Tribunalul Militar Internațional pentru Extremul Orient (IMTFE) a reprezentat un eveniment de referință în dezvoltarea dreptului penal internațional modern.

Procesul de la Tokyo a fost o întreprindere complexă și un efort internațional de a trage la răspundere persoanele pentru cele mai grave crime internaționale și de a înfăptui justiție, potrivit www.nurembergacademy.org.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, guvernele aliate victorioase au înființat primele tribunale penale internaționale, care au urmărit oficialii politici și autorități militare la nivel înalt pentru crime de război și alte atrocități din timpul conflictului.

Cele patru puteri aliate - Franța, Marea Britanie, SUA și URSS - au înființat Tribunalul Militar Internațional (International Military Tribunal - IMT) la Nürnberg, Germania, pentru a urmări și pedepsi 'principalii criminali de război din statele Axei Europene'. (sursa: https://history.state.gov)

În august 1945, puterile aliate au semnat Acordul de la Londra, care a instituit IMT. Ulterior, în sprijinul Acordului de la Londra s-au declarat mai multe state: Australia, Belgia, Cehoslovacia, Danemarca, Etiopia, Grecia, Haiti, Honduras, India, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Panama, Paraguay, Polonia, Uruguay și Iugoslavia.

Carta Tribunalului Militar Internațional (sau Carta de la Nürnberg) a fost anexată Acordului de la Londra din 1945 și a stabilit organizarea, funcțiile și jurisdicția tribunalului. Carta de la Nürnberg prevedea, de asemenea, că IMT avea autoritatea de a judeca și pedepsi persoanele care 'au comis oricare dintre următoarele infracțiuni': crime împotriva păcii, crime de război și crime împotriva umanității, arată sursa menționată anterior.

Tribunalul Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat (International Military Tribunal for the Far East - IMTFE), cunoscut și sub numele de Procesul de la Tokyo privind crimele de război, a fost înființat în conformitate cu proclamația din 1946 a generalului american Douglas MacArthur, Comandant suprem pentru Puterile Aliate din Japonia ocupată.

Spre deosebire de Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg, IMTFE nu a fost creat printr-un acord internațional, dar a decurs din acordurile internaționale privind judecarea criminalilor de război japonezi, potrivit https://history.state.gov. În iulie 1945, China, Marea Britanie și SUA au semnat Declarația de la Potsdam, în care cereau, printre altele, 'predarea necondiționată' a Japoniei.

Declarația de la Potsdam nu a fost semnată și de către URSS, care i-a declarat război Japoniei mai târziu, starea de război intervenind în aceeași zi în care Statele Unite au detonat a doua bombă atomică deasupra orașului Nagasaki, 9 august 1945. Japonia s-a predat câteva zile mai târziu, pe 14 august 1945.

La Conferința de la Moscova, desfășurată în decembrie 1945, URSS, Marea Britanie și SUA (cu acordul Chinei) au convenit asupra unei structuri de bază pentru ocuparea Japoniei. Generalului MacArthur, în calitate de comandant suprem al Puterilor Aliate, i s-a acordat autoritatea de a 'emite toate ordinele pentru punerea în aplicare a condițiilor de predare, ocuparea și controlul Japoniei și toate directivele suplimentare la acestea', conform https://history.state.gov.

În ianuarie 1946, acționând în conformitate cu această autoritate, generalul MacArthur a emis o proclamație specială care a instituit IMTFE, la care a fost anexată Carta Tribunalului Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat. Similar documentului de la Nürnberg, Carta IMTFE stabilea organizarea, jurisdicția și funcțiile tribunalului.

Articolul 1 al Cartei IMTFE stabilea înființarea Tribunalului Militar Internațional pentru Extremul Orient pentru judecarea și pedepsirea justă și promptă a principalilor criminali de război din Extremul Orient (potrivit https://www.jus.uio.no).

Carta prevedea ca generalul MacArthur să numească judecători la IMTFE din țările semnatare ale instrumentelor capitulării Japoniei: Australia, Canada, China, Franța, India, Marea Britanie, Olanda, Filipine, URSS și SUA. Fiecare dintre aceste state avea, de asemenea, o echipă de urmărire penală.

IMTFE avea competența de a judeca oameni politici și militari de rang înalt pentru crime împotriva păcii, crime de război și crime împotriva umanității.

Însă, IMTFE avea jurisdicție asupra crimelor care au avut loc pe o perioadă mai mare de timp, de la invazia japoneză din Manciuria din 1931 până la predarea Japoniei din 1945.

Tribunalul Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat a prezidat urmărirea penală a nouă înalți lideri politici japonezi și a optsprezece lideri militari. Procesul a debutat în mai 1946.

Împăratul japonez Hirohito și alți membri ai familiei imperiale nu au fost inculpați. Puterile aliate i-au permis împăratului Hirohito să-și păstreze poziția la tron, dar cu prerogative limitate.

Procesul de la Tokyo privind crimele de război s-a încheiat în noiembrie 1948. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.virginialibrariesjournal.org