În România, există un cartel bancar cu sub 30 de bănci, în timp ce în Germania există peste 1.400 de bănci. Numărul mic de bănci face ca piaţa bancară din România să fie una oligopolistică, unde puţini furnizori controlează aproape toată piaţa. În Germania, băncile concurează intens pentru clienţi, ceea ce duce la o concurenţă ridicată şi dobânzi corecte.

'Clienţii din România nu au multe opţiuni, fiind obligaţi să accepte credite cu dobânzi mari, de trei ori mai mari decât în Germania. Mai mult, majoritatea creditelor încep cu o dobândă iniţială atractivă, care apoi creşte rapid, trimiţând în sărăcie pe cei care au avut curajul să acceseze un credit.

Avem peste 2 milioane de români care datorează aproape 200 de miliarde de lei. Deşi aceste cifre poate nu par ridicate, ele afectează în principal românii cu venituri medii şi superioare, care ar trebui să fie clasa activă a societăţii. În schimb, aceştia sunt împinşi în sărăcie.

Jumătate dintre aceste persoane au luat credite ipotecare, ceea ce înseamnă că un milion de români riscă să îşi piardă locuinţele.

Creditarea ar trebui să fie un mijloc de stimulare a economiei şi de asigurare a surselor corecte de finanţare, nu un instrument de sărăcire a populaţiei şi companiilor.

Partidele politice şi instituţiile statului ar fi trebuit să acţioneze în favoarea cetăţenilor, însă acest lucru nu se întâmplă. În condiţii de monopol, amenzile nu sunt suficiente.

Avem trei milioane de români care nu sunt eligibili pentru credite de achiziţie a unei locuinţe. Ce facem cu ei? Şi aici statul ar fi trebuit să intervină.

În spaţiul public, falşi specialişti în economie susţin că statul nu trebuie să intervină, că piaţa trebuie lăsată liberă. Atunci de ce mai avem stat? Statul are tocmai scopul de a organiza societatea şi de a acţiona spre binele colectiv. Toate statele îşi planifică economia şi serviciile prin mijloacele de care dispun.

În Germania, Olanda sau Franţa, statul este cel mai mare investitor în economie, nu doar prin activele de producţie deţinute, ci şi prin investiţiile realizate. În România, statul cheltuieşte 93% din buget pe salarii, pensii, ajutoare sociale şi administrarea clădirilor.

Statul se împrumută permanent de la bănci. Principala datorie a statului este către bănci şi fondurile de pensii private. Nu se construiesc suficiente şcoli, spitale şi autostrăzi comparativ cu nevoile şi sumele cheltuite. Statul concurează cu cetăţenii şi mediul privat.

Acest concubinaj între statul PSD-PNL şi bănci ne-a adus în situaţia actuală, în care dobânzile au crescut excesiv şi românii sunt sărăciţi', a explicat Marius Lulea.

Departamentul de comunicare al Alianţei pentru Unirea Românilor

Afisari: 26