Gheorghe Piperea (AUR): 'Pericol pentru securitatea energetică a României: o tranzacţie care ameninţă interesele naţionale'

'În ultimele săptămâni, a apărut în spaţiul public o posibilă tranzacţie comercială cu implicaţii profunde asupra securităţii energetice a României. Este vorba despre vânzarea companiei de furnizare de gaze şi energie electrică E.ON România către compania maghiară de stat MVM, controlată direct de guvernul Viktor Orban.

Deşi subiectul este tratat cu o aparentă lipsă de interes de către mass media, această tranzacţie ar putea avea consecinţe grave pentru România, iar autorităţile naţionale trebuie să intervină înainte ca lucrurile să scape de sub control.

În timp ce presa din Ungaria prezintă această achiziţie ca o reuşită naţională, în România, declaraţiile ministrului Sebastian Burduja sunt surprinzător de relaxate. Potrivit acestuia, nu există încă o decizie de vânzare, iar furnizarea de energie şi gaze este considerată de el drept o simplă 'fabrică de facturi', fără a recunoaşte importanţa strategică a acestei infrastructuri critice pentru securitatea naţională.

Realitatea este însă alta. E.ON România controlează aproximativ 41% din piaţa de furnizare de energie şi gaze naturale din România, deservind nu mai puţin de 3,4 milioane de consumatori. Permiţând ca o asemenea porţiune importantă din piaţa energetică naţională să fie achiziţionată de statul maghiar, care menţine relaţii strânse cu Rusia şi China, ar putea pune România într-o poziţie extrem de vulnerabilă. O astfel de tranzacţie strategică ridică îngrijorări majore cu privire la capacitatea României de a-şi menţine controlul asupra resurselor energetice esenţiale în situaţii de criză.

În timp ce ministrul Burduja pare să subestimeze importanţa acestei tranzacţii, realitatea economică şi politică din Ungaria ne arată că Budapesta nu face greşelile pe care le-a făcut România în trecut. Ungaria joacă agresiv pe pieţele din Europa Centrală şi de Est, iar achiziţionarea unei companii cu o cotă semnificativă pe piaţa energetică românească nu este doar o oportunitate comercială, ci şi un instrument strategic. Viktor Orban şi guvernul său, cu toate controversele care îi înconjoară, par să aibă o strategie clară pentru a-şi extinde influenţa economică în regiune, inclusiv prin astfel de achiziţii.

Este important de reţinut că E.ON România, o companie care a fost privatizată la preţuri derizorii şi care, prin deciziile proaste ale politicienilor români din anii '90 şi 2000, nu mai poate reveni sub controlul statului român, rămâne o piesă esenţială a infrastructurii energetice a ţării. Totuşi, deşi această companie înregistrează pierderi semnificative, a reuşit să transfere anual sume considerabile către E.ON Germania, practicând ceea ce poate fi considerat o formă de 'optimizare fiscală'. Cu alte cuvinte, bani care ar fi trebuit să rămână în economia românească au fost sifonaţi în afara ţării.

În mod ironic, compania maghiară care doreşte să achiziţioneze E.ON România a înregistrat un profit de 20%, demonstrând că deţine expertiza şi resursele necesare pentru a face afaceri profitabile. În acest context, rămâne întrebarea: de ce nu este interesată o companie românească să preia acest activ strategic? Sau, mai important, de ce nu încearcă statul român să recâştige controlul asupra unei companii care gestionează o parte semnificativă din furnizarea de energie şi gaze naturale în România?

România nu ar trebui să accepte pasiv această tranzacţie, mai ales că legislaţia europeană oferă precedente clare care permit statelor membre să blocheze astfel de preluări atunci când sunt în joc interese naţionale strategice. Spre exemplu, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a decis în cauze similare că 'salvgardarea furnizării unor produse sau servicii în caz de criză poate justifica un obstacol în calea liberei circulaţii a capitalurilor.'

În faţa acestui pericol iminent pentru securitatea energetică, guvernul României trebuie să dea dovadă de curaj şi să îşi apere interesele naţionale. Ministrul Burduja şi întreaga clasă politică au responsabilitatea de a proteja consumatorii români şi de a asigura continuitatea furnizării de energie şi gaze într-un mod care să nu compromită securitatea ţării.

Deşi soluţiile există, întrebarea care se pune este dacă actualii lideri politici sunt pregătiţi să ia măsuri concrete sau vor continua să ignore riscurile evidente. România nu îşi poate permite să devină un pion în jocurile geopolitice ale altor state, iar securitatea energetică nu este un lux, ci o necesitate esenţială pentru stabilitatea şi bunăstarea naţiunii', a spus Gheorghe Piperea.

Departamentul de comunicare al Alianţei pentru Unirea Românilor

Afisari: 15