Consiliul General al Municipiului Bucureşti a adoptat marţi un proiect care prevede că se conferă titlul de cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti lui Iulius Filip, în semn de recunoaştere "a activităţii sale şi a contribuţiei la disidenţa anticomunistă şi lupta pentru libertate în România".

Potrivit raportului de specialitate, primul act public de disidenţă manifestată de maistrul militar Iulius Filip s-a petrecut atunci când s-a declarat net de partea minerilor participanţi la greva din Valea Jiului din 1977.

În expunerea de motive, semnată de către cei patru consilieri municipali ALDE, se aminteşte că în 1981 Iulius Filip a trimis pe adresa Comitetului Central al PCR un pamflet adresat lui Nicolae Ceauşescu, intitulat "Vis şi speranţă", care se încheie cu versurile "Laude, minciuni şi vorbe, cu ele mereu ne-aţi dus/Dar acum sosit-a clipa pentru-al lor sfârşit şi apus". A fost arestat în 3-5 martie 1981 şi anchetat, iar în 15 martie 1981 a fost trecut în rezervă "pentru fapte incompatibile cu statutul de cadru militar".

Conform documentului citat, Securitatea i-a oferit un post de maistru la o instituţie civilă, cu condiţia să devină informator. Deoarece a refuzat, nu i s-a oferit niciun loc de muncă. Pentru a-şi întreţine familia, a fost nevoit să facă munci necalificate.

În 1981 a trimis în Polonia o scrisoare de sprijin către Congresul Sindicatului Solidaritatea cu mesajul "Dorim succes deplin primului congres al unui sindicat liber din ţările socialiste", semnând "muncitorul român Iulius Filip, Atelierele CFR 16 Februarie Cluj". Conducerea sindicatului Solidaritatea a primit scrisoarea care a fost citită în plenul congresului, iar ulterior a fost difuzată de marile agenţii de presă.

Ca urmare, Securitatea a iniţiat o anchetă în urma căreia a fost acuzat de "pactizare cu forţele contrarevoluţionare din Polonia". După ce scrisoarea a fost difuzată de postul Radio Europa Liberă, ajungând să fie cunoscută de populaţia României, Iulius Filip a fost deferit Tribunalului militar din Cluj şi apoi celui din Bucureşti, pentru că ar fi comis infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste. A fost condamnat la pedeapsă privativă de libertate de cinci ani şi patru luni, pe care a executat-o în închisori din Cluj, Bucureşti, Jilava şi Aiud.

"În această perioadă, Iulius Filip a încercat de două ori să fie liberat condiţionat, deoarece întrunea toate condiţiile. Cu toate acestea, Iulius Filip nu a fost lăsat liber. Iar asta, întrucât Comisia de liberare condiţionată a decis că Filip nu a dat dovezi temeinice de îndreptare şi că a continuat acţiunile subversive împotriva orânduirii socialiste, a regimului comunist şi a Republicii Socialiste România", arată iniţiatorii proiectului.

A fost eliberat din închisoare în 1987. Pentru că a refuzat să semneze o declaraţie prin care să se angajeze că nu va mai întreprinde acţiuni împotriva orânduirii socialiste, a fost mutat pe şantierul Zlatna, judeţul Alba, unde a muncit timp de un an şi două luni.

Împreună cu alţi deţinuţi politici a formulat o scrisoare în care se cerea înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu şi democratizarea României, pe care a trimis-o în mai 1988 participanţilor la Conferinţa privind Securitatea şi Cooperarea în Europa organizată la Viena. Ca urmare, a fost anchetat şi torturat timp de cinci zile de către Securitate.

"Lui Iulius Filip şi altor opozanţi ai regimului li s-a impus să părăsească ţara în zece zile. Iulis Filip a părăsit România şi a petrecut opt ani exilat în SUA, lângă Seattle, statul Washington. În 1997 s-a întors în România pentru a-şi îngriji mama bolnavă", se mai arată în document.

Preşedintele polonez Bronislaw Komorowski i-a acordat lui Iulius Filip Crucea de Comandor a Ordinului de Merit al Republicii Polone, pentru "contribuţia şi devotamentul său în sprijinirea schimbărilor democratice din Polonia".

Acordarea titlului de cetăţean de onoare este o recompensă simbolică, fără implicaţii la bugetul local. AGERPRES/(AS - autor: Iulia Carciog, editor: Mihai Simionescu, editor online: Simona Aruştei)