Una dintre cele mai frumoase păduri de foioase din zona de șes a vestului României, care se ridică spre colinele Lipovei, dă noblețe unicului sat rotund din țară, Charlottenburg (Șarlota).

Istoria pădurii începe în secolul al XIX-lea, când contele Sigfrid Winphen, care stăpânea domenii întinse din această parte a Banatului, a dăruit 1.200 de hectare pentru plantații de arbori, dar a adus și exemplare deosebite de cerbi comuni și lopătari din Boemia, Austria și Serbia, creând un loc atractiv pentru partidele de vânătoare ale nobililor.

După Primul Război Mondial, pădurile contelui au trecut în proprietatea statului român, iar parcul a devenit rezervație de vânătoare a Casei Regale a României; Principele Mihai I (viitor rege al României) venea adesea în pădurile Banatului, apropiate de domeniul de la Săvârșin.

De asemenea, fotografii document îl surprind pe Nicolae Ceaușescu la o partidă de vânătoare de mistreți (1972), la Șarlota, cu zeci de exemplare de animale sacrificate.

Astăzi, pe locul fostei păduri imperiale funcționează Complexul de Vânătoare Charlottenburg, din cadrul Direcției Silvice Timiș (DST), pădurea făcând parte dintr-un masiv forestier întins pe câteva mii de hectare din nordul județului, între localitățile Bogda, Charlottenburg, Remetea Mică, Sălciua Nouă și Buzad, în care cerbul lopătar este stăpânul, iar muflonul, considerat ''regele munților'', este cea mai tânără specie adusă aici, în anul 2003, care s-a aclimatizat foarte bine.

Frumusețea locului și abundența vânatului (cerbi, mistreți, fazani, prepelițe și altă faună) au atras aici, de-a lungul timpului, numeroși vânători străini, oameni politici, pasionați de această activitate, între care foștii președinți - Iosif Broz Tito (Iugoslavia), Erich Honecker (Germania Democrată) și Todor Jivkov (Bulgariei).

Directorul Direcției Silvice Timiș, Traian Lombrea, declară, pentru AGERPRES, că muflonul a fost adus în Complexul de Vânătoare Șarlota în 2003, din Ungaria, constituind un nucleu de 15 masculi și 14 femele, pentru a crește diversitatea cinegetică, alături de mistreți și căpriori. În țară sunt doar două alte păduri în care trăiește muflonul (în sudul Dobrogei, Pădurea Negureni și în pădurea Scroviștea, Ilfov), de aceea, acest strămoș sălbatic al oii este o atracție pentru pasionații de drumeții în natură și pentru vânători, atât pentru trofee, cât și ca delicatesă gastronomică.

''Muflonul este o specie exotică, adaptat climatic mai degrabă pentru zone mediteraneene și este rezistent la anumite boli, dar vulnerabil la prădători. Fiind o specie blândă, neagresivă, s-a integrat foarte bine alături de celelalte animale, ba, chiar o pradă ușoară pentru prădători precum lupii ori șacalii. Picioarele scurte ale muflonilor îi fac pe aceștia să fie vulnerabili atât în fața prădătorilor, pentru că nu pot fugi repede, cât și a omătului înalt, care pot duce chiar la avortarea mieilor de către femelele gestante, întrucât 'înoată' cu burta prin zăpezi și răcesc. Nefiind obișnuiți cu clima rece, muflonii, erbivori fiind, pot suferi din cauza lipsei de hrană dacă gerul sau zăpezile persistă mai mult timp.Trofeele muflonilor sunt frumoase, valoroase, au fost vânate și cumpărate, multe fiind înregistrate cu dimensiuni de peste 85 de centimetri, ceea ce le conferă o valoare semnificativă'', explică Traian Lombrea.

Astăzi, în pădurea Șarlotei mai sunt 18 mufloni. Unii s-au pierdut din cauza vârstei înaintate, alții au fost vânați ori au căzut pradă șacalilor și lupilor. Pentru protecția exemplarelor care au mai rămas, au fost amenajate țarcuri interioare, unde sunt feriți de aceste pericole.

Inspectorul de vânătoare din cadrul DST, inginer Viorel Gligor, spune că frumusețea trofeelor de mufloni și cerbi lopătari a adus României medalii de aur, argint și bronz în cadrul unor competiții interne și internaționale.

În ceea ce privește lopătarii, acesta este o specie exotică adusă în zonă, iar numărul lor a scăzut semnificativ, de la 1.000 de exemplare în trecut, la aproximativ 300 de animale în prezent.

''Frumusețea, și la mufloni și la lopătari, o conferă coarnele, trofeele. La mufloni, coarnele nu cad, ci în fiecare an se adaugă câte un inel cornos, care formează proeminențele, ca într-o teacă ce arată creșterea. Ambelor specii le place habitatul în care găsesc hrană și liniște. Nu sunt specii protejate, așa că, în sezon, ambele specii se pot vâna, atât pentru trofee, cât și pentru carne. Ca orice carne de vânat, trebuie să știi cum pregătești hrana pentru o tocăniță, de exemplu. Recoltarea muflonului este foarte dificilă pentru că este un animal sensibil, foarte atent și foarte suspicios. Nu face mișcări în teren în timpul zilei, nu își creează obiceiuri, nu-și păstrează trecătorile și circulă dezordonat, în toate sensurile. La cerbul lopătar, recoltarea se poate face și la pândă, dar cu șanse mai mici decât la cerbul comun, din cauza firii agitate, care nu-și păstrează regulat trecătorile. Totuși, el iese în aceleași poieni, oferind astfel o șansă pentru vânătoarea la pândă'', relatează Viorel Gligor.

Și, dacă anvergura și forma coarnelor dau frumusețea și valoarea trofeelor de mufloni, aceasta le poate aduce și sfârșitul tragic. Pe măsură ce le cresc coarnele, acestea pot ajunge să le înfășoare craniul sau gâtul, acest lucru fiindu-le fatal. Atunci, ei sunt împușcați, punctează Viorel Gligor.

În acest paradis al naturii trăiesc și populații de mistreți, dar care au fost sever afectate de pesta porcină africană, apărută în urmă cu șase ani.

''Populațiile de mistreți au fost afectate în câteva valuri; au fost mortalități destul de multe și la Charlottenburg și la Pișchia. Au rămas niște nuclee destul de mici ca număr de exemplare. În contextul în care focarele se vor lichida și, dacă ne va permite legislația, va trebui să facem investiții pentru repopulări cu exemplare cumpărate din țară sau din Europa, din zone care vând și care să ne asigure că exemplarele sunt imune. Animalele trebuie să fie ori vaccinate, ori trecute prin boală, adică sunt imunizate natural. Aceasta este o preocupare și avem în vedere pentru următorii ani, dar ține de strategie, de investiții, de alte programe'', explică Viorel Gligor.

Purtătorul de cuvânt al DST, Marian Dragu, recomandă Muzeul Cinegetic de la Charlottenburg, unde vizitatorul descoperă cele 263 de exponate, tablouri cu poze din acțiunile de vânătoare, colecții de trofee care au fost medaliate cu aur la competiții internaționale de profil, de la cerbi și mistreți până la urși, capre negre, alături de animale mai mici cu blană, lupi, ciute, jderi, vidra de râu și păsări, potârnichi și multe altele. AGERPRES/(A - redactor: Otilia Halunga, editor: Irina Poenaru, editor online: Gabriela Badea) 

* Sursa foto: Direcţia Silvică Timiş