Comunicat de presă - Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu
Expoziţia: Spectacolul Naturii
Locaţie: Galeriile 'Dumitru I. Grumăzescu', Iaşi
Curatori: dr. Ana-Maria Păpureanu, dr. Nicolae Trif, dr. Alexandru Constantin Chituţă
Eveniment organizat de Muzeul Municipal 'Regina Maria' din Iaşi în colaborare cu Muzeul Naţional Brukenthal, cu sprijinul Ministerului Culturii şi a Primăriei Municipiului Iaşi.
Vernisaj: 13 august 2024, ora 17:00
În inima oraşului Iaşi, pe vechea Uliţă Sârbească, azi strada Lăpuşneanu, forţa călăuzitoare a cunoaşterii şi frumuseţea naturii se întâlnesc într-o expoziţie deosebită, rezultat al deja tradiţionalei colaborări dintre Muzeul Municipal 'Regina Maria' din Iaşi şi Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu, organizată cu sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi şi al Ministerului Culturii.
Intitulată 'Spectacolul naturii', expoziţia reprezintă un semnal pe care cele două instituţii de cultură îl transmit în scopul valorizării şi valorificării unui patrimoniu aparte, cel natural, care a contribuit semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii noastre asupra evoluţiei lumii înconjurătoare. Era firesc ca un astfel de eveniment să fie organizat la Iaşi, sub auspiciile Muzeului Municipal 'Regina Maria', unica instituţie de cultură ce tezaurizează trecutul local şi îi conferă noi perspective de a fi înţeles şi interpretat.
Iaşul este cunoscut ca având o tradiţie muzeistică impresionantă în domeniul istoriei naturale, ale cărei rădăcini se regăsesc în plină epocă modernă. Într-o vreme în care conştiinţa naţională prindea contur în spaţiul românesc, la Iaşi, în 1834, membrii Societăţii de Medici şi Naturalişti, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza şi Costache Negri, au pus bazele unui muzeu, într-un scop al binelui public.
Personalităţile implicate în acest acest demers au desfăşurat o activitate asiduă pentru formarea unui patrimoniu, îmbogăţind muzeul cu exponate rare, care sporesc şi astăzi valoarea colecţiilor: oase de mamut, minerale, cărţi şi, cel mai important, elefantul Gaba, devenit un adevărat simbol pentru generaţii întregi de vizitatori, care au admirat, în decursul timpului, splendorile naturii în exponate reprezentative de la Iaşi.
În Transilvania, pătrunderea ideologiei umaniste începând cu secolul al XVI-lea şi răspândirea acesteia cu ajutorul tiparului, a determinat apariţia unor importante centre de cultură în regiune. Hermannstadt (Sibiu) era unul dintre aceste centre ştiinţifice şi culturale. După 1690, Transilvania a devenit parte din Imperiul Habsburgic şi astfel a fost favorizată dezvoltarea şi asimilarea ideilor şi a revoluţiei ştiinţifice Iluministe din Europa.
Academicianul Emil Pop (1897-1974) considera că 'etapa cea mai interesantă a naturalismului transilvănean s-a desfăşurat în ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea şi primele decenii ale veacului al XIX-lea, răstimp în care a fost inaugurată cu deplin succes perioada linneană în ţara noastră, cu repercursiuni stimulatoare asupra mişcării naturaliste de mai târziu şi cu un stăruitor ecou internaţional'.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Sibiu era centrul administrativ al provinciei, iar guvernatorul, baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) fiind o personalitate enciclopedică, a sprijinit financiar şi a încurajat dezvoltarea ştiinţelor naturale. El a invitat frecvent oameni de ştiinţă din ţări europene, mai ales germanice, pentru a desfăşura activităţi de cercetare în regiune, existând un interes imperial pentru bogăţiile naturale de aici. Baronul Brukenthal a fost la rândul său un colecţionar de eşantioane mineralogico-petrografice.
În perioada cât a fost guvernatorul Transilvaniei şi ulterior, baronul Brukenthal a adus cercetarea ştiinţelor naturii, respectiv mineralogia, la un nivel avansat, iar rezultatele acestor activităţi răsună şi astăzi în domeniul istoriei naturale. În perioada cât Brukenthal a fost guvernator, au fost identificate şi descrise pentru prima dată la nivel mondial şase noi minerale din Transilvania şi anume telur, alabandit, nagyagit, krennerit, sylvanit şi rodocrozit.
În anul 1841 a fost înfiinţată în Sibiu, atunci cunoscut ca Hermannstadt, 'Societatea pentru cercetarea Transilvaniei' (Verein fur Siebenburgische Landeskunde), având drept scop cercetarea istorică a Transilvaniei şi a bogăţiilor sale naturale, prin intermediul a două secţii.
În 1858 Societatea împreună cu colecţiile sale, se instalează în 'Casa Albastră' a oraşului, clădire situată lângă Palatul Brukenthal în Piaţa Mare, luând cu chirie, cu un preţ modest, trei camere. Acesta este primul sediu oficial al Societăţii şi al Muzeului în devenire.
Deja în anul 1891 a fost acceptat proiectul arhitectului C. W. Fr. Maetz, şi în vara anului 1894 au început lucrările de construire a unui local pentru colecţii şi sediu pentru Societate. După doar un an, în 12 mai 1895 - comunitatea sibiană asista la deschiderea solemnă a Muzeului de Istorie Naturală, ridicat în mijlocul unui parc frumos. Clădirea muzeului, construită în stilul Renaşterii italiene, cu cele 16 săli ale ei, reprezintă, în Sibiul sfârşitului de veac trecut, o realizare edilitară de prim rang.
Colecţiile muzeului au fost vizitate încă în vara lui 1895 de nu mai puţin de 9600 de persoane. În 1957, Muzeul de Istorie Naturală devine secţie a Muzeului Naţional Brukenthal, iar actual, după 67 de ani, cele două instituţii continuă obiectivele Societăţii Ardelene de Ştiinţele Naturii din Sibiu prin activităţi muzeale şi de cercetare.
Alături de piese din colecţia de minerale, scoici sau fluturi, în expoziţie va putea fi admirat şi primul ierbar de pe teritoriul ţării noastre. Colecţia botanică a Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu are o deosebită valoare, nu numai istorică (aici există cele mai vechi ierbare din România, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea), ci şi ştiinţifico-documentară prin valoroasele piese pe care le include.
IERBARUL BAUSSNER - a fost întocmit în anul 1734 de către Georg Friedrich Baussner, student la Koniglichen Padagogium din Halle (Germania). Conform datelor istorice cu privire la studenţi, păstrate în arhiva instituţiei de învăţământ în anul 1733, figura studentul 'Joannes Georgius von Baussner, din Viena (Austria). Johann Georg Friedrich Baussner s-a născut în jurul anului 1719 la Viena. Tatăl său, Simon Baussner Edler von Baussnern (1677-1742), era fiul superintendentului Bisericii Evanghelice din Transilvania şi preot în Biertan (judeţul Sibiu), iar mama sa Anna Maria, era sibiancă la origine, fiind fiica lui Bartolomeu Fabritius. Familia Baussner a locuit la Viena între anii 1711 şi 1733, ca apoi să revină în Hermannstadt (Sibiu).
Ierbarul conţine exclusiv plante cultivate în grădini şi parcuri, culese probabil în mare parte în Germania. În literatura botanică, acest ierbar a fost menţionat pentru prima dată de botanistul F. Schur, care l-a găsit în anul 1853 în moştenirea botanistului sibian Josef Lerchenfeld. Fiind vorba aproape exclusiv de plante cultivate, al căror loc de recoltare nu a fost menţionat de autor, acest herbar are o valoare culturală şi istorico-documentară extraordinară.
Locaţie: Galeriile 'Dumitru I. Grumăzescu', Iaşi
Curatori: dr. Ana-Maria Păpureanu, dr. Nicolae Trif, dr. Alexandru Constantin Chituţă
Eveniment organizat de Muzeul Municipal 'Regina Maria' din Iaşi în colaborare cu Muzeul Naţional Brukenthal, cu sprijinul Ministerului Culturii şi a Primăriei Municipiului Iaşi.
Vernisaj: 13 august 2024, ora 17:00
În inima oraşului Iaşi, pe vechea Uliţă Sârbească, azi strada Lăpuşneanu, forţa călăuzitoare a cunoaşterii şi frumuseţea naturii se întâlnesc într-o expoziţie deosebită, rezultat al deja tradiţionalei colaborări dintre Muzeul Municipal 'Regina Maria' din Iaşi şi Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu, organizată cu sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi şi al Ministerului Culturii.
Intitulată 'Spectacolul naturii', expoziţia reprezintă un semnal pe care cele două instituţii de cultură îl transmit în scopul valorizării şi valorificării unui patrimoniu aparte, cel natural, care a contribuit semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii noastre asupra evoluţiei lumii înconjurătoare. Era firesc ca un astfel de eveniment să fie organizat la Iaşi, sub auspiciile Muzeului Municipal 'Regina Maria', unica instituţie de cultură ce tezaurizează trecutul local şi îi conferă noi perspective de a fi înţeles şi interpretat.
Iaşul este cunoscut ca având o tradiţie muzeistică impresionantă în domeniul istoriei naturale, ale cărei rădăcini se regăsesc în plină epocă modernă. Într-o vreme în care conştiinţa naţională prindea contur în spaţiul românesc, la Iaşi, în 1834, membrii Societăţii de Medici şi Naturalişti, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza şi Costache Negri, au pus bazele unui muzeu, într-un scop al binelui public.
Personalităţile implicate în acest acest demers au desfăşurat o activitate asiduă pentru formarea unui patrimoniu, îmbogăţind muzeul cu exponate rare, care sporesc şi astăzi valoarea colecţiilor: oase de mamut, minerale, cărţi şi, cel mai important, elefantul Gaba, devenit un adevărat simbol pentru generaţii întregi de vizitatori, care au admirat, în decursul timpului, splendorile naturii în exponate reprezentative de la Iaşi.
În Transilvania, pătrunderea ideologiei umaniste începând cu secolul al XVI-lea şi răspândirea acesteia cu ajutorul tiparului, a determinat apariţia unor importante centre de cultură în regiune. Hermannstadt (Sibiu) era unul dintre aceste centre ştiinţifice şi culturale. După 1690, Transilvania a devenit parte din Imperiul Habsburgic şi astfel a fost favorizată dezvoltarea şi asimilarea ideilor şi a revoluţiei ştiinţifice Iluministe din Europa.
Academicianul Emil Pop (1897-1974) considera că 'etapa cea mai interesantă a naturalismului transilvănean s-a desfăşurat în ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea şi primele decenii ale veacului al XIX-lea, răstimp în care a fost inaugurată cu deplin succes perioada linneană în ţara noastră, cu repercursiuni stimulatoare asupra mişcării naturaliste de mai târziu şi cu un stăruitor ecou internaţional'.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Sibiu era centrul administrativ al provinciei, iar guvernatorul, baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) fiind o personalitate enciclopedică, a sprijinit financiar şi a încurajat dezvoltarea ştiinţelor naturale. El a invitat frecvent oameni de ştiinţă din ţări europene, mai ales germanice, pentru a desfăşura activităţi de cercetare în regiune, existând un interes imperial pentru bogăţiile naturale de aici. Baronul Brukenthal a fost la rândul său un colecţionar de eşantioane mineralogico-petrografice.
În perioada cât a fost guvernatorul Transilvaniei şi ulterior, baronul Brukenthal a adus cercetarea ştiinţelor naturii, respectiv mineralogia, la un nivel avansat, iar rezultatele acestor activităţi răsună şi astăzi în domeniul istoriei naturale. În perioada cât Brukenthal a fost guvernator, au fost identificate şi descrise pentru prima dată la nivel mondial şase noi minerale din Transilvania şi anume telur, alabandit, nagyagit, krennerit, sylvanit şi rodocrozit.
În anul 1841 a fost înfiinţată în Sibiu, atunci cunoscut ca Hermannstadt, 'Societatea pentru cercetarea Transilvaniei' (Verein fur Siebenburgische Landeskunde), având drept scop cercetarea istorică a Transilvaniei şi a bogăţiilor sale naturale, prin intermediul a două secţii.
În 1858 Societatea împreună cu colecţiile sale, se instalează în 'Casa Albastră' a oraşului, clădire situată lângă Palatul Brukenthal în Piaţa Mare, luând cu chirie, cu un preţ modest, trei camere. Acesta este primul sediu oficial al Societăţii şi al Muzeului în devenire.
Deja în anul 1891 a fost acceptat proiectul arhitectului C. W. Fr. Maetz, şi în vara anului 1894 au început lucrările de construire a unui local pentru colecţii şi sediu pentru Societate. După doar un an, în 12 mai 1895 - comunitatea sibiană asista la deschiderea solemnă a Muzeului de Istorie Naturală, ridicat în mijlocul unui parc frumos. Clădirea muzeului, construită în stilul Renaşterii italiene, cu cele 16 săli ale ei, reprezintă, în Sibiul sfârşitului de veac trecut, o realizare edilitară de prim rang.
Colecţiile muzeului au fost vizitate încă în vara lui 1895 de nu mai puţin de 9600 de persoane. În 1957, Muzeul de Istorie Naturală devine secţie a Muzeului Naţional Brukenthal, iar actual, după 67 de ani, cele două instituţii continuă obiectivele Societăţii Ardelene de Ştiinţele Naturii din Sibiu prin activităţi muzeale şi de cercetare.
Alături de piese din colecţia de minerale, scoici sau fluturi, în expoziţie va putea fi admirat şi primul ierbar de pe teritoriul ţării noastre. Colecţia botanică a Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu are o deosebită valoare, nu numai istorică (aici există cele mai vechi ierbare din România, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea), ci şi ştiinţifico-documentară prin valoroasele piese pe care le include.
IERBARUL BAUSSNER - a fost întocmit în anul 1734 de către Georg Friedrich Baussner, student la Koniglichen Padagogium din Halle (Germania). Conform datelor istorice cu privire la studenţi, păstrate în arhiva instituţiei de învăţământ în anul 1733, figura studentul 'Joannes Georgius von Baussner, din Viena (Austria). Johann Georg Friedrich Baussner s-a născut în jurul anului 1719 la Viena. Tatăl său, Simon Baussner Edler von Baussnern (1677-1742), era fiul superintendentului Bisericii Evanghelice din Transilvania şi preot în Biertan (judeţul Sibiu), iar mama sa Anna Maria, era sibiancă la origine, fiind fiica lui Bartolomeu Fabritius. Familia Baussner a locuit la Viena între anii 1711 şi 1733, ca apoi să revină în Hermannstadt (Sibiu).
Ierbarul conţine exclusiv plante cultivate în grădini şi parcuri, culese probabil în mare parte în Germania. În literatura botanică, acest ierbar a fost menţionat pentru prima dată de botanistul F. Schur, care l-a găsit în anul 1853 în moştenirea botanistului sibian Josef Lerchenfeld. Fiind vorba aproape exclusiv de plante cultivate, al căror loc de recoltare nu a fost menţionat de autor, acest herbar are o valoare culturală şi istorico-documentară extraordinară.
Afisari: 9
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - [email protected].