Comunicat de presă - BNS
PROPUNERI DE MASURI:
1)Reducerea fiscalitatii pe veniturile din munca si reasezarea sarcinii fiscale intre diverse categorii de venituri si intre munca si capital.
Salariatii din Romania asigura, prin impozit pe venit si contributii sociale platite peste 40% din veniturile totale ale bugetului public consolidat. Mediul de afaceri asigura in mod direct mai putin de 8% din veniturile bugetului general consolidat. Veniturile din impozite indirecte, asumate in final tot de gospodarii prin consum asigura aprox 33% din venituri iar veniturile nefiscale, aprox 10%. In plus impozitul pe profit si cel pe proprietate au avut in 2023 cel mai redus grad de realizare, mult sub impozitul pe venit si contributiile sociale.
Azi un salariat care castiga un salariu egal cu salariu mediu plateste impozite si contributii sociale cu cel putin 7 puncte procentuale mai mari decat media Uniunii Europene.
In 2024 Romania are una din cele mai reduse impozitari pe capital, din 31 de state europene Romania este pe locul 27 cu una din cele mai mici cote de impozitare a profitului companiilor. In plus Romania are una dintre cele mai mici rate de impunere a dividendelor, doar Bulgaria si Grecia au cote mai reduse decat Romania.
Romania trebuie sa ia in calcul o reducere a sarcinii fiscale pe veniturile din munca si totodata echilibrarea poverii intre munca si capital.
2)Reintroducerea progresivitatii impozitului pe venit.
Peste 80% din salariatii din Romania au castiguri salariale sub castigul salarial mediu brut. Astazi Romania aplica o taxare a muncii - contributii sociale si impozit pe venit, aproape similare in cazul celor care au salarii sub salariul mediu sau peste salariul mediu. O persoana care castiga un salariu egal cu 67% din salariul mediu plateste impozite si contributii reprezentand 36,8% din castigul brut, media europeana pentru aceasta categorie este aprox 26%. Pentru o persoana care are un salariu egal cu salariul mediu - in Romania se platesc contributii si impozit reprezentand 36,9% din brut, in Europa se platesc impozite si contributii reprezentand 30,8% din venitul brut. Intre 67% din salariul mediu si 100% salariul mediu diferenta este in Romania de doar 0.1 p.p in timp ce in Europa este de aprox 4 p p.
In cazul familiilor cu copii situatia este mult mai rea, in special in cazul familiilor monoparentale. Pentru o familie formata din 1 adult si 2 copii, cu un castig egal cu 67% din salariul mediu brut, in Romania rata efectiva de impunere este 35,8%, in timp ce media europeana este doar de 16%.
In plus Romania are cea mai redusa cota de impozit pe venit pentru veniturile mari.
Romania trebuie sa renunte sa mai aplice masuri fiscale ce au aruncat in capcana salariilor mici aproape 1 milion de salariati si sa aplice politici fiscale care intr-adevar sa sprijine familiile de salariati.
3)Abrogarea OUG 79/2017,
OUG 79/2017 a reprezentat o eroare de politica fiscala chiar mai mare decat introducerea cotei unice. Mutarea sarcinii contributiilor sociale de la angajator la angajat a determinat o precarizare a relatiilor de munca. Amanarea constanta si evitarea adoptarii proiectului de lege pentru aprobarea ordonantei tocmai pentru a evita reluarea dezbaterilor pe aceasta tema accentueaza aceasta situatie de precarizare. Si in acest moment unii angajatori mentin aceasta compensare ca un fel de bonus, fara a fi inclus in salariu, in unele cazuri aceasta compensare nu a fost acordata sau a fost acordata prin aducerea la salariul minim.
Este contrar normelor europene ratificate de Romania, dar si conventiilor OIM ratificate de asemenea, ca angajatii sa suporte mai mult de 50 % din sarcina finantarii sistemelor de securitate sociala. Reasezarea sarcinii contributiilor sociale ar asigura loc pentru reintroducerea progresivitatii impozitului pe veniturile populatiei.
4)Sustenabilitatea sistemelor de Securitate sociala, Cheltuielile sistemului de sanatate si cine le suporta.
In ultimii ani sistemele de Securitate sociala au fost supuse unor presiuni uriase venite in principal din 2 directii. Pe de o parte o precarizare a finantarii, astazi salariatii sunt singurii contribuabili semnificativi pentru aceste fonduri, angajatorii si cei ce practica alte forme de ocupare, uneori contracte de munca mascate, au fost absolviti de aceasta obligatie. 5 milioane de salariati trebuie sa asigure finantare pentru 5 milioane de pensionari si servicii de sanatate pentru peste 10 milioane de persoane care din diverse motive sunt asimilate. Pe de alta parte in ultimii ani a existat o presiune imensa la nivelul cheltuielilor pentru cresterea prestatiilor dar si pentru cresterea categoriilor de persoane asistate.
Romania va incepe sa se confrunte mai repede decat credem cu problema demografica ceea ce va crea o presiune suplimentara la nivelul sistemelor, in special pensii si sanatate.
Nu facem nimic in acest sens gandind ca 2030 nu este maine, dar este totusi foarte aproape. Consideram ca pentru salariati deja a fost atins un punct limita de suportabilitate a cheltuielilor sistemelor de Securitate sociala. Este nevoie de o discutie deschisa si de asumare pentru a asigura sustenabilitatea pe termen mediu si lung a sistemelor de Securitate sociala. Salariatii actuali trebuie sa aiba garantia ca platesc asigurari pentru un venit sau un serviciu pe care il vor primi la nevoie.
5)Pregatirea legii pentru plata pensiilor din pilonul 2 si 3
In ciuda prevederilor legale dar si in ciuda faptului ca s-a majorat constant cota de contributie de Asigurari sociale transferata in pilonul 2, nici pana in acest moment nu a fost definitivata legea pentru plata pensiilor din pilonul 2.
Anul viitor se implinesc 20 de ani de la introducerea acestui pilon, au inceput deja sa se pensioneze contribuabili la aceste fonduri iar ei sunt lasati in prezent in fata a 2 optiuni prevazute de lege ca optiuni temporare, sa ridice intreaga suma existenta in cont in momentul pensionarii sau sa primeasca o suma lunara stabilita dupa un model de calcul decis de administratorul de fond de pensii, fara nici o regula, fara nici un fel de asumare.
Pilonul 2 a fost construit in ideea de a asigura completarea veniturilor din pensii pentru pensionarii din sistemul public, contributia a fost obligatorie, plata unei pensii de un anumit nivel s-a refuzat in mod constant sa se introduca ca obligatie a administratorului. Acum este lasat sa decida si ce beneficii platesc si in ce forma. COntribuabilul este captiv iar statul nepasator.
6)Politica salariului minim si inegalitati salariale
Salariul minim a reprezentat in ultimii 20 de ani singura parghie reala de a influenta nivelul salariilor in Romania. In conditiile distrugerii negocierilor colective o astfel de parghie a devenit un instrument folosit politic de la caz la caz. In aceste conditii Romania are azi o distributie salariala cat se poate de deficitara.
Daca in Uniunea Europeana, raportul celor cu salarii mici este de 3 salariati cu venituri mici din fiecare 20 de salariati, in Romania, raportul este de 7 salariati cu venituri mici la fiecare 20 de angajati. Inechitatea distributiei salariale din Romania este demonstrata si de ponderea angajatilor care caştiga sub salariul mediu pe economie, doar 2 din 10 salariati au venituri mai mari decât cel mai recent castig salarial mediu brut disponibil in urma comunicarilor INS.
In acest context o transpunere cat mai corecta si aproape de spiritul European a directivei privind salariile minime adecvate este esentiala pentru Romania. Transpunerea nu trebuie sa fie insa una de suprafata si in continuare excluzand partenerii sociali din mecanismul de stabilire a salariului minim.
7)Ocupare precara si munca la negru
In ultimii 30 de ani a existat foarte putina preocupare in Romania pentru ocupare de calitate. Modificarea codului muncii si a dialogului social in 2011 au desavarsit aceasta fragilizare a relatiilor de munca. In mod frecvent angajatii si reprezentantii lor se confrunta cu abuzuri, autoritatile sunt complet dezinteresate in a stopa aceste abuzuri. In unele cazuri se intampla chiar in curtea companiilor de stat.
Pe de alta parte din ce in ce mai multe categorii de ocupatii si-au folosit capacitatea de influenta pentru a obtine statute speciale, adica reglementary speciale pentru relatii ce pot fi in mod evident catalogate ca relatii de munca. Persoane ce lucreaza ca microintreprinderi sau pfa-uri, contracte de activitate sportive, lucrator cultural, etc sunt doar cateva exceptii acceptate de autoritatile romane care permit acestora sa desfasoare activitati cu tratament fiscal favorabil. Doar salariatii sunt singurii ce platesc din ce in ce mai multe impozite, raspunsul lor la povara si dispretul aratat - au parasit tara sau accepta sa lucreze la negru.
Munca la negru este deja o plaga pentru piata muncii din Romania, daca nu se iau masuri aceasta se va croniciza, cei ce azi lucreaza la negru vor deveni in cativa ani povara sistemului de Securitate sociala.
8)Negocieri sectoriale
Este dovedit faptul, inclusiv pentru Romania, ca exista o corelatie semnificativa intre existenta sindicatelor representative si negocierile collective pe de o parte si cresterea salariilor oe de alta parte.
In ciuda modificarilor operate in legea dialogului social negocierile colective in special cele sectoriale, sunt in continuare aproape inexistente.
Romania are un angajament de asumat pe transpunerea directive privind salariile minime adecvate, respectiv sa prezinte un plan de masuri pentru a ajunge la 80% grad de acoperire prin contracte colective, azi suntem la 30%.
Prin masuri de tip informari si constientizari nu vom creste niciodata gradul de acoperire, in fapt gradul de acoperire este atat de ridicat datorita sectorului bugetar.
Asumarea dreptului de a fi partener reprezentativ trebuie sa vina cu drepturi dar si cu obligatii. Ratiunea pentru a infiinta federatii sindicale sau patronale este aceea de a negocia sectorial, ori cand organizatiile se sustrag acestei obligatii atunci au alte agende decat cea specifica partenerilor sociali.
9)Conditii de munca
Exista foarte putina preocupare in Romania pentru conditii de munca, nimeni nu verifica ce conditii de munca se ofera de catre unii angajatori, nimeni nu evalueaza care e impactul unor tehnologii de productie asupra starii de sanatate a lucratorilor.
Compensatiile pentru activitate desfasurata in conditii de munca ce afecteaza starea de sanatate au fost diminuate, asa cum s-a intamplat prin diminuare cotelor de contributii platite de angajator sau la diminuarea numarului de ani de reducere a varstei de pensionare pentru cei ce au lucrat in conditii deosebite sau speciale de munca, dar nu s-a facut nimic pentru imbunatatirea conditiilor de munca. Nimeni nu are nici o preocupare in a monitoriza respectarea respectarea in mod real a prevederilor legale in domeniul sanatatii si securitatii in munca.
Asa se explica si faptul ca Romania are una din cele mai mari rate de incidenta a accidentelor de munca soldate cu deces, desi are o rata extrem de redusa a accidentelor de munca. Autoritatile nu fac nimic pentru imbunatatirea conditiilor de munca, nici macar sa oblige angajatorii sa faca determinari care sa evalueze riscurile la care se expun lucratorii.
10)Corelarea sistemului de educatie cu cerintele pietei muncii
Nevoia de corelare intre sistemul de educatie si piata muncii este o teza discutata de foarte multa vreme, cu toate acestea nu s-a facut aproape nimic in acest sens, nici dinspre piata muncii, nici dinspre educatie. Piata muncii nu este capabila sa-si evalueze nevoile de competente iar sistemul de educatie prefera sa ramana in aceeasi parametrii, mai degraba luand in calcul specializarile cadrelor didactice existente si mai putin raportat la cerintele pietei muncii.
Rata somajului in randul tinerilor este una foarte ridicata, de fapt este doar o raportare pe hartie pentru ca cei mai multi dintre acesti tineri lucreaza in afara tarii, adesea fara forme legale.
Romania importa forta de munca si accepta sa risipeasca resurse in educatia tinerilor ce nu intorc nimic din investitia facuta in ei. Desi forta de munca este din ce in ce mai greu de gasit pentru Romania resursa umana este in continuare lipsita de interes.
1)Reducerea fiscalitatii pe veniturile din munca si reasezarea sarcinii fiscale intre diverse categorii de venituri si intre munca si capital.
Salariatii din Romania asigura, prin impozit pe venit si contributii sociale platite peste 40% din veniturile totale ale bugetului public consolidat. Mediul de afaceri asigura in mod direct mai putin de 8% din veniturile bugetului general consolidat. Veniturile din impozite indirecte, asumate in final tot de gospodarii prin consum asigura aprox 33% din venituri iar veniturile nefiscale, aprox 10%. In plus impozitul pe profit si cel pe proprietate au avut in 2023 cel mai redus grad de realizare, mult sub impozitul pe venit si contributiile sociale.
Azi un salariat care castiga un salariu egal cu salariu mediu plateste impozite si contributii sociale cu cel putin 7 puncte procentuale mai mari decat media Uniunii Europene.
In 2024 Romania are una din cele mai reduse impozitari pe capital, din 31 de state europene Romania este pe locul 27 cu una din cele mai mici cote de impozitare a profitului companiilor. In plus Romania are una dintre cele mai mici rate de impunere a dividendelor, doar Bulgaria si Grecia au cote mai reduse decat Romania.
Romania trebuie sa ia in calcul o reducere a sarcinii fiscale pe veniturile din munca si totodata echilibrarea poverii intre munca si capital.
2)Reintroducerea progresivitatii impozitului pe venit.
Peste 80% din salariatii din Romania au castiguri salariale sub castigul salarial mediu brut. Astazi Romania aplica o taxare a muncii - contributii sociale si impozit pe venit, aproape similare in cazul celor care au salarii sub salariul mediu sau peste salariul mediu. O persoana care castiga un salariu egal cu 67% din salariul mediu plateste impozite si contributii reprezentand 36,8% din castigul brut, media europeana pentru aceasta categorie este aprox 26%. Pentru o persoana care are un salariu egal cu salariul mediu - in Romania se platesc contributii si impozit reprezentand 36,9% din brut, in Europa se platesc impozite si contributii reprezentand 30,8% din venitul brut. Intre 67% din salariul mediu si 100% salariul mediu diferenta este in Romania de doar 0.1 p.p in timp ce in Europa este de aprox 4 p p.
In cazul familiilor cu copii situatia este mult mai rea, in special in cazul familiilor monoparentale. Pentru o familie formata din 1 adult si 2 copii, cu un castig egal cu 67% din salariul mediu brut, in Romania rata efectiva de impunere este 35,8%, in timp ce media europeana este doar de 16%.
In plus Romania are cea mai redusa cota de impozit pe venit pentru veniturile mari.
Romania trebuie sa renunte sa mai aplice masuri fiscale ce au aruncat in capcana salariilor mici aproape 1 milion de salariati si sa aplice politici fiscale care intr-adevar sa sprijine familiile de salariati.
3)Abrogarea OUG 79/2017,
OUG 79/2017 a reprezentat o eroare de politica fiscala chiar mai mare decat introducerea cotei unice. Mutarea sarcinii contributiilor sociale de la angajator la angajat a determinat o precarizare a relatiilor de munca. Amanarea constanta si evitarea adoptarii proiectului de lege pentru aprobarea ordonantei tocmai pentru a evita reluarea dezbaterilor pe aceasta tema accentueaza aceasta situatie de precarizare. Si in acest moment unii angajatori mentin aceasta compensare ca un fel de bonus, fara a fi inclus in salariu, in unele cazuri aceasta compensare nu a fost acordata sau a fost acordata prin aducerea la salariul minim.
Este contrar normelor europene ratificate de Romania, dar si conventiilor OIM ratificate de asemenea, ca angajatii sa suporte mai mult de 50 % din sarcina finantarii sistemelor de securitate sociala. Reasezarea sarcinii contributiilor sociale ar asigura loc pentru reintroducerea progresivitatii impozitului pe veniturile populatiei.
4)Sustenabilitatea sistemelor de Securitate sociala, Cheltuielile sistemului de sanatate si cine le suporta.
In ultimii ani sistemele de Securitate sociala au fost supuse unor presiuni uriase venite in principal din 2 directii. Pe de o parte o precarizare a finantarii, astazi salariatii sunt singurii contribuabili semnificativi pentru aceste fonduri, angajatorii si cei ce practica alte forme de ocupare, uneori contracte de munca mascate, au fost absolviti de aceasta obligatie. 5 milioane de salariati trebuie sa asigure finantare pentru 5 milioane de pensionari si servicii de sanatate pentru peste 10 milioane de persoane care din diverse motive sunt asimilate. Pe de alta parte in ultimii ani a existat o presiune imensa la nivelul cheltuielilor pentru cresterea prestatiilor dar si pentru cresterea categoriilor de persoane asistate.
Romania va incepe sa se confrunte mai repede decat credem cu problema demografica ceea ce va crea o presiune suplimentara la nivelul sistemelor, in special pensii si sanatate.
Nu facem nimic in acest sens gandind ca 2030 nu este maine, dar este totusi foarte aproape. Consideram ca pentru salariati deja a fost atins un punct limita de suportabilitate a cheltuielilor sistemelor de Securitate sociala. Este nevoie de o discutie deschisa si de asumare pentru a asigura sustenabilitatea pe termen mediu si lung a sistemelor de Securitate sociala. Salariatii actuali trebuie sa aiba garantia ca platesc asigurari pentru un venit sau un serviciu pe care il vor primi la nevoie.
5)Pregatirea legii pentru plata pensiilor din pilonul 2 si 3
In ciuda prevederilor legale dar si in ciuda faptului ca s-a majorat constant cota de contributie de Asigurari sociale transferata in pilonul 2, nici pana in acest moment nu a fost definitivata legea pentru plata pensiilor din pilonul 2.
Anul viitor se implinesc 20 de ani de la introducerea acestui pilon, au inceput deja sa se pensioneze contribuabili la aceste fonduri iar ei sunt lasati in prezent in fata a 2 optiuni prevazute de lege ca optiuni temporare, sa ridice intreaga suma existenta in cont in momentul pensionarii sau sa primeasca o suma lunara stabilita dupa un model de calcul decis de administratorul de fond de pensii, fara nici o regula, fara nici un fel de asumare.
Pilonul 2 a fost construit in ideea de a asigura completarea veniturilor din pensii pentru pensionarii din sistemul public, contributia a fost obligatorie, plata unei pensii de un anumit nivel s-a refuzat in mod constant sa se introduca ca obligatie a administratorului. Acum este lasat sa decida si ce beneficii platesc si in ce forma. COntribuabilul este captiv iar statul nepasator.
6)Politica salariului minim si inegalitati salariale
Salariul minim a reprezentat in ultimii 20 de ani singura parghie reala de a influenta nivelul salariilor in Romania. In conditiile distrugerii negocierilor colective o astfel de parghie a devenit un instrument folosit politic de la caz la caz. In aceste conditii Romania are azi o distributie salariala cat se poate de deficitara.
Daca in Uniunea Europeana, raportul celor cu salarii mici este de 3 salariati cu venituri mici din fiecare 20 de salariati, in Romania, raportul este de 7 salariati cu venituri mici la fiecare 20 de angajati. Inechitatea distributiei salariale din Romania este demonstrata si de ponderea angajatilor care caştiga sub salariul mediu pe economie, doar 2 din 10 salariati au venituri mai mari decât cel mai recent castig salarial mediu brut disponibil in urma comunicarilor INS.
In acest context o transpunere cat mai corecta si aproape de spiritul European a directivei privind salariile minime adecvate este esentiala pentru Romania. Transpunerea nu trebuie sa fie insa una de suprafata si in continuare excluzand partenerii sociali din mecanismul de stabilire a salariului minim.
7)Ocupare precara si munca la negru
In ultimii 30 de ani a existat foarte putina preocupare in Romania pentru ocupare de calitate. Modificarea codului muncii si a dialogului social in 2011 au desavarsit aceasta fragilizare a relatiilor de munca. In mod frecvent angajatii si reprezentantii lor se confrunta cu abuzuri, autoritatile sunt complet dezinteresate in a stopa aceste abuzuri. In unele cazuri se intampla chiar in curtea companiilor de stat.
Pe de alta parte din ce in ce mai multe categorii de ocupatii si-au folosit capacitatea de influenta pentru a obtine statute speciale, adica reglementary speciale pentru relatii ce pot fi in mod evident catalogate ca relatii de munca. Persoane ce lucreaza ca microintreprinderi sau pfa-uri, contracte de activitate sportive, lucrator cultural, etc sunt doar cateva exceptii acceptate de autoritatile romane care permit acestora sa desfasoare activitati cu tratament fiscal favorabil. Doar salariatii sunt singurii ce platesc din ce in ce mai multe impozite, raspunsul lor la povara si dispretul aratat - au parasit tara sau accepta sa lucreze la negru.
Munca la negru este deja o plaga pentru piata muncii din Romania, daca nu se iau masuri aceasta se va croniciza, cei ce azi lucreaza la negru vor deveni in cativa ani povara sistemului de Securitate sociala.
8)Negocieri sectoriale
Este dovedit faptul, inclusiv pentru Romania, ca exista o corelatie semnificativa intre existenta sindicatelor representative si negocierile collective pe de o parte si cresterea salariilor oe de alta parte.
In ciuda modificarilor operate in legea dialogului social negocierile colective in special cele sectoriale, sunt in continuare aproape inexistente.
Romania are un angajament de asumat pe transpunerea directive privind salariile minime adecvate, respectiv sa prezinte un plan de masuri pentru a ajunge la 80% grad de acoperire prin contracte colective, azi suntem la 30%.
Prin masuri de tip informari si constientizari nu vom creste niciodata gradul de acoperire, in fapt gradul de acoperire este atat de ridicat datorita sectorului bugetar.
Asumarea dreptului de a fi partener reprezentativ trebuie sa vina cu drepturi dar si cu obligatii. Ratiunea pentru a infiinta federatii sindicale sau patronale este aceea de a negocia sectorial, ori cand organizatiile se sustrag acestei obligatii atunci au alte agende decat cea specifica partenerilor sociali.
9)Conditii de munca
Exista foarte putina preocupare in Romania pentru conditii de munca, nimeni nu verifica ce conditii de munca se ofera de catre unii angajatori, nimeni nu evalueaza care e impactul unor tehnologii de productie asupra starii de sanatate a lucratorilor.
Compensatiile pentru activitate desfasurata in conditii de munca ce afecteaza starea de sanatate au fost diminuate, asa cum s-a intamplat prin diminuare cotelor de contributii platite de angajator sau la diminuarea numarului de ani de reducere a varstei de pensionare pentru cei ce au lucrat in conditii deosebite sau speciale de munca, dar nu s-a facut nimic pentru imbunatatirea conditiilor de munca. Nimeni nu are nici o preocupare in a monitoriza respectarea respectarea in mod real a prevederilor legale in domeniul sanatatii si securitatii in munca.
Asa se explica si faptul ca Romania are una din cele mai mari rate de incidenta a accidentelor de munca soldate cu deces, desi are o rata extrem de redusa a accidentelor de munca. Autoritatile nu fac nimic pentru imbunatatirea conditiilor de munca, nici macar sa oblige angajatorii sa faca determinari care sa evalueze riscurile la care se expun lucratorii.
10)Corelarea sistemului de educatie cu cerintele pietei muncii
Nevoia de corelare intre sistemul de educatie si piata muncii este o teza discutata de foarte multa vreme, cu toate acestea nu s-a facut aproape nimic in acest sens, nici dinspre piata muncii, nici dinspre educatie. Piata muncii nu este capabila sa-si evalueze nevoile de competente iar sistemul de educatie prefera sa ramana in aceeasi parametrii, mai degraba luand in calcul specializarile cadrelor didactice existente si mai putin raportat la cerintele pietei muncii.
Rata somajului in randul tinerilor este una foarte ridicata, de fapt este doar o raportare pe hartie pentru ca cei mai multi dintre acesti tineri lucreaza in afara tarii, adesea fara forme legale.
Romania importa forta de munca si accepta sa risipeasca resurse in educatia tinerilor ce nu intorc nimic din investitia facuta in ei. Desi forta de munca este din ce in ce mai greu de gasit pentru Romania resursa umana este in continuare lipsita de interes.
Afisari: 11
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - [email protected].