La 16 ani nu ai voie să conduci o mașină pe drumurile publice, dar poți pilota singur. În timp ce permisul auto rămâne un obiectiv îndepărtat pentru mulți adolescenți, unii dintre ei învață deja să decoleze, să aterizeze și să ia decizii în aer, singuri la manșă. La Ianca, pe amplasamentul fostului aerodrom militar preluat de Aeroclubul României și transformat în Aeroclubul Teritorial 'Aurel Răican', se organizează, începând de anul trecut, cursuri de pilotaj pe aeronave ultraușoare și cursuri de parașutism pentru tineri cu vârste între 16 ani și 23 de ani.

Drumul către primul zbor începe cu disciplină, teorie și ore întregi de pregătire la sol, unde fiecare procedură este explicată și repetată până când devine reflex.

Sursa foto: Aeroclubul Teritorial 'Aurel Răican'

'Prima lecție este despre responsabilitate. Zborul începe la sol. Un pilot trebuie să știe exact ce face fiecare comandă înainte să pornească motorul și să înțeleagă că, în aviație, orice detaliu contează', spune Cosmin Nicolae, comandantul Aeroclubului Teritorial 'Aurel Răican' Ianca, instructor din 2008, cu aproape 5.000 de ore de zbor.

Momentul în care instructorul coboară din avion și îi spune elevului 'Acum zbori singur' reprezintă punctul culminant al pregătirii și este rezultatul a zeci de ore de teorie, verificări și exerciții repetate.

Foto: (c) Ecaterina Ignat/AGERPRES

În fața unui avion ultraușor de tip Savannah, verificarea de dinainte de zbor este tratată ca o regulă de bază, învățată și repetată până devine automatism, de la comenzi și contacte, la roți, frâne și suprafețe de comandă, totul este verificat înainte ca motorul să fie pornit.

'În primă fază ne asigurăm că nu sunt puse contactele, pentru că există riscul să pornească motorul, iar acest lucru este foarte periculos. Verificăm apoi ca turnicheții să fie închiși corespunzător, controlăm elicea și roata de bord, să nu aibă joc. Ne uităm să nu fie radiatoarele obturate și verificăm nivelul uleiului, inclusiv dacă este bine închis capacul. Urmează controlul aripilor, al trenului principal de aterizare, al roților și al presiunii din cauciucuri. În final, verificăm cablurile de comandă, direcția și frâna de aterizare, pentru a ne asigura că nu există jocuri sau defecțiuni', precizează Cosmin Nicolae.

Pentru cei aflați la început, bordul avionului pare un labirint de cadrane și comenzi, pe care instructorul îl descifrează pas cu pas, până când elevii ajung să 'citească' bordul ca pe o hartă. Pregătirea începe cu noțiunile generale despre aeronavă, apoi continuă cu prezentarea fiecărui ceas din bord și a fiecărei proceduri.

Foto: (c) Ecaterina Ignat/AGERPRES

'Ne aflăm în avionul ultraușor de tip Savannah, în stânga este postul de pilotaj al elevului. El are acces la direcție, la pedale - pe pedale avem frânele. Elevul are acces la manșă, cu ajutorul manșei controlăm avionul în profunzime și lateral. De la stânga la dreapta avem maneta de gaze, cu ea creștem turația motorului, avem contactul general și demarorul, magnetourile, care sunt circuite de aprindere, avem încălzire carburator, avionixul care alimentează aparatele de bord și stația radio. Mai sunt pompa de fum pentru show-uri aeriene, luminile de la capetele aripilor. Pe panoul de bord găsim comanda flapsurilor, vitezometrul în kilometri pe oră, altimetrul, variometrul care indică viteza de urcare, stația radio, sistemul de siguranță, aparatele de control ale motorului. Avem două manete, una pentru elev și una pentru instructor, siguranțe și inclusiv comanda de deschidere a parașutei', detaliază instructorul.

Emoțiile apar încă de la prima urcare în avion, iar cea mai mare frică a elevilor este legată de pornirea motorului, după cum spune Cosmin Nicolae. Este momentul în care zgomotul și vibrațiile îi fac să simtă cu adevărat responsabilitatea zborului.

Foto: (c) Ecaterina Ignat/AGERPRES

'Frica cea mai mare este de pornirea motorului în prima fază. Face zgomot, elicea începe să tragă și trebuie să ții frânele, să nu fie prea turat motorul. Dar ușor, ușor se obișnuiesc', dezvăluie instructorul din culisele pregătirii viitorilor piloți.

Cursurile îmbină pregătirea teoretică, instruirea la sol și orele de zbor, iar formarea începe cu 50 de ore de teorie și continuă cu învățarea procedurilor, a gestionării situațiilor de urgență și a planificării unui zbor.

'În prima fază, elevul trebuie să câștige un bagaj de cunoștințe teoretice, sunt prevăzute 50 de ore de teorie. Teoria constă în materii specifice, cum ar fi legislația aeronautică, meteorologia aeronautică, navigația aeriană, principiile zborului sau aerodinamica și alte proceduri operaționale. Sunt nouă materii care înglobează matematică, fizică și biologie, pentru că avem aici și factorul uman, respectiv omul și limitările lui', explică acesta.

Comandantul aeroclubului atrage atenția că, înainte de a ajunge în cabină, fiecare cursant trebuie să treacă printr-o evaluare medicală, în urma căreia se stabilește dacă este sau nu apt pentru activitatea de zbor.

'Se face o vizită medicală la un medic specialist autorizat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, care stabilește dacă ești apt de zbor sau nu. Nu trebuie să fii 100% sănătos, sunt piloți care poartă ochelari, dar trebuie să te încadrezi în anumite limite. Sunt probleme medicale care nu îți permit să faci activitate de zbor', precizează instructorul.

După parcurgerea celor 50 de ore de teorie, elevii susțin un examen care funcționează ca o etapă de selecție, în condițiile în care numărul locurilor pentru pregătirea practică este limitat.

'Elevii fac mai întâi cele 50 de ore de teorie, iar în funcție de cât de bine asimilează materia dau și un examen, care este, practic, eliminatoriu. Se face o triere. La București, de exemplu, anul acesta avem 1.000 de înscriși. Aici, la Ianca, sunt 90 de înscriși și nu avem capacitatea să-i instruim pe toți, așa că încercăm să-i luăm pe cei mai buni să-i formăm ca piloți. Din cei 90, probabil vor rămâne în jur de 40 după acest examen, iar mai departe vom vedea câți merg până la final. Mulți renunță pe parcurs, pentru că prioritățile diferă și fiecare știe ce este mai important pentru el. În cazul meu de exemplu, în anul 2000, când am urmat cursul, am fost singurul care a rămas până la final', își amintește Nicolae Cosmin.

Sursa foto: Aeroclubul Teritorial 'Aurel Răican'

Cursurile teoretice se desfășoară sâmbăta și duminica, iar pregătirea practică este concentrată în special în vacanța de vară, când timpul le permite elevilor să poată participa la orele de zbor.

'Orele de teorie sunt sâmbăta și duminica, iar partea practică se desfășoară, de regulă, în vacanța de vară. Încercăm să fructificăm fiecare zi disponibilă de zbor și să facem ore cu fiecare elev', mai arată comandantul aeroclubului.

În ceea ce privește pregătirea practică, ea începe tot la sol, cu exerciții și simulări de situații de urgență, înainte ca elevii să acumuleze orele efective de zbor.

'Avem un număr de ore de pregătire la sol, unde îi învățăm situații de urgență, cum să verifice avionul, cum să pregătească un zbor. După aceea urmează partea practică de zbor, minimum 40 de ore de zbor, dintre care cel puțin 10 ore în simplă comandă. Pe parcursul pregătirii căpătăm încredere în ei, îi vedem că zboară în parametrii corecți și noi deja nu mai avem ce indicații să le dăm. Automat vine momentul ieșirii la simplă comandă, așa se spune atunci când elevul se duce și zboară singur. Instructorul se dă jos, îi dă o misiune și elevul trebuie să o execute singur', explică instructorul.

Înscrierile pentru actuala serie au început pe 5 ianuarie și s-au încheiat pe 6 februarie, iar cursurile teoretice au început pe 7 februarie. În aprilie va avea loc examenul de selecție pentru locurile gratuite. Cei cu medii mai mici pot continua contra cost și tot cu plată pot urma cursul și cei cu vârsta peste 23 de ani.

În 2025 a fost prima promoție de tineri care a urmat cursurile de zbor la Aeroclubul Teritorial Ianca, trei dintre ei reușind deja să obțină licența, iar ceilalți fiind în diferite etape ale pregătirii practice.

'Anul trecut a fost prima generație, iar trei dintre ei au obținut deja licența. Unsprezece au ieșit la simplă comandă, ceea ce înseamnă că o foarte mare parte dintre ei sunt deja apți să zboare singuri, dar nu și-au încheiat încă programul complet de pregătire. O licență se poate face într-un an calendaristic, dar de multe ori nu ne putem limita la un an pentru fiecare în parte și prelungim pregătirea pe anul următor. Depinde foarte mult de situația meteo, pentru că un elev începător nu poate gestiona avionul în condiții de vânt puternic sau temperaturi ridicate. Noi limităm perioadele de zbor în funcție de condițiile disponibile', mai spune acesta.

Unul dintre adolescenții care au început cursurile la 16 ani și care a obținut deja licența de pilot este Darius Bobic, elev la Colegiul Național 'Mihail Kogălniceanu' din Galați, care și-a urmat un vis mai vechi și își dorește să facă din pasiunea pentru aviație o carieră.

'Să devin pilot a fost un vis mai vechi al meu. În 2022, când am aflat despre cursurile organizate de Aeroclub, nu aveam încă vârsta necesară. Anul trecut, când am împlinit 16 ani, m-am înscris și am început pregătirea. La început, teoria mi s-a părut mai grea, pentru că nu puteam să asociez ce învățam cu ceva concret. În momentul în care am început să zbor, s-au făcut toate conexiunile și am înțeles tot ce se predase la teorie. Primul zbor singur a venit cu foarte multe emoții. Instructorul a coborât din avion și mi-a spus: 'Acum zbori singur!'. După ce am decolat, m-am liniștit și mi-am dat seama că sunt singur și că responsabilitatea este foarte mare. Cursul nu m-a învățat doar să zbor, m-a făcut să gândesc din mai multe perspective și să anticipez situații, să mă gândesc cum le pot preveni. Dimineața aveam liceu, după-amiaza luam trenul și veneam la Ianca. Familia m-a susținut mereu. Mai departe, vreau să mă antrenez în lotul județean, să particip la concursuri și, pe viitor, mi-aș dori o carieră în aviație', spune Darius.

Sursa foto: (c) Arhiva personală Robert Ștefan Cristea

Pentru Robert Ștefan Cristea, în vârstă de 18 ani, elev la Liceul Economic din Galați, și el licențiat ca pilot, totul a pornit dintr-o încercare care s-a transformat rapid într-o pasiune, fără de care spune că nu se mai vede trăind.

'Am descoperit aviația întâmplător, acum un an, când s-au afișat cursurile gratuite de avion ultraușor la Ianca. Am zis să fac o încercare și acum nu mai pot trăi fără asta. Chiar astăzi am ridicat licența și am simțit foarte multă mândrie. La început eram confuz, mi se părea că trăiesc un vis și nu credeam că voi ajunge să zbor singur. Am avut emoții la primul zbor, mai ales când am fost singur în avion și era vânt puternic la aterizare. Acolo simți cât de mare e responsabilitatea. Cursul m-a învățat să fiu mult mai atent și mai responsabil, pentru că o singură greșeală în aviație te poate costa viața. Vreau să intru în lotul județean, să particip la concursuri și, pe viitor, să pot trăi din pilotaj. Dacă vrei să faci asta, trebuie să fii implicat 100% și să ai pasiune', spune Robert.

Bianca Bugnar, în vârstă de 17 ani, elevă la Liceul Teoretic 'Constantin Angelescu' din Ianca, este una dintre fetele care au ales să urmeze cursurile de pilotaj, într-un domeniu perceput adesea ca fiind destinat mai ales băieților. Spune că nu s-a lovit de prejudecăți, dimpotrivă, a fost susținută și încurajată să își urmeze pasiunea pentru aviație pe care o are de mică.

Astăzi este licențiată și mărturisește că experiența obținută a făcut-o mai responsabilă, mai organizată și mai sigură pe ea.

Sursa foto: Arhiva personală Bianca Bugnar

'Aviația a fost și este cea mai mare pasiune a mea. De mică mergeam la mitinguri aviatice și mi-a plăcut foarte mult. Am fost încurajată de toată lumea, dar mai ales de tatăl meu, cred că el mi-a transmis această pasiune. Primul zbor singură a fost una dintre cele mai intense experiențe. Am fost foarte fericită și mândră că am ajuns acolo. Lecția cea mai grea a fost să învăț să am încredere în mine și să respect fiecare procedură cu maximă atenție. Cursul m-a făcut mai responsabilă, mai organizată și mai sigură pe mine. Am învățat să îmi gestionez emoțiile și să iau decizii corecte. Fetelor care își doresc să devină pilot le spun să aibă încredere în ele și să încerce, pentru că, dacă își doresc cu adevărat, pot reuși. Pentru mine, zborul înseamnă libertate. Mai departe vreau să urmez o carieră în aviație, fie în cadrul aeroclubului, fie, de ce nu, ca pilot de linie', dezvăluie Bianca.

Povestea instructorului Cosmin Nicolae începe tot la 16 ani, într-o zi în care bunicul său l-a dus la Aeroclubul Teritorial 'Aurel Vlaicu' din București, fără să știe că acel drum avea să-i traseze destinul profesional.

'În anul 2000, m-a dus bunicul meu la Aeroclubul Teritorial 'Aurel Vlaicu' București, pentru că eu sunt din București. Unchiul meu era pilot, iar bunicul ținea o machetă de avion acasă; de fiecare dată când mergeam la el, mă jucam cu ea și îmi plăcea ideea. Nu pot spune că îmi doream asta când eram mic, dar am încercat și mi-a plăcut foarte mult. M-am înscris acolo, am urmat cursurile și în anul 2000 am obținut licența. Ulterior am intrat în lotul județean, unde am practicat partea sportivă. Până prin 2011 am activat pe partea de planorism și ca instructor, și ca pilot sportiv. Am fost și în lotul național o bună perioadă de timp. Și mai departe mi-am luat ușor licență de avion, de avion ultraușor, m-am făcut din nou instructor și în prezent instruiesc pe avionul ultraușor', dezvăluie Cosmin Nicolae.

Sursa foto: Aeroclubul Teritorial 'Aurel Răican'

Despre tinerii care trec pragul aerodromului, el spune că pregătirea lor depășește cu mult lecțiile de pilotaj: 'Viața de aerodrom e efectiv un stil de viață. Pe lângă faptul că îi învățăm să zboare, suntem cumva și mentorii lor și îi educăm, îi responsabilizăm'.

Pe lângă cursurile de pilotaj, la Aeroclubul Teritorial Ianca se fac și cursuri pentru obținerea licenței de parașutist. Pentru parașutiști, pregătirea include obligatoriu o componentă sportivă și probe de aptitudine fizică, deoarece aterizarea se face pe propriile picioare, iar autocontrolul este esențial încă din momentul părăsirii avionului.

Pentru obținerea licenței sunt necesare 25 de salturi progresive, inițial la automat, apoi în cădere liberă.

Sursa foto: Aeroclubul Teritorial 'Aurel Răican'

'Pentru parașutiști este obligatorie și o pregătire sportivă, pentru că, în momentul când sari din avion, tu ești singurul care poate să facă ceva. Ai parașuta, dar ai nevoie să fii suficient de elastic, suficient de bine pregătit. Și când aterizezi, aterizezi pe propriile picioare. Adică automat trebuie să ai un trend de aterizare solid. Și ei fac la fel ca și piloții o parte de pregătire teoretică și pe urmă salturi. Ei au un număr de 25 de salturi. La ei obținerea licenței nu se contorizează în ore de zbor ca la piloți, ci în numărul de 25 de salturi. La partea sportivă, la fel ca la piloți, avem aterizare la punct fix. Ca să înțelegeți genul de performanță, un parașutist foarte priceput poate să aterizeze pe o monedă de 50 de bani', spune Cosmin Nicolae.

Aeroclubul Teritorial Ianca funcționează pe amplasamentul fostului aerodrom militar, preluat de Aeroclubul României, după ce, în perioada 2009-2022, s-a aflat în administrarea Consiliului Județean Brăila. După desființarea fostei unități militare de aviație, aerodromul a rămas în conservare.

În 2009, el a trecut din administrarea Ministerului Apărării Naționale în administrarea Consiliului Județean Brăila, cu intenția declarată de a fi transformat într-un aeroport civil, însă proiectul nu s-a materializat, iar infrastructura s-a degradat treptat, fiind invadată de vegetație.

În 2022, aerodromul a revenit în administrarea MApN, care l-a transferul către Ministerul Transporturilor, el fiind preluat de Aeroclubul României, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor.

Aeroclubul României a reabilitat pista și a extins-o de la 1.000 la 1.200 de metri, căile de rulaj și hangarele, a amenajat săli de curs, spații de cazare și spații administrative, iar din primăvara anului 2024 aici funcționează oficial Aeroclubul Teritorial Ianca.

Foto: (c) Ecaterina Ignat/AGERPRES

Înainte de primul rulaj, elevii învață și 'geografia' locului, pentru a înțelege exact cum se desfășoară fiecare etapă a zborului la nivel de aerodrom. Instructorul le prezintă schița cu pista, căile de rulaj și hangarele și explică traseele pe care le vor urma la sol și în aer.

'Aici avem o schiță a aerodromului: pista, calea de rulaj, hangarul 1 și hangarul 2. Ne asigurăm să nu vină vreun avion la aterizare, explicăm cum se solicită aprobarea pentru decolare, unde este punctul de start unde stau elevii și cum se execută turul de pistă pentru a învăța tehnicile de decolare și aterizare, inclusiv aterizarea la punct fix', detaliază Cosmin Nicolae.

Foto: (c) Ecaterina Ignat/AGERPRES

În hangare, printre planșe cu schița pistei și explicații despre turul de pistă și aterizarea la punct fix, adolescenții și tinerii învață că zborul nu înseamnă doar cer și adrenalină, ci disciplină, proceduri și decizii corecte.

La Ianca, fiecare decolare începe, fără excepție, la sol. AGERPRES/(A - redactor: Ecaterina Ignat, editor: Irina Poenaru, editor online: Ada Vîlceanu)