Supraviețuirea Ucrainei în granițe apropiate de cele inițiale este esențială pentru România, avertizează politologul Lucian Dîrdală, care subliniază implicațiile strategice, economice și politice ale relației bilaterale într-un context regional aflat în transformare profundă.

În opinia sa, miza centrală pentru București este ca Rusia să nu ajungă să controleze gurile Dunării, ceea ce ar modifica radical echilibrul de securitate la Marea Neagră. Din această perspectivă, existența unui stat ucrainean funcțional, orientat spre valorile occidentale, reprezintă un element esențial atât pentru România, cât și pentru Uniunea Europeană, afirmă Dîrdală.

'Cred că supraviețuirea unei Ucraine suverane este foarte importantă pentru România și când spun asta mă refer la supraviețuirea în granițe apropiate de cele inițiale. Evitând considerațiile de natură strategică - aici trebuie să vorbească specialiștii - cred totuși că nu ne dorim proximitatea geografică față de Rusia, nici vecinătatea cu un stat-satelit al Moscovei, așa cum este Belarusul. Și vrem să evităm o presiune rusă mai accentuată asupra gurilor Dunării. Nu putem specula acum asupra componentei teritoriale a unui eventual armistițiu, cred că teritoriile pierdute nu vor putea fi prea ușor recuperate, dar o Ucraină orientată către Occident, de preferință membră a Uniunii Europene, este ceea ce cred că ne dorim cu toții', a declarat pentru AGERPRES Lucian Dîrdală, lector universitar doctor la Universitatea 'Alexandru Ioan Cuza' Iași.

În opinia sa, indiferent de forma în care se va încheia războiul, Ucraina va rămâne un stat mare și un vecin-cheie pentru România, iar relația bilaterală va trebui să evolueze dincolo de dimensiunea strict securitară.

'Ucraina devine un vecin extrem de important al României - este un stat mare și, foarte probabil, se va orienta spre valorile democratice', afirmă politologul.

În ceea ce privește relația post-conflict, susține acesta, 'probabil că nu va fi lipsită de momente tensionate, așa cum au mai existat în ultimele decenii, spre exemplu, disputa privind delimitarea maritimă soluționată de Curtea Internațională de Justiție în cazul Insula Șerpilor'.

'Nu idealizăm performanțele Ucrainei, nu le idealizăm de altfel nici pe cele ale României. Dar este vecinul cu care va trebui să stabilim relații productive în plan economic, interacțiuni prietenoase society-to-society, o anumită convergență politică, dacă va fi posibil, odată ce războiul se va fi încheiat. Există un orizont bun din acest punct de vedere', afirmă Lucian Dîrdală.

Din perspectiva sa, unul dintre cele mai sensibile dosare rămâne cel al minorității române din Ucraina, inclusiv al celor care se declară moldoveni în sudul Basarabiei.

În acest sens, opinează Lucian Dîrdală, România își dorește garantarea drepturilor identitare, lingvistice și educaționale, însă modul în care Kievul va gestiona această temă va fi influențat de propriile preocupări legate de minoritatea rusă și de procesul amplu de consolidare a identității naționale ucrainene.

'Întrebarea este cum va putea Ucraina să diferențieze între minoritatea rusă (a cărei influență dorește să o reducă) și minoritățile română, maghiară, slovacă, poloneză, astfel încât să își mențină coeziunea. În Ucraina e un proces de edificare a națiunii, paralel cu procesul de edificare a statului. Și minoritățile reprezintă teme de mare interes pentru orice țară aflată într-o astfel de situație. Minoritatea română din Ucraina, și aici îi includ și pe cei din sudul Basarabiei, a fost loială statului ucrainean. Aspectul religios însă este foarte, foarte complicat', afirmă Lucian Dîrdală.

În ceea ce privește reconstrucția Ucrainei, analistul se declară precaut, arătând că în acest moment nu este clar cine va coordona arhitectura politică și financiară post-război și nici ce rol exact vor avea Statele Unite și Uniunea Europeană.

'Dacă vorbim de fondurile de reconstrucție, evident, aici va trebui să vedem arhitectura politică post-război, pentru că ne putem închipui, spre exemplu, că deciziile centrale se vor lua în primul rând la Washington. E și asta o posibilitate. În orice caz, Europa va fi chemată să contribuie cu fonduri, iar România trebuie să-și onoreze, ca membru al Uniunii Europene, această datorie. Dacă lucrurile intră într-un proces bun, într-un cerc virtuos, astfel încât procesul de reconstrucție a Ucrainei să implice, să spunem, lucrări de refacere a infrastructurii, cred că există firme românești capabile să participe la o competiție corectă, singure sau în cadrul unor consorții. De asemenea, dacă vorbim de refacerea bazei industriale, cred că există firme românești care se pot implica în asemenea proiecte. Din păcate, nu sunt foarte multe. România nu punctează prea bine, în plan regional, la capitolul agenți economici privați capabili de extindere peste granițe. Speranța mea este că poziționarea noastră ca vecin important și prietenos al Ucrainei va face ca firmele românești să fie parte din acest proces - dar, din nou, este important când și cum se va încheia războiul', afirmă politologul.

Lucian Dîrdală punctează, însă, că o eventuală aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană ar schimba echilibrul intern al blocului comunitar.

'Ca stat cu o populație numeroasă, Ucraina ar deveni unul dintre membrii mari ai Uniunii și un beneficiar important al fondurilor europene, de la politica agricolă comună la fondurile regionale și de infrastructură. Această perspectivă ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea bugetară și competiția pentru resurse într-o Uniune extinsă', menționează acesta.

Dîrdală estimează că generozitatea bugetară manifestată în valurile anterioare de extindere este puțin probabil să se mențină, mai ales în contextul presiunilor crescânde pentru majorarea cheltuielilor de apărare.

'Ucraina ar fi un stat beneficiar. Cred însă că Uniunea, care deja a început să reducă bugetele pentru componenta agricolă, va fi mai precaută și la alte capitole, astfel încât să nu fie perturbat și mai mult bugetul comunității. Sunt atâtea țări, sunt atâtea segmente economice și socioprofesionale care beneficiază de finanțări europene - probabil că fiecare își va apăra cu energie poziția', afirmă Lucian Dîrdală.

Din punct de vedere politic, susține acesta, o Ucraină membră a blocului comunitar ar avea o voce fermă în raport cu Rusia și ar pleda pentru consolidarea politicii externe și de apărare a Uniunii - aceasta și pentru că Ucraina nu va adera la NATO în viitorul previzibil.

'Tonul actual al liderilor de la Kiev, inclusiv al președintelui Volodimir Zelenski, sugerează că Ucraina ar încerca să fie un actor vocal și influent în interiorul UE', consideră politologul.

În acest context, Lucian Dîrdală apreciază că România va trebui să-și promoveze mai activ interesele în cadrul Uniunii Europene.

'Pornind de la presupunerea că aderarea Ucrainei nu va întârzia prea mult, România va trebui să fie mai activă în promovarea intereselor sale la nivel european și, de ce nu, să se pregătească pentru o competiție bugetară mai dură. Dar finanțările de la Bruxelles se vor reduce oricum, în viitor, astfel că și România va trebui să se descurce cu ceea ce are - și să se încadreze în parametrii specificați de UE, mai ales dacă dorește să introducă moneda unică. În orice caz, România va trebui să se numere printre promotorii politicilor comune de securitate - iar acestea vor fi vitale pentru Ucraina, aflată în afara NATO', conchide politologul Lucian Dîrdală. AGERPRES/(A - redactor: Daniela Malache, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Adrian Dădârlat)