Comunitatea sârbilor din Banat a sărbătorit, marți, marele praznic al Sfântului Sava, ocrotitorul lor spiritual, considerat patronul școlilor sârbești, simbol al culturii și valorilor spirituale care au stat la baza identității poporului sârb.

Ognean Crîstici, președinte și deputat al Uniunii Sârbilor din România, a declarat, pentru AGERPRES, că Sfântul Sava, primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe, a fost și o personalitate fundamentală a istoriei și culturii sârbe, prin a cărui operă și exemplu a pus bazele educației organizate, promovând cunoașterea, moralitatea, responsabilitatea și respectul față de comunitate.

Foto: (c) Otilia Halunga/AGERPRES

'Pentru sârbii din România, Sfântul Sava are o semnificație aparte. El reprezintă simbolul continuității identitare, al păstrării limbii materne, al credinței și al tradițiilor, transmise din generație în generație prin școală, familie și viața comunitară. Școlile cu predare în limba sârbă, profesorii și elevii care duc mai departe acest patrimoniu cultural sunt expresia vie a moștenirii lăsate de Sfântul Sava. Sărbătoarea Sfântului Sava nu este doar o comemorare, ci un moment de reflecție și de reafirmare a rolului educației în păstrarea identității naționale și culturale a sârbilor din România', a afirmat Ognean Crîstici.

Pe 27 ianuarie, întreaga comunitate sârbă din Banat este în sărbătoare, copiii acestei minorități etnice primind din partea Uniunii Sârbilor din Banat pachete cu dulciuri și alte cadouri.

Totodată, în acest an, pe lângă manifestările obișnuite, Timișoara Free Tours - Sârbii din Banat a organizat în preajma acestei sărbători și turul ghidat 'Turist la tine acasă', la care au participat zeci de timișoreni și turiști străini, care au avut prilejul să descopere cvartalul arhitectural al sârbilor din Piața Unirii, unde este inima comunității, prin Catedrala Ortodoxă Sârbă și Palatul Episcopal (Vicariatul) Sârb, dar și numeroase clădiri din oraș în care au locuit personalități de seamă ale culturii sârbe.

Foto: (c) Otilia Halunga/AGERPRES

Simona Mocioalcă, ghid turistic și organizator al proiectului Timișoara Free Tours, a deschis invitaților porțile bisericii, unde parfumul de tămâie de după liturghia de duminică încă persista, iar privirile Sfântului Sava din imensa frescă par să transmită cu fermitate blândă cuvântul de învățătură peste credincioși.

Palatul Episcopal Sârb a fost construit între anii 1745-1747 și refăcut în 1905- 1906 și adăpostește un muzeu cochet, dar care descoperă întreaga eleganță a nobililor sârbi de odinioară: ușile cu oglinzi de cristal se deschid și te invită să pășești în salonul patronat de o opulentă bibliotecă din lemn de esență tare, cu cărți ocrotite în spatele vitrinelor de cristal, cu un pian care amintește de seratele culturale din alte vremi.

Coborând din Palatul Episcopal în Piața Unirii, ghidul i-a purtat pe participanții la tur și prin cvartalul sârbesc.

Foto: (c) Otilia Halunga/AGERPRES

'Este o zonă destinată inițial populației sârbe, deși sârbii aveau locuințe răspândite în tot centrul orașului. Restaurantul de lângă Vicariat, care se numește 'Karageorge', amintește de faimosul principe (cneaz) sârb Alexandar Karageorgevici, tatăl regelui Petar al Serbiei și bunicul primului rege iugoslav, Alexandar I, și care și-a trăit ultimii cinci ani de viață la Timișoara. El locuia într-un apartament din Piața Kuttle și a murit în mai 1885, la 79 de ani', explică Simona Mocioalcă.

Principele Alexandar Karageorgevici, care a contribuit la apariția statului modern sârb, era remarcat de timișoreni prin silueta sa înaltă și osoasă care ieșea în evidență, iar batistele puternic parfumate îi trădau prezența, după cum nota Josef Geml, primar al Timișoarei în perioada 1914-1918, menționat în monografia 'Timișoara Veche'.

Dincolo de clădiri și personalități, Simona Mocioalcă le-a vorbit participanților la tur și despre cele mai frumoase și așteptate surprize: tradiții, obiceiuri și gastronomie sârbească.

Foto: (c) Otilia Halunga/AGERPRES

'Obiceiurile de iarnă încep cu Sfântul Nicolae, în 19 decembrie pe rit vechi, care este întotdeauna zi de post. Urmează Crăciunul, cu arderea stejarului, despre care sunt foarte multe povești: mai demult, bunicul singur sau însoțit de nepotul cel mare mergeau în pădure și aduceau un stejar pe care îl ardeau în curte. Acum, se aduc simbolic doar câteva crengi de stejar, iar biserica este împodobită cu paie, la fel și în case, credincioșii își pun paie care simbolizează Nașterea Lui Iisus în iesle. Pe masă se pun tot felul de mâncăruri, dar în Ajun sunt doar preparate de post, cum sunt fasole bătută sau tăiței cu mac. În glastră se pune vasul în care se seamănă cereale (grâu), a cărui încolțire este simbolul prosperității', povestește ghidul.

Pentru evenimentele principale ale vieții, Simona Mocioalcă a amintit de tradițiile de nuntă, care includ ritualuri de logodnă, daruri simbolice și o celebrare care dura trei zile.

'Pețitul era foarte important la sârbi. Pețitorul mergea la casa fetei cu un măr trimis de familia băiatului. Dacă fata lua mărul, era semn că tânăra acceptă căsătoria. (...) Nunta ținea trei zile, iar fiecare gest avea o semnificație legată de prosperitate, familie și urmași. Se căsătoreau, în general, oamenii de același rang, bogații între ei, săracii între ei. Dacă tinerii se iubeau, dar familia nu era de acord cu nunta, atunci ei fugeau și, până la urmă, părinții erau nevoiți să le facă nunta. Nunta începea în casa băiatului, iar fata primea daruri scumpe, chiar și de la mire: bani, ceas de aur sau diverse obiecte care se duceau în dar. De unde vine obiceiul de a sparge pahare la nuntă? Pentru că așa spunea tradiția: dacă paharul se sparge, tânăra nevastă va naște băiat. De asemenea, mireasa sau cineva din familia ei aruncă cu cereale pe casă, iar dacă cerealele rămân, înseamnă că și fata rămâne în casă. Dacă nu, înseamnă că pleacă', a mai detaliat Simona Mocioalcă.

În credința sârbilor, Sfântul Sava este considerat cel care organizat viața spirituală, culturală și politică a străbunilor lor, a ctitorit mănăstiri și a întemeiat școli. Numele laic al sfântului era Rastko Nemania și provenea din dinastia Marelui Jupan Ștefan Nemania (tatăl viitorului sfânt - n.r.), care a dat istoriei cneji, regi și împărați.

Foto: (c) Otilia Halunga/AGERPRES

Coborâți prin secolul al VI-lea din țara de origine spre Câmpia Panonică, o parte a sârbilor s-au stabilit și în ținutul actualului Banat. O scrisoare a regelui maghiar Matei Corvin adresată Papei menționa că, între 1479-1483, pe teritoriul Ungariei s-au mai stabilit în jur de 200.000 de sârbi fugiți din zonele ocupate de turci, o parte din aceștia așezându-se în regiuni de pe actualul teritoriu al României.

Prin decret imperial, în anul 1849, Timișoara devenea reședința Voievodatului Serbia și a Banatului de Timiș (1849-1860), iar după Primul Război Mondial, când granițele Imperiului Austro-Ungar au dispărut, în interiorul frontierelor actuale ale României au mai rămas în jur de 50.000 de sârbi, iar numărul lor a continuat să scadă permanent. Statisticile Episcopiei Sârbe de Timișoara menționa că în anul 1924 erau 44.078, iar în urma recensământului din 2011, mai erau în jur de 18.000, în vestul țării.

Scăderea numărului populației sârbe de aici nu a însemnat o diluare a tradițiilor și culturii lor, astfel că prin ceremonii religioase și evenimente au adus în atenția publicului un patrimoniu cultural viu, sensibil și prețios, la loc de cinste fiind Sfântul Sava, prăznuit de întreaga comunitate slavă pe 27 ianuarie. AGERPRES / (A - redactor: Otilia Halunga, editor: Marius Frățilă, editor online: Adrian Dădârlat)