Pentru cei mai mulți oameni, secția de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) rămâne unul dintre cele mai puțin cunoscute locuri dintr-un spital, asociat doar cu perioada de după o operație sau cu cele mai grave urgențe medicale. În realitate, ATI reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de sprijin ale unui spital, locul unde sunt luate decizii care pot înclina balanța dintre viață și moarte.

La Spitalul Județean de Urgență (SJU) 'Sf. Pantelimon' Focșani, secția ATI deservește întregul județ Vrancea și, în numeroase situații, preia cazuri complexe din zonele limitrofe. Aici ajung victime ale accidentelor rutiere grave, pacienți cu infarct, accidente vasculare cerebrale, septicemii, insuficiențe respiratorii severe sau complicații postoperatorii. Practic, atunci când starea unui pacient devine critică, indiferent de secția în care a fost internat inițial, ATI devine centrul întregului efort medical.

'Spitalul nostru județean este, practic, o casetă de amortizare a tuturor urgențelor. Suntem singurul spital județean care primește urgențe de pe o rază foarte mare. Vin pacienți din tot județul Vrancea, din zona Podu Turcului, din Tecuci, din Galați, atunci când acolo sunt probleme, dar și din zona Râmnicu Sărat. Este o avalanșă de urgențe, iar gravitatea cazurilor a crescut extraordinar de mult în ultimii ani. Vin pacienți care nu au fost investigați, care ajung pentru prima dată la medic în stadii foarte avansate ale bolii. De multe ori suntem în fața unor cazuri extrem de grave, iar asta înseamnă un efort continuu pentru întreg personalul medical. Cu toate acestea, am ajuns să facem terapie intensivă la nivelul unui spital universitar. Avem ventilație de ultimă generație, dializă în terapie intensivă și monitorizare de înalt nivel. Facem aici tot ceea ce se face într-un mare centru universitar', a declarat, pentru AGERPRES, medicul primar ATI Daniela Ciobanu, șefa Secției Anestezie și Terapie Intensivă.

Spre deosebire de alte județe, unde funcționează spitale separate pentru copii sau maternități cu linii proprii de gardă, la Focșani majoritatea urgențelor ajung în aceeași structură spitalicească din Focșani.

'Totul vine la noi. De la copilul de câteva săptămâni până la pacientul de peste 100 de ani. Dacă un copil este victima unui accident grav, aici este stabilizat, aici este operat dacă este nevoie și tot de aici este transferat către un centru universitar. Prima intervenție se face la Focșani', a explicat medicul.

Puțini dintre pacienți știu că, în urmă cu doar câțiva ani, secția ATI de la Focșani a fost la un pas de a nu mai putea asigura continuitatea gărzilor din cauza deficitului de personal.

'Acum doi ani eram doar doi medici ATI care făceam gărzi. S-a pus problema dacă putem închide garda de Anestezie și Terapie Intensivă. Răspunsul a fost clar: nu. Acesta este orașul meu, aici locuiesc părinții mei, prietenii mei, colegii mei. Nu poți lăsa un spital de urgență fără gardă ATI. Eu și colega mea, doctorița Mariana Huzuneanu, am făcut gardă o zi da, una nu, luni întregi. Eu făceam 17 gărzi pe lună, colega mea la fel, iar un medic venit din Adjud ne mai ajuta cu câteva gărzi pe lună. Practic, trei oameni au ținut în picioare întreaga linie de gardă și, odată cu ea, spitalul', și-a amintit medicul Daniela Ciobanu.

Au urmat luni de căutări prin centrele universitare din țară pentru atragerea unor noi specialiști. În cele din urmă, cinci medici tineri au ales să vină de la Iași la Focșani, într-un moment în care puțini erau dispuși să facă un astfel de pas profesional.

'Au fost aduși cu foarte mare dificultate. Am mers personal la catedrele de anestezie, am discutat cu rezidenți și tineri specialiști și le-am prezentat realitatea de la Focșani. Nu le-am promis avantaje spectaculoase, pentru că suntem singurul spital județean de urgență care a rămas în subordinea Ministerului Sănătății, deci e foarte greu să fim competitivi din punct de vedere financiar, să acordăm prime sau bonusuri. Le-am spus însă că au posibilitatea de a construi ceva și de a face medicină adevărată. Au venit de la Iași, și-au lăsat familiile și viața de acolo și au ales să ni se alăture. Pentru secția noastră a fost una dintre cele mai importante realizări din ultimii ani', a detaliat medicul.

Astăzi, ATI Focșani funcționează cu două linii de gardă, o realizare considerată esențială pentru siguranța pacienților.

'Eram singurul spital județean din țară care funcționa cu o singură linie de gardă ATI. Urgențele vin simultan. Ai pacient în sala de operație, ai pacient critic în terapie intensivă, ai stop cardio-respirator pe secție și, în același timp, o urgență majoră în UPU. Nu poți fi în patru locuri deodată. De aceea am luptat atât de mult pentru a avea două linii de gardă', a explicat Daniela Ciobanu.

Rolul ATI depășește însă granițele unei singure secții. Practic, funcționarea întregului spital depinde de existența unei structuri capabile să preia pacienții care dezvoltă complicații severe sau care necesită monitorizare permanentă.

'ATI este, în esență, plasa de siguranță a întregului spital. Aproape fiecare specialitate medicală se bazează, la un moment dat, pe existența unei secții de terapie intensivă capabile să preia pacienții care dezvoltă complicații grave. Fără terapie intensivă, multe intervenții chirurgicale complexe nu ar putea fi realizate în siguranță, iar numeroase urgențe medicale nu ar avea unde să fie tratate. Este locul în care se întâlnesc toate specialitățile atunci când un pacient ajunge într-o situație critică. Fie că vorbim despre chirurgie, cardiologie, neurologie, obstetrică sau medicina de urgență, există situații în care viața pacientului depinde de monitorizare continuă, ventilație mecanică sau tratamente complexe care pot fi administrate doar în ATI. De aceea spunem că nu este doar o secție a spitalului, ci o structură care susține funcționarea întregului sistem medical', a afirmat medicul.

Iar succesul tratamentului nu aparține niciodată unui singur specialist, a subliniat aceasta.

'Câtă vreme avem un pacient comun, suntem o echipă trup și suflet. Toate specialitățile vin în Terapie Intensivă. Discutăm împreună fiecare caz și alegem cea mai bună variantă pentru pacient. Acesta este unul dintre marile avantaje ale unui spital județean: colaborarea foarte apropiată dintre medici', a spus Daniela Ciobanu.

În Terapie Intensivă nu există program previzibil și nici gărzi cu adevărat liniștite.

'În ATI nu există cu adevărat noțiunea de gardă liniștită. Chiar și atunci când secția pare stabilă, un pacient se poate decompensa brusc, poate apărea o urgență majoră în spital sau un caz grav adus de ambulanță. Suntem implicați în îngrijirea celor mai critici pacienți și colaborăm permanent cu UPU și blocul operator. Este o muncă solicitantă fizic și emoțional, dar și una dintre cele mai importante responsabilități dintr-un spital, pentru că fiecare decizie poate influența direct șansa unui pacient de a supraviețui', a explicat medicul-șef al secției ATI.

Pentru mulți pacienți și aparținători, ATI este percepută drept locul în care sunt aduși bolnavii fără speranță. Medicul spune însă că această imagine este departe de realitate. Numeroși pacienți care ajung în stare critică reușesc să se recupereze și să revină la o viață normală datorită tratamentelor complexe administrate în Terapie Intensivă.

'Mulți oameni asociază ATI doar cu aparatele, cu situațiile dramatice și cu prognosticele rezervate. Aparatele sunt importante, dar ele nu vindecă singure. Terapia intensivă înseamnă mult mai mult decât atât. Înseamnă muncă de echipă, monitorizare permanentă și decizii luate clipă de clipă. Înseamnă să fii alături de pacient atunci când este cel mai vulnerabil și să încerci să îi oferi șansa de a se întoarce la viața pe care o avea înainte de boală sau accident. De multe ori, publicul vede doar partea dramatică. Noi vedem și recuperările extraordinare, pacienții care pleacă acasă după ce, la un moment dat, șansele păreau minime. Pentru că, în realitate, mulți dintre pacienții care trec prin terapie intensivă reușesc să se recupereze și să revină la o viață normală', a afirmat Daniela Ciobanu.

Iar în ultimii ani, specialiștii ATI au observat și o schimbare îngrijorătoare în profilul pacienților.

'Se vede foarte clar sărăcia populației. Oamenii nu mai ajung la medic la timp. Vin cu tumori perforate, cu ocluzii intestinale, cu septicemii, cu insuficiențe multiple de organ. Cazuri care, dacă ar fi fost investigate mai devreme, ar fi avut o evoluție mult mai bună. Ajung la noi foarte târziu și atunci lupta pentru viața lor devine mult mai dificilă', a concluzionat Daniela Ciobanu.

În mai bine de 25 de ani de activitate, medicul Daniela Ciobanu a întâlnit sute de cazuri grave. Unele au rămas definitiv în memorie.

'În ATI înveți că între viață și moarte pot exista uneori doar câteva minute și câteva decizii corecte. Sunt cazuri pe care nu le uiți niciodată, mai ales când este vorba despre copii, tineri sau pacienți care au luptat mult pentru fiecare zi câștigată. Dar tocmai aceste povești, în special cele cu final fericit, sunt cele care ne dau puterea să mergem mai departe. Nimic nu se compară cu momentul în care un pacient pe care l-ai crezut pierdut pleacă pe propriile picioare acasă', a mărturisit medicul.

Medicul și-a amintit și de pacienți care au sfidat toate prognosticurile și care s-au întors, după luni sau ani, pentru a mulțumi echipei medicale.

'Există situații care te însoțesc mult timp după ce s-au încheiat. De regulă, nu sunt neapărat cele mai spectaculoase cazuri, ci cele cu o încărcătură umană puternică. Pot fi pacienți foarte tineri, accidente cu victime multiple, cazuri în care echipa a luptat zile sau săptămâni pentru un pacient care, în final, nu a supraviețuit sau situații în care deciziile au fost deosebit de dificile. Sunt momente care te fac să reflectezi mult timp asupra profesiei și asupra responsabilității pe care o ai. Fiecare medic ATI are câteva cazuri pe care nu le uită niciodată', a afirmat aceasta.

Dincolo de relația cu pacienții, medicii ATI sunt cei care comunică zilnic cu familiile aflate în așteptarea unor vești care pot schimba destine. Pentru rude, fiecare informație transmisă de medici are o încărcătură emoțională uriașă.

'Relația cu familia pacientului este una dintre cele mai importante și, în același timp, una dintre cele mai delicate componente ale activității din Terapie Intensivă. În ATI nu îngrijim doar pacientul, ci, într-un anumit sens, și familia acestuia. Oamenii care așteaptă vești trec prin momente extrem de dificile și au nevoie să înțeleagă ce se întâmplă. În timp ce noi monitorizăm și tratăm pacientul, familia trăiește o perioadă de incertitudine și anxietate, în care fiecare informație contează. Uneori trebuie să transmitem vești bune, alteori informații foarte grele. În toate situațiile, cred că respectul, empatia și sinceritatea sunt esențiale', a explicat Daniela Ciobanu.

Iar uneori, cele mai dificile momente nu sunt cele petrecute lângă patul bolnavului, ci discuțiile cu aparținătorii.

'Printre cele mai dificile responsabilități ale unui medic ATI se numără comunicarea agravării stării unui pacient, explicarea unui prognostic rezervat sau, uneori, anunțarea unui deces. Sunt conversații care nu devin niciodată ușoare, indiferent de experiența profesională. În astfel de momente, încercăm să oferim informații corecte și să fim alături de familie cu cât mai multă empatie și decență', a spus medicul.

Și în ciuda presiunii constante, specialiștii ATI învață să își gestioneze emoțiile fără să își piardă empatia, a subliniat ea.

'Încărcătura emoțională este una dintre realitățile profesiei de medic ATI. Lucrăm zilnic cu pacienți aflați în situații critice, luăm decizii dificile și suntem martorii unor momente care pot schimba vieți. În timp, înveți să îți păstrezi luciditatea și să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut pentru pacient, chiar și în cele mai tensionate situații. Nu cred că există medic ATI care să nu fie afectat de anumite cazuri. Diferența este că înveți să gestionezi aceste emoții astfel încât ele să nu interfereze cu actul medical', a susținut aceasta.

Întrebată care este cea mai mare problemă a sistemului medical, Daniela Ciobanu a răspuns fără ezitare: resursa umană.

'Cea mai importantă resursă este resursa umană. Aparatura o poți cumpăra. Un medic bun, un asistent bun, o infirmieră dedicată se formează în ani de muncă. În ATI, fetele nu apucă să bea o gură de apă până după-amiaza. Pleacă după 12 ore de muncă fără să mai vadă bine în fața ochilor. Dar se întorc a doua zi și o iau de la capăt. Pentru că știu cât de important este ceea ce fac', a mai afirmat șefa Secției ATI a SJU Focșani.

Într-o perioadă în care sistemul medical este adesea privit prin prisma problemelor sale, povestea secției ATI de la Spitalul Județean de Urgență 'Sf. Pantelimon' Focșani vorbește și despre altceva: despre medici care au refuzat să renunțe la o linie de gardă esențială, despre specialiști care au ales să vină într-un oraș de provincie pentru a construi o echipă și despre oameni care lucrează, departe de ochii publicului, pentru ca pacienții aflați în cele mai dificile momente ale vieții să aibă o șansă în plus. AGERPRES / (A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Marius Frățilă, editor online: Simona Aruştei)