Speranțele de reîntregire în rândul miilor de familii ucrainene separate de război sunt mici, iar orice contact de-a lungul liniei frontului stă sub semnul fricii, la patru ani de la începutul invaziei la scară largă a Rusiei, care controlează aproximativ 20% din teritoriul ucrainean, scrie EFE.

Anna, care a fugit la Liov, în vest, dintr-o zonă ocupată din sudul țării, nu și-a văzut părinții, care au rămas acolo, de mai bine de patru ani. 'Mă tem că nu-i voi recunoaște când ne vom vedea în sfârșit', declară ea pentru EFE.

'Sunt medic și știu cum vârsta îi schimbă pe oameni. De asemenea, mă tem că nu voi putea niciodată să le fac cunoștință cu ei copiilor mei', adaugă ea, alegându-și cuvintele cu grijă pentru a evita să-și pună în pericol părinții.

Frica

Frica se insinuează în fiecare apel telefonic cu părinții ei: vorbesc doar în rusă, deoarece folosirea limbii ucrainene i-ar expune riscului de a fi denunțați, având în vedere lipsa de confidențialitate în apelurile telefonice și serviciile de mesagerie.

Conversațiile se limitează la sănătate și vreme, cu o ambiguitate care nu face decât să sporească anxietatea Annei. Dar subiecte mai serioase ar putea cauza probleme dacă ar fi detectate de serviciile de informații rusești.

'Singurul pericol la care sunt expusă aici sunt bombardamentele ruse', spune Anna. 'Pentru ei, un cuvânt greșit, o privire greșită înseamnă o amenințare', subliniază ea înainte de a adăuga că familia ei este 'singurul lucru valoros' care i-a mai rămas.

Evacuarea lor este imposibilă. 'Este doar o chestiune de câte puncte de control rusești poate trece tatăl meu înainte de a fi opriți', spune ea, făcând aluzie la relatările despre bărbați reținuți la punctele de control sau forțați să îndeplinească sarcini militare.

Le-a rămas casa și, dacă încearcă să fugă, aceasta le-ar putea fi luată, explică ea. În plus, ar fi dificil să li se ofere o primire decentă în Liov, având în vedere sprijinul financiar limitat disponibil pentru persoanele strămutate.

Chiar dacă se va ajunge în cele din urmă la un armistițiu de-a lungul frontului actual, Anna se teme că fuga ei și activitatea pe care a depus-o în zonele aflate sub controlul guvernului ucrainean au transformat-o într-o suspectă în ochii rușilor, motiv pentru care a călători către casă este pentru ea un demers mult prea riscant.

'Rusia nu respectă legile. Cine știe, poate că într-o zi îmi voi revedea casa', spune ea.

Realitate și speranță

Alevtina Șvețova, o jurnalistă strămutată din Mariupol (sudul Ucrainei), spune că temerile Annei sunt întemeiate. Mii de oameni au rămas acasă pentru a avea grijă de rudele aflate în grijă sau pentru a preveni confiscarea caselor lor goale.

Cei care îndrăznesc să călătorească în zonele ocupate, prin țări terțe - deoarece traversările directe din Ucraina în Rusia sunt închise - se confruntă cu interogatorii lungi și o probabilitate mare de a li se refuza intrarea sau de a fi reținuți.

'Este extrem de periculos', spune Tetiana, în vârstă de 19 ani, o studentă universitară care și-a văzut ultima dată bunicul în urmă cu mai bine de trei ani și jumătate, înainte de a fugi din casa ei de pe coasta Mării Azov.

În amintirile ei, orașul natal era plin de râsete de copii, o briză caldă a mării și standuri cu vată de zahăr. Dar după sosirea rușilor, bunica ei a murit de cancer netratat din cauza lipsei de medicamente.

Tetiana a rămas luni de zile pentru a-și ajuta bunicul văduv, dar în cele din urmă a plecat, temându-se că mai târziu îi va deveni imposibil să fugă.

Păstrează legătura cu precauție: există patrule care verifică telefoanele mobile pentru a descoperi conținut proucrainean, așa că bunicul ei folosește un dispozitiv simplu în public și un altul acasă, doar pentru conversațiile cu nepoata sa.

Mai mult de jumătate dintre locuitorii inițiali au plecat și sosesc străini din Rusia. Mulți locuitori abia ies din case de teamă că cineva va auzi conversații care ar putea duce la arestarea lor.

'Sunt sub supraveghere constantă', spune Tetiana. 'Rușii încearcă să-i înfrângă, să le ia ceea ce iubesc', adaugă ea.

Bunicul ei a acceptat în cele din urmă un pașaport rusesc, sub amenințarea că altfel și-ar pierde mașina și casa. Tetiana îi cere să fie atent la a-și exprima speranțele de a se întoarce să trăiască sub control ucrainean, pe care unii ucraineni le mărturisesc uneori atunci când lasă garda jos.

Actualele convorbiri de pace sunt o dezamăgire pentru Tetiana și pentru mulți dintre cei peste 3,7 milioane de ucraineni strămutați în interiorul țării, cărora le este greu să accepte că Rusia ar putea păstra teritoriile ocupate și să nu fie trasă la răspundere pentru crimele sale.

Chiar și așa, ea rămâne optimistă. 'Avem o mare credință și sperăm din toată inima', spune Tetiana. 'Vrem să ne întoarcem sau cel puțin să avem ocazia să ne întoarcem și să ne simțim ca acasă acolo', adaugă tânăra. AGERPRES/(AS - redactor: Gabriela Ionescu, editor online: Simona Aruştei)