicei această sărbătoare luând mese în familie la mormintele celor dragi, decorând altarele de rugăciune din casele lor cu fotografii ale familiei decedate şi luând mese comune cu vecinii, prietenii şi familia. Esenţa celebrării catolice a acestei sărbători a fost accentul pus pe comuniunea sfinţilor, pe faptul că toţi suntem încă legaţi unii de alţii atât în această lume, cât şi în cea viitoare.
O altă activitate populară este vopsirea feţelor pentru a arăta ca nişte cranii, dar este important să reţineţi că semnificaţia din spatele acestei activităţi nu este aceeaşi cu cea de Halloween. De Halloween, un craniu trebuie să fie înfiorător, înspăimântător sau amuzant. Pentru Dia de los Muertos, acesta este de fapt considerat reverenţios. O parte din această tradiţie provine din imaginea La Catrina, care are o lungă istorie de utilizare în satiră, comentarii sociale şi imagini culturale.
Principalul motiv, însă, este că Dia de los Muertos este menită să îmbrăţişeze moartea ca parte a ciclului vieţii şi ca ceva de care nu trebuie să ne temem. Moartea este îmbrăţişată aproape ca orice altă etapă importantă din viaţă. Pictura pe faţă a craniului este văzută ca o normalizare a morţii şi se află în opoziţie totală cu temele Halloween-ului.
Atât timp cât elementele sărbătoririi Dia de los Muertos nu contrazic credinţa noastră sau nu estompează elementele esenţiale ale credinţei noastre, nu este nimic în neregulă dacă catolicii o sărbătoresc.
De cele mai multe ori, oamenii care sărbătoresc Dia de los Muertos nu îi atribuie nicio semnificaţie religioasă. În schimb, o văd ca pe o zi de veselie, amintire şi recunoaştere a rădăcinilor culturale. În acest sens, nu este probabil nimic ameninţător pentru credinţa noastră catolică. Cu toate acestea, catolicii au convingeri diferite cu privire la celebrarea sărbătorilor cu origini precreştine. Unii oameni cred cu tărie că catolicii trebuie să considere aceste practici drept idolatre şi, prin urmare, păcătoase. Alţii cred că se pot transforma aceste practici şi le pot elibera de elementele străine de credinţa creştină.
Mexico City, Zocalo - municipalitatea invită fiecare regiune a ţării să expună în piaţa centrală propriile tradiţii legate de Dia de los Muertos - Catrine uriaşe, viu colorate, altare dedicate personalităţilor fiecărei zone, decorate cu mii de flori şi simboluri specifice. Localnicii şi turiştii deopotrivă se fotografiază aici, participă la evenimente şi aşteaptă cu nerăbdare să se lase seara, când mii de luminiţe scot în evidenţă alte detalii înaintea spectacolului de artificii.
Cei plecaţi sunt aşteptaţi cu bucurie să revină la cei dragi - una din tradiţiile specifice este pregătirea de diverse dulciuri făcute din migdale, lichior, marţipan, seminţe de dovleac, ciocolată, diverse fructe, miere şi dovleac zaharisit - toate au rolul de a îndulci 'vieţile' celor morţi. Cofetăriile se întrec în oferte care mai de care mai umoristice cu dulciuri in formă de schelete şi cranii.
Cimitirele sunt pregătite de toţi membrii familiilor. Totul trebuie sa fie gata, proaspăt aşezat când sosesc morţii. Buchete imense de crăiţe, tămâie, lumânări, dar şi 'covoare' de nisip colorat cu scene religioase decorează mormintele. Familia se aşază pe scaune în jurul mormântului. Se spun rugăciuni şi întâmplări amuzante din viaţa celor plecaţi, se cântă, chiar se serveşte câte un păhărel, pentru a ajuta sufletele celor dragi să revină alături de ei. Fiecare mormânt devine un cămin, o poveste a fiecărei familii. Cimitirul, în lumina lumânărilor, devine un murmur vesel, liniştit şi cald, cu toţii cei prezenţi se bucură de vizita celor dragi.
La sfârşitul secolului XIX, în Guanajuato s-a impus o taxă pentru 'păstrarea' morţilor în cimitir. Când familiile nu îşi permiteau sa plătească, morţii erau dezgropaţi - şi erau păstraţi într-o clădire alăturată. Aşa s-a descoperit că majoritatea erau mumificaţi natural - se pare ca în zonă este un climat care a facilitat acest lucru. Angajaţii cimitirului au început să perceapă o taxă de vizitare celor care doreau sa vadă mumiile. Încet, încet s-a născut ideea unui muzeu. El Museo de las Momias s-a deschis in 1969. 'Exponatele' au poveşti de viaţă interesante - de la un fetus al unei femei însărcinate moarte de holeră, până la diverse cazuri care au expresii faciale terifiante astfel că se crede că au fost îngropate de vii - şi se pare că au călătorit în această variantă, pe la diverse expoziţii prin lume, mai mult decât au făcut-o în viaţă.
'În Mexic, pe parcursul sărbătorii Dia de los Muertos, frica de moarte devine subiect de încântare şi de spontaneitate a expresiei artei şi culturii populare, de vreme ce craniile şi scheletele sunt parodii esenţiale ale vieţii, dar şi subiect de critică socială' - antropolog Ruth D. Lechuga. La Calavera Catrina (craniul feminin) - publicat într-o satiră în 1913 sub semnătura litografului Jose Guadalupe Posada, şi promovat de Diego Rivera ca emblemă a culturii mexicane - este astăzi un costum popular în timpul sărbătorii, în rochii elegante negre, albe sau în culori puternice, asortat de accesorii şi machiaj profesionist, dar acoperă şi alte arii artistice - alături de grafică, pictură, măşti sculptate în lemn, figurine de lut sau ceramică barro negro, precum şi personaj în serii animate, video şi clipuri muzicale.
Seara, în Oaxaca, are loc pe strada principală o Comparsa, un carnaval deosebit de colorat - costume variate - tradiţionale, populare, dar şi fantastice, muzică şi dansuri tradiţionale, fanfară -încărcat de simboluri specifice ale Dia de los Muertos - care celebrează deopotrivă viaţa şi amintirea celor plecaţi, care au rămas în inimile celor dragi.
Un altar al morţilor este alcătuit dintr-o mare varietate de obiecte, unele tradiţionale şi altele personale defunctului. Printre elementele necesare se numără lumânări, tămâie, sare, cranii dulci - produs de patiserie - pan de muerto, papel picado şi flori. În plus, obiecte personale, alimente savurate în viaţă, lichior sau chiar o jucărie sau bomboane dacă este vorba despre un copil.
.............................................
Fotograful Marian Plaino
S-a născut în Bucureşti, pe 19.06.1974.
A absolvit Facultatea de Matematică, Universitatea Bucureşti în 1997.
Între 1998 şi 2003 a fost profesor de matematică, clasele V-VIII, la Şcoala Generală nr 78, Bucureşti.
În 2003 - inspirat de călătoriile cu trenul prin Europa şi de suvenirurile descoperite în muzeele europene - a înfiinţat alături de soţia lui, Iulia, un atelier de producţie suveniruri, Gorgona Design - pornind de la fotografiile făcute prin ţară. Au participat cu câteva produse la târguri de meşteri şi artişti populari organizate de Muzeul Naţional al Satului 'Dimitrie Gusti' şi Muzeul Ţăranului Român, apoi treptat, au creat şi dezvoltat foarte multe suveniruri şi au format o echipă în jurul lor. În prezent atelierul produce produse personalizate pentru mai mult de 150 de muzee din toată ţara.
În timpul studiilor universitare a făcut cursul de 'Tehnică şi artă foto-video a reportajului' organizat de Casa de Cultură a Studenţilor 'Grigore Preoteasa', profesor Emilian Urse.
Între 1998-2003 a făcut fotografie de eveniment. A colaborat cu revistele 'Munţii Carpaţi' şi 'Vacanţe şi călătorii'.
Între 2003 şi 2013 şi-a dedicat timpul activităţii creative din atelier, dar şi celei de voluntariat organizând şi participând în excursii, tabere internaţionale de cercetaşi, dar şi în foarte multe programe educative în cadrul AGGR cu grupul de ghizi cercetaşi - format din foştii săi elevi (al căror diriginte sau profesor de matematică fusese anterior). În toată această perioadă s-a încăpăţânat să folosească aparatul foto clasic pe film şi în paralel s-a autoeducat în prelucrarea şi editarea foto în Photoshop. Deşi avea din 2006 primul aparat foto digital, abia în 2013 s-a reapucat mai serios de fotografie.
Între 1997 - 2024 a obţinut peste 650 de medalii şi menţiuni la concursuri naţionale şi internaţionale în peste 70 de ţări, de 11 ori 'Best Author'. A jurizat 10 concursuri internaţionale.
A obţinut următoarele titluri EFIAP Silver - Federaţia Internaţională de Artă Fotografică; C***MoL - Master of Light; E.AAFR - Asociaţia Artiştilor Fotografi din România, GPU crown 3 - Global Photographic Union.
Fotograf: Plaino Marian
Curator: dr. Alexandru Constantin Chituţă
Mănăstirea Ursulinelor
Vernisaj: 25 octombrie 2024, ora 13:00
Perioada expoziţională: 16.10 - 10. 11. 2024
Eveniment cuprins în programul After SCAF
El Dia de los Muertos - Ziua Morţilor este sărbătorită în Mexic pe 1 şi 2 noiembrie în fiecare an. Această sărbătoare marchează întoarcerea temporară pe pământ a celor dragi decedaţi. Din 2003, se află pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii stabilită de UNESCO. Ea dă naştere unor celebrări publice pline de culoare şi festivism, dar şi unor momente de meditaţie intimă: fiecare locuinţă include un altar decorat cu ofrande şi se face o cărare din petale de flori de cempasuchil pentru a reprezenta drumul pe care sufletele trebuie să îl parcurgă pentru a ajunge la altar.
Pe 1 noiembrie, Ziua Tuturor Sfinţilor este sărbătorită în conformitate cu tradiţia catolică. La această dată, sunt amintiţi toţi cei care au murit fără a fi binecuvântaţi şi sfinţi, precum şi cei care au murit la o vârstă fragedă, cum ar fi copiii. În conformitate cu religia catolică, în Ziua credincioşilor plecaţi, 2 noiembrie, se rosteşte o rugăciune pentru cei care nu au intrat în paradis. În Mexic, tradiţiile acestei sărbători includ vizitarea celor dragi dispăruţi în cimitire şi pregătirea unor altare cu mâncare, lumânări, tămâie, fotografii şi flori pentru a-i aminti. Doar în aceste zile sufletele celor dragi se pot întoarce din viaţa de apoi pentru a fi aproape de cei dragi.
Sărbătorile asociate cu Dia de los Muertos îşi au originea în cultura pre-creştină. În timp ce oamenii tind să aibă sentimente puternice faţă de sărbătorile cu rădăcini precreştine, ar trebui să luăm în considerare rădăcinile precreştine ale multor sărbători şi practici catolice, pe care primii creştini le-au transformat în expresii ale credinţei catolice. Atât practicile catolice, cât şi cele precreştine îşi au adesea originea în referinţe la ordinea cosmologică, la schimbarea anotimpurilor, la recoltă, la schimbările zilnice ale luminii naturale sau la calendarele solar şi lunar.
Majoritatea istoricilor cred că obiceiurile din Dia de los Muertos îşi au originea în cultura aztecă. Cu toate acestea, se crede că Mexicul a adoptat aceste obiceiuri pentru a-şi promova identitatea naţională unică, spre deosebire de cea a Spaniei. Desigur, semnificaţia Dia de los Muertos în cultura aztecă nu face parte din doctrina creştină cu privire la învierea morţilor. Chiar nu se identifică cu semnificaţia sa precreştină, sărbătorirea Zilei Morţilor poate risca o formă de sincretism, o confuzie a elementelor spirituale şi culturale care duce la eroare. Se vorbeşte însă despre îngrijorarea că evenimentul ar reduce religia la superstiţie, ar denatura natura spirituală.
Unii cred că sărbătoarea îşi are originea la azteci, ulterior fiind creştinată şi mutată pentru a coincide cu Zilele Tuturor Sufletelor şi Tuturor Sfinţilor. Alţii resping această teorie şi plasează originile sale în Europa medievală. În ambele cazuri, catolicii au sărbătorit de obicei această sărbătoare luând mese în familie la mormintele celor dragi, decorând altarele de rugăciune din casele lor cu fotografii ale familiei decedate şi luând mese comune cu vecinii, prietenii şi familia. Esenţa celebrării catolice a acestei sărbători a fost accentul pus pe comuniunea sfinţilor, pe faptul că toţi suntem încă legaţi unii de alţii atât în această lume, cât şi în cea viitoare.
O altă activitate populară este vopsirea feţelor pentru a arăta ca nişte cranii, dar este important să reţineţi că semnificaţia din spatele acestei activităţi nu este aceeaşi cu cea de Halloween. De Halloween, un craniu trebuie să fie înfiorător, înspăimântător sau amuzant. Pentru Dia de los Muertos, acesta este de fapt considerat reverenţios. O parte din această tradiţie provine din imaginea La Catrina, care are o lungă istorie de utilizare în satiră, comentarii sociale şi imagini culturale.
Principalul motiv, însă, este că Dia de los Muertos este menită să îmbrăţişeze moartea ca parte a ciclului vieţii şi ca ceva de care nu trebuie să ne temem. Moartea este îmbrăţişată aproape ca orice altă etapă importantă din viaţă. Pictura pe faţă a craniului este văzută ca o normalizare a morţii şi se află în opoziţie totală cu temele Halloween-ului.
Atât timp cât elementele sărbătoririi Dia de los Muertos nu contrazic credinţa noastră sau nu estompează elementele esenţiale ale credinţei noastre, nu este nimic în neregulă dacă catolicii o sărbătoresc.
De cele mai multe ori, oamenii care sărbătoresc Dia de los Muertos nu îi atribuie nicio semnificaţie religioasă. În schimb, o văd ca pe o zi de veselie, amintire şi recunoaştere a rădăcinilor culturale. În acest sens, nu este probabil nimic ameninţător pentru credinţa noastră catolică. Cu toate acestea, catolicii au convingeri diferite cu privire la celebrarea sărbătorilor cu origini precreştine. Unii oameni cred cu tărie că catolicii trebuie să considere aceste practici drept idolatre şi, prin urmare, păcătoase. Alţii cred că se pot transforma aceste practici şi le pot elibera de elementele străine de credinţa creştină.
Mexico City, Zocalo - municipalitatea invită fiecare regiune a ţării să expună în piaţa centrală propriile tradiţii legate de Dia de los Muertos - Catrine uriaşe, viu colorate, altare dedicate personalităţilor fiecărei zone, decorate cu mii de flori şi simboluri specifice. Localnicii şi turiştii deopotrivă se fotografiază aici, participă la evenimente şi aşteaptă cu nerăbdare să se lase seara, când mii de luminiţe scot în evidenţă alte detalii înaintea spectacolului de artificii.
Cei plecaţi sunt aşteptaţi cu bucurie să revină la cei dragi - una din tradiţiile specifice este pregătirea de diverse dulciuri făcute din migdale, lichior, marţipan, seminţe de dovleac, ciocolată, diverse fructe, miere şi dovleac zaharisit - toate au rolul de a îndulci 'vieţile' celor morţi. Cofetăriile se întrec în oferte care mai de care mai umoristice cu dulciuri in formă de schelete şi cranii.
Cimitirele sunt pregătite de toţi membrii familiilor. Totul trebuie sa fie gata, proaspăt aşezat când sosesc morţii. Buchete imense de crăiţe, tămâie, lumânări, dar şi 'covoare' de nisip colorat cu scene religioase decorează mormintele. Familia se aşază pe scaune în jurul mormântului. Se spun rugăciuni şi întâmplări amuzante din viaţa celor plecaţi, se cântă, chiar se serveşte câte un păhărel, pentru a ajuta sufletele celor dragi să revină alături de ei. Fiecare mormânt devine un cămin, o poveste a fiecărei familii. Cimitirul, în lumina lumânărilor, devine un murmur vesel, liniştit şi cald, cu toţii cei prezenţi se bucură de vizita celor dragi.
La sfârşitul secolului XIX, în Guanajuato s-a impus o taxă pentru 'păstrarea' morţilor în cimitir. Când familiile nu îşi permiteau sa plătească, morţii erau dezgropaţi - şi erau păstraţi într-o clădire alăturată. Aşa s-a descoperit că majoritatea erau mumificaţi natural - se pare ca în zonă este un climat care a facilitat acest lucru. Angajaţii cimitirului au început să perceapă o taxă de vizitare celor care doreau sa vadă mumiile. Încet, încet s-a născut ideea unui muzeu. El Museo de las Momias s-a deschis in 1969. 'Exponatele' au poveşti de viaţă interesante - de la un fetus al unei femei însărcinate moarte de holeră, până la diverse cazuri care au expresii faciale terifiante astfel că se crede că au fost îngropate de vii - şi se pare că au călătorit în această variantă, pe la diverse expoziţii prin lume, mai mult decât au făcut-o în viaţă.
'În Mexic, pe parcursul sărbătorii Dia de los Muertos, frica de moarte devine subiect de încântare şi de spontaneitate a expresiei artei şi culturii populare, de vreme ce craniile şi scheletele sunt parodii esenţiale ale vieţii, dar şi subiect de critică socială' - antropolog Ruth D. Lechuga. La Calavera Catrina (craniul feminin) - publicat într-o satiră în 1913 sub semnătura litografului Jose Guadalupe Posada, şi promovat de Diego Rivera ca emblemă a culturii mexicane - este astăzi un costum popular în timpul sărbătorii, în rochii elegante negre, albe sau în culori puternice, asortat de accesorii şi machiaj profesionist, dar acoperă şi alte arii artistice - alături de grafică, pictură, măşti sculptate în lemn, figurine de lut sau ceramică barro negro, precum şi personaj în serii animate, video şi clipuri muzicale.
Seara, în Oaxaca, are loc pe strada principală o Comparsa, un carnaval deosebit de colorat - costume variate - tradiţionale, populare, dar şi fantastice, muzică şi dansuri tradiţionale, fanfară -încărcat de simboluri specifice ale Dia de los Muertos - care celebrează deopotrivă viaţa şi amintirea celor plecaţi, care au rămas în inimile celor dragi.
Un altar al morţilor este alcătuit dintr-o mare varietate de obiecte, unele tradiţionale şi altele personale defunctului. Printre elementele necesare se numără lumânări, tămâie, sare, cranii dulci - produs de patiserie - pan de muerto, papel picado şi flori. În plus, obiecte personale, alimente savurate în viaţă, lichior sau chiar o jucărie sau bomboane dacă este vorba despre un copil.
.............................................
Fotograful Marian Plaino
S-a născut în Bucureşti, pe 19.06.1974.
A absolvit Facultatea de Matematică, Universitatea Bucureşti în 1997.
Între 1998 şi 2003 a fost profesor de matematică, clasele V-VIII, la Şcoala Generală nr 78, Bucureşti.
În 2003 - inspirat de călătoriile cu trenul prin Europa şi de suvenirurile descoperite în muzeele europene - a înfiinţat alături de soţia lui, Iulia, un atelier de producţie suveniruri, Gorgona Design - pornind de la fotografiile făcute prin ţară. Au participat cu câteva produse la târguri de meşteri şi artişti populari organizate de Muzeul Naţional al Satului 'Dimitrie Gusti' şi Muzeul Ţăranului Român, apoi treptat, au creat şi dezvoltat foarte multe suveniruri şi au format o echipă în jurul lor. În prezent atelierul produce produse personalizate pentru mai mult de 150 de muzee din toată ţara.
În timpul studiilor universitare a făcut cursul de 'Tehnică şi artă foto-video a reportajului' organizat de Casa de Cultură a Studenţilor 'Grigore Preoteasa', profesor Emilian Urse.
Între 1998-2003 a făcut fotografie de eveniment. A colaborat cu revistele 'Munţii Carpaţi' şi 'Vacanţe şi călătorii'.
Între 2003 şi 2013 şi-a dedicat timpul activităţii creative din atelier, dar şi celei de voluntariat organizând şi participând în excursii, tabere internaţionale de cercetaşi, dar şi în foarte multe programe educative în cadrul AGGR cu grupul de ghizi cercetaşi - format din foştii săi elevi (al căror diriginte sau profesor de matematică fusese anterior). În toată această perioadă s-a încăpăţânat să folosească aparatul foto clasic pe film şi în paralel s-a autoeducat în prelucrarea şi editarea foto în Photoshop. Deşi avea din 2006 primul aparat foto digital, abia în 2013 s-a reapucat mai serios de fotografie.
Între 1997 - 2024 a obţinut peste 650 de medalii şi menţiuni la concursuri naţionale şi internaţionale în peste 70 de ţări, de 11 ori 'Best Author'. A jurizat 10 concursuri internaţionale.
A obţinut următoarele titluri EFIAP Silver - Federaţia Internaţională de Artă Fotografică; C***MoL - Master of Light; E.AAFR - Asociaţia Artiştilor Fotografi din România, GPU crown 3 - Global Photographic Union.
Afisari: 23
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.