Glosar, rezidenţă

Rezidenţă Artă şi Antropologie

Ediţia a II-a, Luncaviţa, Tulcea

Artişti şi antropologi: Alexandru Vârtej, Andreea Pielescu, Andreica Pîrvu, Camelia Aramă, Lena Ciobanu, Matei Emanuel, Maria Guţu, Matei Rădulescu

Curator: Alexandra Elisabeta Moţ

Mentori: Maria Mandea, Monica Stroe, Bogdan Iancu, Iris Şerban

Coordonator proiect: Dana Pârvulescu

Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Sala Acvariu

Vernisaj: 4 octombrie 2024, h:18.00

A doua ediţie a rezidenţei Artă şi Antropologie, organizată în comuna Luncaviţa din arealul Dobrogei de nord, a stat sub semnul schimbărilor, adaptărilor şi transformărilor amorfe dintre natural şi antropic. Desfăşurate în două serii, la sfârşitul primăverii, şi respectiv, la începutul toamnei, cercetările realizate surprind mediul natural şi infrastructura locală într-o ipostază a timpului şi spaţiului care nu se mai ghidează profund după dinamici ancestrale. Fosta zonă inundabilă a Dunării, s-a preschimbat într-un loc care aclimatizează deopotrivă animale non-umane şi maşinării, instrumente de convieţuire între analog şi digital şi strategii de eficientizare spontane şi creative. Interesante sunt adaptările, hibridizările şi formulele proprii de a negocia modernul şi tradiţionalul.

Dacă expoziţia aici a fost cândva o apă (Muzeul Naţional al Ţăranului Român, septembrie 2023) s-a coagulat în jurul hărţii mentale a bălţii, cea de-a doua expunere a cercetărilor artistice şi antropologice stă sub semnul glosarului. Participanţii familiarizaţi cu eco-nostalgia colectivă a localnicilor, au pătruns acum în micro-universurile personale şi au căutat să se apropie de ritmul care-i mişcă pe oameni zi de zi. Fragmentele asamblate în discursul expoziţional recuperează realităţi pierdute, stări ale locului şi ipostaze actuale ale convieţuirii dintre localnici şi împrejurimile cotidiene.
Obiectele artistice şi documentare preiau materialităţile domestice şi suprafeţele sensibile descrise de vocabularul local pe care participanţii şi l-au însuşit, iar formula glosarului organizează conceptual pasajele disparate şi punctele comune ale descoperirilor din teren. Fiecare cuvânt din vocabularul local, explicat şi plasat în contextul regional, reprezintă un hipernim pentru o serie de teme care se regăsesc în cercetările antropologice şi artistice. Cuvintele regionale cu etimologii din limba turcă, bulgară, ucraineană - cerdac, zăton, prival - sau neologismele - panou fotovoltaic, tricicletă electrică - trimit la subiecte precum relaţia cu natura, rolurile de gen, negocierea tradiţionalului cu modernitatea, ritualurile magice şi 'acareturile' din proximitatea existenţei umane.

Măsura în care condiţia traiului cu pământul este îndeplinită este un subiect aprig de discuţie în comunitate, a cărei etică a muncii se vede interogată de noile facilităţi ale modernităţii. Nimeni nu mai vrea să facă munca grea a câmpului, ni se spune frecvent, aceasta fiind înlocuită de utilaje mecanizate: 'acum sunt cositori, nu mai este omul'. [...] Într-o cascadă a modernizării, lipsa muncii manuale a câmpului duce, potrivit localnicilor, la dispariţia animalelor de povară şi înlocuirea lor cu triciclete electrice. (Alexandru Vârtej, antropolog)

Casele din Luncaviţa, odinioară simple adăposturi ale familiilor numeroase, îşi regăsesc acum un nou rol, acela de 'case de oaspeţi'. [...]. În pragul porţii caselor, bătrânii satului îşi petrec zilele cu privirile aţintite spre zare, aşteptând cu nerăbdare reîntoarcerea celor dragi, sperând ca nepoţii şi copiii să le calce pragul şi să le readucă la viaţă locuinţele odinioară vibrante. Această tranziţie dezvăluie o problemă mai adâncă, mai exact exodul rural şi ruptura dintre generaţii. Tinerii pleacă în căutarea unor oportunităţi mai bune, aşa cum ne-au mărturisit mai mulţi localnici, lăsând în urmă satul care le-a format identitatea. Casele, deşi îngrijite cu dragoste, îşi pierd din funcţia primară de locuinţă familială, devenind simboluri ale aşteptării şi speranţei neîmplinite. (Andreia Pîrvu, masterand antropologie)

La început de septembrie am continuat cartografierea narativă şi vizuală începută anul trecut urmând subiecte din vara lui 2023 şi iniţiind altele noi. În primele zile am ajuns, pe urma peştelui şi a papurei, în Parcheş la vreo 40 km de Luncaviţa. Mi-am amintit descrierea lui tanti Florica - 'aurul după pământ' - când ne-a povestit vara trecută despre papura de pe canalele din Parcheş amintindu-i de abundenţa de odinioară din Luncaviţa, înainte de îndiguirea Dunării. În Parcheş încă coexistă păsări, peşti, insecte, oameni şi bărci, cu vâsle, cu motor şi mai nou venitele bărci 'hibride', adică cu panouri fotovoltaice. La vederea unei astfel de bărci naraţiunea a făcut un salt la altă resursă a Dobrogei, soarele, şi modul în care el ajunge de curând în vieţile oamenilor, transformat în electricitate. În Luncaviţa panourile fotovoltaice se întind pe multe acoperişuri. Peste 70 de gospodării au panouri instalate prin programul Casa Verde. Iar numărul se va dubla în urma sesiunii de toamnă de accesare de fonduri. Pregătirile pentru depunerea dosarelor erau în toi când am discutat cu Marian Ene, unul dintre consultanţii în accesare de fonduri din comună. În timpul explicaţiilor tehnice despre programe de finanţare, instituţii implicate, etc, povestea a revenit câteodată la senzorialul bălţii: 'Când mergeam în deltă cu stupii mirosul era o nebunie. Şi acum îl ştiu, mirosul de izmă dimineaţa când trecea herghelia de cai din Pardina. Mirosul de mentă călcată în picioare de cai de dimineaţă când ne trezeam.' (Andreea Pielescu, antropoloagă)

Farmecele şi magia în relaţii. Farmecele sunt o altă componentă centrală în universul mistic relatat de una dintre interlocutoarele noastre. Practicile legate de farmece - în special cele care 'leagă cununia' unei fete - sunt expresii ale fricilor şi conflictelor interpersonale. Într-o societate în care mariajul este adesea o garanţie a stabilităţii sociale şi economice, capacitatea de a interveni în destinul romantic al cuiva prin farmece devine o armă puternică. Firul de lână cu noduri, ascuns sub o piatră pentru a lega cununia unei fete, este un simbol arhaic al manipulării şi controlului. Descifrarea acestui fir şi 'desfacerea nodurilor' pentru a elibera destinul fetei sugerează o analogie între firele fizice şi firele invizibile care leagă sufletele şi vieţile oamenilor. Aceste farmece nu doar că reflectă rivalităţi şi invidii între femei, ci şi tensiunile sociale legate de statutul marital într-o lume în care căsătoria poate să fie unul dintre puţinele moduri de a asigura securitatea economică şi socială. (Camelia Aramă Sungubaz, masterand antropologie)

Alexandru Vârtej este absolvent al programului masteral de Antropologie al SNSPA. Interesele sale principale de cercetare vizează infrastructura şi mediul, punând accentul pe studiul interacţiunii oamenilor cu materia non-umană, vie şi ne-vie. În acest sens, a realizat o cercetare în zona Dobrogei de nord, în satul Jurilovca, cu privire la transformările şi adaptările saunelor lipoveneşti, în contextul socio-ecologic marcat de migraţie şi schimbări climatice, ale cărei rezultate preliminare au fost prezentate în cadrul conferinţei 'The Future is Heritage', Arnhem, Ţările de Jos, (2021).

Andreea Pielescu are o experienţă profesională de peste 15 ani în human centered design, marketing strategic şi customer experience, studiile exploratorii, cantitative şi experimentele fiind o constantă în proiectele sale. A absolvit masterul de Antropologie al SNSPA cu o lucrare la intersecţia dintre antropologie patrimonială, cultură materială şi antropologie politică. Interesele principale de cercetare ale Andreei sunt patrimoniu material şi imaterial, cultura materială şi spaţiul urban.

Andreia Pîrvu este studentă la Masteratul de Antropologie din cadrul SNSPA. Ea consideră că această disciplină îi oferă ocazia de a explora şi înţelege diversitatea umană. Este fascinată de oameni şi de schimbările subtile care modelează natura şi societatea. În prezent, parcursul ei de cercetare se coagulează în jurul interacţiunilor uman-natural şi a modurilor în care tradiţiile şi obiceiurile adaptează şi transformă oamenii. În cadrul Rezidenţei Artă şi Antropologie din luna mai, Andreia s-a integrat în atmosfera satului culegând tortiţe de tei, smocuri de muşeţel şi salbe de poveşti. Personalitatea ei de culegătoare s-a topit în ritmul locului şi în realităţile pe care le-a investigat.

Camelia Sungubaz Aramă este absolventă a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA), iar în prezent este studentă la Masterul de Studii Vizuale si Societate (SNSPA). Interesată de fotografie şi artă, Camelia încearcă să se apropie de oameni şi de poveştile lor prin cercetare antropologică.

Lena Ciobanu foloseşte arta ca pe un proces, o descoperire intuitivă a lumii unde mediile de exprimare se descompun unele în altele. Este atrasă de descoperirea intuitivă a simţirii umane şi a conexiunii profunde pe care fiinţele le au cu ele însele şi cu lumea din jurul lor. Se găseşte pe sine prin tot ceea ce face, plutind într-o estetică a realismului magic. Are două tipuri de abordări: cea de jurnal, autoetnografie, unde face conexiuni între întâmplările din viaţa ei, ceea ce percepe şi simte într-un anumit context şi cea a unei abordări teoretice, detaşate, gândite şi analizate în amănunt.
Matei Emanuel este un artist vizual emergent care studiază şi lucrează în Bucureşti. Practica lui artistică presupune formularea unor ironii sociale prin intermediul unor obiecte realizate din materiale şi tehnici variate. Artistul mizează pe introducerea unor lucrări cu estetică de produs în serie într-o lume a artei în care valorile şi aşteptările sofisticate discreditează aprecierea unei atitudini comice.

Maria Guţu şi-a făcut studiile la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău şi online la şcoala de fotografie Docdocdoc, Sankt Petersburg. Este interesată, în mod special, de noţiunea de tinereţe, spaţiile izolate şi legătura dintre om şi mediul său. Din 2021, Maria Guţu este membră a WomenPhotograph. În 2022, a fost selectată la Sony World Photography Awards, Open Competition: Portraiture. În 2023, a fost selectată cu o fotografie în cadrul proiectului Homeland la Sony World Photography Awards, National & Regional Awards. Grant de mentorat acordat de Fundaţia pentru fotografie în zona Balcanică-VID (2023).

Matei Rădulescu a studiat Grafică la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Interesele sale gravitează în jurul ilustraţiei, benzii desenate şi al imaginii plastice ca mijloc de a spune poveşti păstrând însă la bază primaritatea desenului ca mod de expresie. Prin intermediul creaţiilor sale vizuale, el explorează şi transmite diverse întâmplări şi experienţe personale, transformându-le în introspecţii ale spaţiilor pe care le populăm, precum şi ale celor pe care doar le traversăm într-o anumită etapă a vieţii.

Alexandra Elisabeta Moţ este un istoric de artă la început de drum care îmbină practica de conservare a patrimoniului cu cercetarea. A absolvit recent Universitatea Naţională de Arte la secţia Istoria săi Teoria Artei iar actualul ei proiect de cercetare extins se referă la instrumente de domesticire a privirii cailor şi reimaginarea relaţiei uman/cavalin în arta contemporană. Deşi urmăreşte să se specializeze în reprezentări ale naturii în artă modernă şi contemporană, încearcă să-şi extindă metodele de investigare prin cercetare artistică şi interacţiune situată cu non-umanii pe care-i studiază.

Artă şi Antropologie este o iniţiativă @laborator_artistic.

Asociaţia Laborator Artistic este un proiect demarat în primăvara anului 2020 care şi-a propus să devină un partener viabil pentru artiştii emergenţi prin crearea de oportunităţi nu doar expoziţionale ci şi de învăţate şi experimentare prin dialog şi susţinere reciprocă. Până în prezent asociaţia a organizat expoziţii în cadrul ediţiei NAG 2020, în spaţiul @stirbei47 şi în @spaţiul Dialog de la etajul 4 al MNAC, expoziţia 'aici a fost cândva o apă' la Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi a demarat iniţiativa Institutul Jocului a cărui primă Şcoală de Vară a avut loc în iulie 2024 la Amzei Creative Corner prin sprijinul The Institute.

'Artă şi Antropologie' este un proiect iniţiat de Asociaţia Laborator Artistic şi co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.

Afisari: 19