Adaptarea la căldura extremă: Nevoia de politici pentru a proteja populaţiile cele mai vulnerabile
de Roxana Bucată

Anul 2024 se îndreaptă cu paşi repezi către recordul de cel mai călduros an al Europei de când se fac măsurători, asta după ce 2023 fusese declarat de către Institutul Copernicus al UE la egalitate cu cel mai călduros an anterior. Recordurile de căldură devin obişnuinţe în contextul intensificării schimbărilor climatice provocate de arderea combustibililor fosili, iar România nu face excepţie de la trendul global al fenomenelor meteo extreme în creştere, confruntându-se cu valuri de căldură devastatoare pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător.

În articolul de faţă, puteţi citi o analiză a valurilor de căldură din România, atât ca fenomen meteo extrem, cât şi ca provocare pentru sănătatea publică. De asemenea articolul explorează legislaţia şi politicile publice naţionale care tratează problema valurilor de căldură, şi cuprinde o analiză a agravării problemelor sociale pe fondul accelerării schimbărilor climatice.

Vara 2024, cea mai caldă din înregistrările meteorologice ale României

Valurile de căldură reprezintă depăşiri, timp de mai multe zile consecutive, a anumitor praguri de temperatură, într-un loc sau o regiune, explică climatoloaga Roxana Bojariu, contactată cu ocazia realizării acestui material. Valul de căldură este definit de legislaţia naţională că intervalul de minim două zile consecutive cu temperaturi maxime cel puţin egale sau mai mari decât 37°C sau cu indicele temperature/ umiditate ITU având valori egale sau peste 80 de unităţi. În sistemul naţional românesc de meteorologie, ele sunt indicate prin avertizări 'cod roşu de căldură', care se traduce într-un impact ridicat asupra societăţii. În vara anului 2024, s-au înregistrat recorduri de durată şi extindere teritorială a avertizărilor de căldură pentru disconfort termic, spune Roxana Bojariu, care adaugă că vara 2024 a fost cea mai caldă din înregistrările meteorologice ale României. Există o probabilitate ridicată ca anul 2024 să fie cel mai călduros an din cei din arhivaclimatică naţională.

În Europa, numărul de zile extrem de calde aproape s-a dublat, începând din 1960. Europa a cunoscut mai multe valuri de căldură extreme, începând din anul 2000 (2003, 2006, 2007, 2010, 2014, 2015, 2018, 2019, 2021). În ţara noastră, valuri intense şi persistente de căldură au devenit din ce în ce mai frecvente în ultimele decenii, comparativ cu cele precedente (de exemplu, episoadele din anii 2007, 2012, 2017, 2021). În anul 2024, lunile de vară au înregistrat record după record. Iulie 2024 a fost a doua cea mai caldă lună iulie înregistrată în România din 1901 până în prezent, media pe ţară fiind cu 3,2 grade Celsius mai mare faţă de mediana intervalului de referinţă standard (1991 - 2020). Cea mai caldă lună iulie rămâne cea din 2012. O altă caracteristică a lunii iulie 2024 a fost numărul mare de zile şi nopţi tropicale, cu un număr maxim de 29 de zile tropicale în peste 80% din totalul suprafeţei ţării. În iulie 2024 a fost înregistrat un val de căldură, începând cu data de 8 iulie, care a avut o durată de 15 zile. Acesta a afectat peste 80% din suprafaţa totală a ţării, fiind pe locul al doilea după valul de căldură din 2012, care a avut o durată maximă de 17 zile.

Iunie 2024 a fost cea mai caldă lună iunie înregistrată în România din 1901 până în prezent, media pe ţară fiind cu 3,0 °C mai mare faţă de mediana intervalului de referinţă standard (1991 - 2020). În iunie 2024 s-a înregistrat numărul maxim absolut lunar de zile tropicale din intervalul 1981-2024, în 28 de zile din cele 30 la staţiile meteorologice din sudul ţării. Suprafaţa afectată de prezenţa zilelor tropicale a depăşit 50% din teritoriul ţării. De asemenea, în iunie 2024 s-au înregistrat două valuri de căldură, unul care a durat până în 13 iunie şi un al doilea care a început de pe 17 iunie şi a durat 13 zile consecutive, afectând aproximativ 70% din suprafaţa ţării.

Expertă Roxana Bojariu subliniază că există o legătură directă între valurile de căldură şi schimbările climatice. Încălzirea globală alimentează cu mai multă energie fenomenele extreme şi favorizează creşterea frecvenţei, intensităţii şi duratei lor. Valurile de căldură sunt un hazard climatic cheie în Europa şi în România.

Cum abordează politicile publice din România problema valurilor de căldură extremă

Schimbările climatice şi fenomenele meteorologice asociate, cum ar fi valurile de căldură, sunt gestionate în România de instituţiile guvernamentale printr-o serie de documente de politici publice. Strategia Naţională privind Adaptarea la Schimbările Climatice pentru perioada 2022-2030 cu perspectiva anului 2050 (SNASC) şi Planul Naţional de Acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale privind Adaptarea la Schimbările Climatice (PNASC) au fost elaborate de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor cu scopul de a adapta sistemele socio-economice la noile condiţii climatice.

Valurile de căldură se regăsesc la capitolul 'Sprijinirea/ promovarea utilizării celor mai bune practici agricole, piscicultură, acvacultură şi management forestier', în care se menţionează că obiectiv creşterea spaţiilor verzi şi a zonelor protejate urbane ca metodă de protecţie a populaţiei împotriva valurilor de căldură. Singura menţionare a valurilor de căldură nu este însoţită de detalii cu privire la implementarea acestor măsuri. În practică, spaţiile verzi din zonele urbane din România rămân în continuare insuficiente şi ameninţate de proiecte de construcţie şi dezvoltare.

Platforma naţională de adaptare la schimbările climatice, RO-ADAPT, este descrisă de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ca fiind 'principalul instrument inovator conceput pentru fundamentarea politicilor şi strategiilor de adaptare la nivel naţional şi sectorial'. Valurile de căldură sunt tratate în capitolul 'Populaţie, sănătate publică şi calitatea aerului', în cadrul căruia datele disponibile până în 2020 arată trenduri în creştere pentru toţi factorii observaţi: temperatura aerului, numărul de zile caniculare, de nopţi tropicale, sau incendiile de vegetaţie. Conţinutul mesajelor cheie ale platformei rămâne la nivel general, de tipul 'măsurile de adaptare trebuie să se afle în concordanţă cu acţiunile de combatere a schimbărilor climatice.' Platforma oferă date şi resurse pentru mai multe sectoare, cu scopul de a fundamenta informarea şi luarea deciziilor pentru adaptarea la schimbările climatice. Deşi majoritatea acestora se adresează experţilor care le pot interpreta şi utiliza, platforma se adresează şi publicului larg, care poate afla despre legislaţia europeană în domeniu sau, probabil cel mai atractiv capitol, care sunt propunerile de acţiuni pentru adaptare. Totuşi, capitolul conţine şi acţiuni vagi, care nu sunt atribuite unor instituţii sau nu conţin alte detalii legate de implementare cum ar fi 'dezvoltarea unor proiecte de cercetare/ inovare pentru identificarea unor soluţii hibrid de producere/ alimentare cu energie' sau conţin chiar şi acţiuni care contravin principiilor de bază de protecţie a mediului, cum ar fi investiţii în modernizarea aeroporturilor, în contextul în care transportul aerian este una dintre cele mai importante surse de gaze cu efect de seră.

Institutul Naţional pentru Sănătate Publică (INSP) face monitorizări şi emite avertizări către populaţie în legătură cu o serie de factori de mediu care afectează sănătatea populaţiei, inclusiv 'expunerea la căldura naturală excesivă'. Aceste date nu sunt însă actualizate. Cele mai recente date despre bolile provocate de căldura excesivă sunt din 2018, an în care INSP informa că fuseseră înregistrate 64 de cazuri. Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC) din cadrul INSP, care deţine Registrul naţional al riscurilor pentru sănătate în relaţie cu factorii de mediu (ReSanMed) face avertizări şi recomandări cu privire la valurile de căldură. În ciuda agravării rapide a situaţiei climatice în România, instituţia lucrează cu date din 2019 şi se bazează pe avertizări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2007 şi un Plan Cadru Anti-caniculă al Ministerului Sănătăţii din 2008. INSP clasifică populaţia în funcţie de vulnerabilitatea la expunerea la căldură excesivă, incluzând persoanele defavorizate social, cu venituri mici, precum şi lucrătorii din agricultură, construcţii, minerit şi alte domenii, însă recomandările sale sunt destinate întregii populaţii, fără disctincţie.

Politicile publice din România nu fac distincţie între diferitele categorii de populaţie în ceea ce priveşte riscurile generate de schimbările climatice. Strategia Naţională de Adaptare la Schimbările Climatice face referire la educarea populaţiei de către organizaţiile de mediu ca măsură de adaptare. În afară de accentul pus pe responsabilitatea populaţiei, strategia nu abordează responsabilizarea efectivă a sectorului privat, care este responsabil de emiterea gazelor cu efect de seră. De asemenea, nu face distincţie între diferitele grade de responsabilitate ale populaţiei, în funcţie de contextul social. De asemenea, Institutul Naţional de Sănătate Publică oferă o listă de recomandări pentru protecţia în faţa temperaturilor ridicate, destinată întregii populaţii, fără a lua în considerare diferenţele între categorii sociale în ce priveşte capacitatea de a lua aceste măsuri şi nici cum pot fi protejaţi oamenii aflaţi în situaţii de precaritate.

Valurile de căldură şi inegalitatea socială

Schimbările climatice afectează în mod disproporţionat populaţia, categoriile sociale cele mai precare fiind şi cele mai vulnerabile în faţa fenomenelor meteo extreme. ONU descrie un cerc vicios în relaţia dintre schimbările climatice şi protecţia socială: inegalitatea socială existentă face ca persoanele dezavantajate să fie afectate mai puternic, ceea ce amplifică problemele sociale şi duce la creşterea inegalităţii sociale. Astfel, persoanele vulnerabile sunt mai expuse efectelor schimbărilor climatice, suferind pagube mai mari, iar capacitatea lor de a se proteja şi adapta scade şi mai mult.

Printre categoriile vulnerabile la fenomenele meteo extreme, precum valurile de căldură, se numără şi lucrătorii şi lucrătoarele din sectoarele afectate de căldura ridicată. Potrivit legislaţiei din România, angajatorii sunt obligaţi să respecte prevederi legale prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă nr. 99/ 2000 pe perioadele cu temperaturi extreme de peste 37 de grade Celsius. Măsuri minime:
Reducerea intensităţii şi ritmului activităţilor fizice;
Asigurarea ventilaţiei la locul de muncă;
Alternarea efortului dinamic cu cel static;
Alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu curenţi de aer;
Asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoană/ schimb;
Asigurarea echipamentului individual de protecţie;
Asigurarea de duşuri.

Dacă condiţiile minime nu pot fi asigurate, se poate decide reducerea programului de lucru sau eşalonarea pe două perioade a zilei de lucru. Respectarea acestor reguli este monitorizată de Inspecţia Muncii, transmite Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Contactat pentru realizarea acestui material, Radu Stochiţă, expert în cadrul confederaţiei sindicale Cartel Alfa, a subliniat că o problemă în aplicarea legislaţiei o reprezintă scăderea continuă a numărului inspectorilor muncii din teritoriu, de la aproximativ 2.000 în 2008 la aproximativ 1.500 în 2022. Reprezentantul Cartel Alfa a menţionat că există judeţe cu doar 1-2 inspectori pe judeţ responsabili de verificarea a sute de locuri de muncă, ceea ce face că respectarea condiţiilor minime de muncă în zilele cu temperaturi extreme să nu poată fie monitorizată.

Mai multe sectoare sunt afectate direct de temperaturile ridicate, explică Radu Stochiţă: agricultura, unde seceta a dus la reducerea locurilor de muncă la negru şi venituri mai reduse pentru persoanele precare care depind de această muncă, sectoarele unde se lucrează afară, în aer liber, în special sectorul construcţiilor, unde incidenţa accidentelor şi suferinţelor cauzate de căldură este bine cunoscută, sau industria prelucrătoare, unde halele se supraîncălzesc. În iulie 2024, muncitorii de la fabrica de frigidere Arctic (acum Beko) de la Găeşti, Dâmboviţa, au făcut o grevă spontană din cauza salariilor mici şi a condiţiilor grele de muncă în contextul caniculei prelungite. Un reportaj Recorder din vara acestui an a arătat cum angajaţii se plângeau de temperaturi în jur de 40 de grade Celsius în halele de lucru.

Reprezentantul Inspecţiei Muncii din judeţ însă lăuda compania, numind-o 'emblematică' pentru condiţiile pe care le oferă. Angajaţii fabricii au acceptat să se întoarcă la lucru după o creştere salarială de 150 de lei, dar fără o îmbunătăţire a condiţiilor de muncă.

Scenariile climatice indică continuarea trendului crescător al episoadelor cu fenomene meteo extreme, în ciuda acordurilor care prevăd măsuri de reducere a efectelor schimbărilor climatice. Analiza statisticilor climatice, a politicilor publice din România şi a protecţiei sociale în contextul schimbărilor climatice arată o nevoie ridicată de protecţie a categoriilor vulnerabile, începând cu recunoaşterea posibilităţilor diferite de a se proteja de efectele fenomenelor meteo extreme. Un studiu amplu publicat de Friedrich Ebert Stiftung România, în mai 2024, despre atitudinile, aşteptările şi fricile românilor în contextul transformărilor socio-ecologice arată că românii aşteaptă mai multe măsuri de protecţie socială şi pun pe primele locuri politicile ce ţin de sănătate, educaţie, muncă, pensii şi altele, înaintea schimbărilor climatice. Cu toate că schimbările climatice sunt un subiect foarte important pentru români, totuşi respondenţii au declarat că politicile de mediu trebuie să nu le afecteze negativ nivelul de trai şi să fie aplicate în funcţie de responsabilităţi şi impact asupra mediului.

În final, pentru o gestionare mai eficientă a efectelor schimbărilor climatice asupra persoanelor vulnerabile, inclusiv a valurilor de căldură extremă din viitor, sunt recomandate următoarele măsuri

Actualizarea datelor şi elaborarea de rapoarte periodice accesibile publicului larg despre starea climatică, efectele asupra categoriilor sociale şi care ar fi măsurile de prevenţie pe care angajatorii le pot lua;

Întărirea sistemului de monitorizare a respectării regulilor minime de muncă în condiţii de temperaturi extreme;

Diferenţierea între categoriile populaţiei în funcţie de vulnerabilitatea socială şi adaptarea politicilor publice pentru a răspunde nevoilor şi capacităţii de adaptare a oamenilor, precum şi luarea de măsuri suplimentare pentru protejarea persoanelor vulnerabile

Eliminarea prevederilor din politicile publice care contravin principiilor de protecţie a mediului, cum ar fi modernizarea aeroporturilor sau încurajarea producţiei nediferenţiată de hidrogen ca sursă de energie;

Responsabilizarea sectorului privat care exploatează resurse naturale pentru profit şi emite cele mai mari cantităţi de gaze cu efect de seră;

În general, adoptarea principiilor de protecţie a mediului în elaborarea proiectelor de dezvoltare urbană pentru oraşe mai verzi, inclusive, adaptabile şi sustenabile.

Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. I România Office
Str. Emanoil Porumbaru 21 I Apartment 3
RO-011421 Bucureşti Sector 1

Afisari: 50