Casa primului primar român al municipiului Alba Iulia, Camil Velican, în care în decembrie 1918 au avut loc primele ședințe de lucru ale Consiliului Dirigent, este, după un amplu proces de restaurare, cel mai nou spațiu muzeal din Alba Iulia.

După demersuri care au început în urmă cu aproape un deceniu, atunci când imobilul a fost achiziționat de Primărie de la moștenitorii familiei Velican, Casa memorială 'Camil Velican' a fost inaugurată printr-un eveniment inclus în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Naționale și împlinirii a 107 ani de la Marea Adunare din 1 Decembrie 1918.

Acest nou proiect cultural este dedicat recuperării memoriei unuia dintre cei mai importanți oameni ai orașului, dar, totodată, s-a urmărit să se aducă în atenția publicului nu doar biografia unui om, ci și povestea unei comunități.

Cel care a avut inițiativa achiziționării acestui imobil cu o valoare simbolică pentru istoria orașului Alba Iulia este actualul primar, Gabriel Pleșa, viceprimar în 2016, atunci când casa, aflată într-o stare avansată de degradare, a fost cumpărată de administrația locală cu 120.000 de euro.

'În 2016, prin hotărârea Consiliului Local, s-a cumpărat casa de la moștenitori. Mai trăia, la Cluj, nepoata lui Camil Velican. A urmat apoi o luptă ca să putem să restaurăm ceea ce vedeți aici. Voiam să o terminăm la 'Centenarul Unirii', în 2018, dar, din păcate, nu am reușit să obținem finanțare atunci. În 2021, am reușit să bugetăm această lucrare și în 2022 am încheiat un contract, care s-a prelungit de vreo două-trei ori - a trebuit o nouă expertiză, un proiect tehnic. Am încercat să restaurăm cât mai fidel. Acum, casa este parte din patrimoniul național', a spus, duminică, la inaugurare, Gabriel Pleșa.

Cercetarea de specialitate a debutat în octombrie 2022, cu investigații istorico-arhitecturale, studii de parament, analize stratigrafice și documentare fotografică. Restaurarea și reabilitarea acestei clădiri emblematice pentru istoria orașului a implicat costuri de peste 1,1 milioane de euro.

Stilul arhitectural poartă amprenta secesionului vienez, vizibil în stucaturi, tâmplării și pavimente.

Unele dintre piesele care pot fi văzute, mobilier original din sufrageria familiei Velican, au fost date în custodie Primăriei de către Muzeul Național de Istorie a României, unde, potrivit lui Pleșa, nu au fost expuse niciodată. Alte obiecte au fost recuperate de la moștenitorii familiei Velican.

Este vorba despre un mobilier alcătuit din bufet mare din stejar, decorat cu motive florale și geometrice sculptate, vitrina bufetului ale cărei uși sunt prevăzute cu 16 cristale șlefuite, un bufet mic din stejar, de asemenea decorat cu motive florale și geometrice sculptate. Mai poate fi văzută o masă triplu extensibilă din stejar masiv, decorată cu motive florale sculptate, ce datează din 1908, și un set de 4 scaune din stejar, tapisate cu piele și ornamentate cu detalii florale sculptate.

'Expoziția se desfășoară pe parcursul a șapte săli tematice, în care vizitatorii vor descoperi mobilier de început de secol XX, bunuri ce au aparținut familiei Velican, piese din patrimoniului Centrului Cultural Palatul Principilor, precum și donații, toate acestea încercând să-l introducă pe vizitator în atmosfera epocii interbelice', a explicat Alexandra Sicoe, conservator.

Autoritățile din Alba Iulia vor să achiziționeze de la urmași și penița de aur cu care s-a semnat Actul Unirii de la 1 Decembrie 1918 și călimara în care a fost cerneala folosită în acest scop, pentru a fi expuse aici.

Imobilul a fost construit la începutul secolului al XX-lea și are o valoare simbolică, deoarece aici a locuit primul primar român al orașului Alba Iulia și a găzduit mai multe întâlniri ale fruntașilor ardeleni care au discutat o serie de probleme organizatorice legate de Marea Adunare din 1 Decembrie 1918, precum și ședințele de la Alba Iulia ale organismului desemnat drept Guvern al Transilvaniei.

Avocat, Velican a fost membru în Partidul Național Român, fiind cooptat în Consiliul Național Român, calitate în care a participat activ la pregătirile pentru Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918.

Trimis pe frontul din Italia în 1915, Velican s-a întors la Alba Iulia în 8 noiembrie 1918, începând demersurile pentru pregătirea schimbărilor de ordin administrative în oraș.

În 30 noiembrie 1918, în casa lui Camil Velican au avut loc întâlniri între membrii Consiliului Național Român pentru o bună organizare a Marii Adunări din 1 Decembrie.

În perioada 2-4 decembrie 1918, casa a devenit sediul provizoriu al Consiliului dirigent al Transilvaniei, Banatului, Crișanei și al Ținuturilor românești din Ungaria.

'Casa familiei Velican a devenit unul dintre principalele locuri stabilite pentru primirea delegaților și de întâlnire a fruntașilor ardeleni în vederea organizării zilei de l Decembrie. Consfătuirile începeau de dimineața și adesea se terminau târziu în noapte. (...). A fost aleasă această casă deoarece era încăpătoare, clădirile instituțiilor din oraș fiind ocupate de autoritățile administrației austro-ungare. Un alt criteriu a fost acela că familia Velican avea vechi relații cu luptătorii marcanți pentru cauza Unirii. (...). Consiliul Dirigent a funcționat aici până la strămutarea sa la Sibiu, pe 4 decembrie 1918', potrivit unui articol semnat de către nepoata lui Camil Velican, Elena Giurgiuman, și apărut în urmă cu mai mulți ani într-o revistă cu profil istoric din Alba Iulia - Dacoromania.

După ce a fost primar, Velican a devenit în perioada 1922-1926 prefect al județului Alba de jos, calitate în care a organizat festivitățile încoronării din octombrie 1922.

În 1931 și în 1933, a obținut două mandate de deputat. A murit la 58 de ani, în 12 iunie 1937.

După decesul său, între 1937-1940, imobilul a fost extins cu spații gospodărești.

Odată cu venirea regimului comunist la putere, soția sa, Georgeta, a fost persecutată și arestată. În anul 1950, casa i-a fost naționalizată, Georgeta Velican fiind evacuată din locuință în doar patru ore. În 1952, i s-a impus domiciliu obligatoriu la Ocna Mureș. A decedat în 1968, în casa unei nepoate din Cluj. A primit post mortem titlul de 'luptător pentru rezistența anticomunistă'.

După naționalizarea din 1950, casa a fost sediul administrative al Întreprinderii Județene de Construcții și Montaj Alba.

După 1989, a fost restituită moștenitorilor familiei Velican. Fiind nelocuită multă vreme, a suferit o degradare accelerată, cu tencuieli desprinse, tâmplării distruse, mobilier spoliat, tavane prăbușite. În jurul anului 2010, s-au făcut lucrări de întreținere provizorii - înlocuirea parțială a învelitorii, reparații la șarpantă, jgheaburi, burlane și coșuri de fum, pentru a preveni distrugerea completă.

În urma restaurării, specialiștii au readus la lumină elementele originale - zidăria din cărămidă manuală, stucaturile fine, tâmplăria din lemn și decorațiile de fațadă.

Martoră a transformărilor urbane din ultimul secol, casa și-a redobândit acum farmecul de altădată printr-un amplu proces de restaurare ce a redat viață unei clădiri emblematice pentru istoria orașului Alba Iulia. AGERPRES/(A, AS - redactor: Marinela Brumar, editor: Florin Marin, editor online: Anda Badea)

Foto: (c) MARINELA BRUMAR/AGERPRES