'Orice pescuit are un secret. E o luptă între pescar și pește. Fiecare are un interes. Peștele își apără viața. Pescarul își vrea trofeul'. Cu aceste vorbe își începe ziua de pescuit la copcă, pe un frig năprasnic, Romică Mihalachi, un fost profesor din satul Pârâul Negru din comuna Mihăileni.

Bărbatul, în vârstă de 73 de ani, este acum pensionar și are timp suficient. Cu toate acestea, nu acordă timp pentru orice. Are o pasiune puternică: pescuitul. Dar, mai presus de pescuitul clasic, adoră pescuitul în ape înghețate.

L-am găsit pe domnul profesor pe lacul de acumulare de la Rogojești. Siretul a înghețat, dar peștele trăiește sub apă, iar Romică Mihalachi ține neapărat să captureze ceva și din acest motiv s-a pregătit corespunzător. A venit de acasă cu burghiul cu care sparge gheața, are la el undița, dar și sania folosită nu pentru căratul peștelui, ci pentru a o transforma într-o bancă perfectă pentru a se relaxa.

'Noi îi spunem mini-delta aici. E un lac extraordinar de frumos. Nu atât peștele, cât pescuitul este important. E o formă nu numai de relaxare, ci și de încărcare a bateriilor', mărturisește Romică Mihalachi.

Nu îl interesează peștele, ci doar satisfacția de a agăța ceva în undiță. Peștele mic, scos printr-o gaură de zece centimetri dată în gheața Siretului, este eliberat în cel mai scurt timp.

'Dacă prind câțiva bibani mari, îi iau. Dacă nu, nu', explică profesorul pensionar.

Experiența pescuitului la copcă este uriașă la profesorul din Botoșani. Are permis eliberat de Asociația Pescarilor și Vânătorilor Sportivi de 52 de ani. El știe când se pescuiește la copcă, dar mai ales unde. Întotdeauna își ia măsuri de precauție, pentru a se asigura că apa este înghețată, astfel încât riscul unui accident să fie eliminat.

Chiar dacă temperaturile de afară scad și până la - 20 de grade, pescarul din el devine mai rezistent. Nu cedează în fața gerului, mai ales că știe, de acum, cât și cum să se îmbrace.

În aceeași situație cu Romică Mihalachi sunt alți zeci de pescari atât din Botoșani, cât și din Suceava, pe care îi întâlnești într-o singură zi pe barajul de la Rogojești.

Ovidiu Grozav are doar 26 de ani, dar este, și el, un împătimit al pescuitului în ape înghețate. L-am găsit la câțiva metri de locul în care pescuia domnul profesor. Știe că șansele de a prinde pește sunt foarte mici, dar nu ăsta e scopul lui principal.

'E un mediu de relaxare, în primul rând, și e o liniște sufletească pentru toți pescarii', explică acesta.

Pescarii la copcă știu secretele acumulării de la Siret. Fiecare element care ține de securitatea lor este important. Grosimea stratului de gheață și intensitatea vântului sunt principalii indicatori pe care îi analizează. Din acest motiv, aleg ca găurile să fie date în zona stufărișului, acolo unde plantele uscate sunt folosite ca un paravan în calea vântului.

'Ne luăm toate măsurile, ca de obicei, Testăm gheața la început și pe măsură ce înaintăm, tot verificăm. Sunt zone în care gheața nu e la fel de groasă', mărturisește un alt pescar.

Ziua de pescuit durează, de obicei, cât durează și lumina naturală. Pescarii vin odată cu răsăritul soarelui și pleacă la apusul acestuia. De multe ori, ziua se încheie fără trofee, dar cu baterii încărcate la un nivel atât de mare încât asigură o autonomie până la următoarea zi de pescuit la copcă. AGERPRES/(A- redactor: Cristian Lupașcu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Irina Giurgiu)