În urmă cu vreun veac și jumătate, contele Sigfrid Winphen avea să înnobileze pădurea din Charlottenburg cu specii alese de arbori, dar și cu exemplare deosebite de cerbi comuni și lopătari aduși din Boemia, Austria și Serbia, din așezarea bănățeană urmând să se populeze cu cerbi și celelalte păduri din România, unde până atunci nu existau cervide (cerbi).

În secolul XIX, contele a împrejmuit cele 1.200 de hectare de pădure, pentru a proteja fauna și flora, creând un minunat loc sigur de relaxare pentru aristocrații vremii, unde se organizau partide de vânătoare.

Pentru a ocroti și satul de atacurile turmelor de cervide, Winphen a împrejmuit și localitatea cu un gard de protecție, conservând forma de astăzi a așezării, de cerc, asemeni unui inel, unicat în România și declarată monument natural.

Într-un asemenea loc, era cu neputință să nu se nască și un muzeu al naturii - Muzeul Cinegetic Charlottenburg (MCC, 1904), care a fost refăcut și deschis publicului în forma actuală, în anul 2014. Muzeul aparține de Ocolul Silvic Timișoara al Direcției Silvice Timiș.

Muzeograful MCC, Mihaela Oana Bojincă, a declarat, pentru AGERPRES, că, după Primul Război Mondial, Parcul (pădurea) de la Charlotenburg a devenit domeniu regal, iar după cea de-a doua conflagrație, acesta a fost preluat de autoritățile comuniste.

'Sigfrid von Winfen era căsătorit cu Anastasia, fiica baronului George Simon și el a fost cel care a împrejmuit primele 18 hectare de pădure, în 1902, le-a dat de lucru și sătenilor și a fost ridicată cea mai impozantă clădire, în care este astăzi sediul muzeului, după ce a fost și sediu de Ocol Silvic (1920), devenit ulterior Ocolul Silvic Regal de vânătoare, Casa Verde (în 1931) și așa a funcționat până în 1948. (...). Muzeul pe care îl avem noi astăzi a fost deschis, în forma actuală, în 2014. În 1902 s-au adus doar câteva exemplare de cerb, iar în 1904 au fost cele mai multe exemplare în pădurea-parc și în absolut toate timpurile, acesta a fost o perlă pentru Banat. Iar muzeul dă valoare locului. Pentru ceea ce avem în muzeu, suntem vizitați de copii, care consideră că este muzeul lor, de studenți de la Silvicultură, Arhitectură, Biologie. Dar vin și părinți aduși de copiii care l-au vizitat cu școala', a spus Mihaela Oana Bojincă, profesor de educație ecologică și biologie.

Odată ce pășești în acest muzeu, descoperi cele 263 de exponate, o adevărată zestre a naturii, tablouri cu poze din acțiunile de vânătoare, colecții de trofee care au fost medaliate cu aur la competiții internaționale de profil, de la cerbi și mistreți până la urși, capre negre, alături de animale mai mici cu blană, lupi, ciute, jderi, vidra de râu și păsări, potârnichi și multe altele.

Și, pentru că cerbul tronează în muzeu, aici găsești 'casa cerbului lopătar', în timp ce exponatul cel mai valoros pare a fi un urs de peste 350 de kilograme, dovada măreției lui fiind imensa blană, trofeu multiplu medaliat cu aur în concursurile internaționale, pe care astăzi o mângâie copiii care vizitează muzeul.

'Zestrea muzeului este formată din toate cele 263 de exponate. În principal, colecția 'Casa cerbul lopătar', pentru că în 1902 au venit primele exemplare de cerb lopătar în România și de aici a pornit popularea în toată țara cu această specie care nu exista până atunci. Cerbii comuni au fost aduși de la Subotica (Serbia), Germania și Austria, dar și din Boemia, lopătarii. Muzeul este renumit pentru colecția de trofee de cerb lopătar, de cerb comun, de capră neagră, colți de mistreț. Avem animale naturalizate, trofee de urs. Din cele 263 de exponate, 79 sunt în custodie de la muzeul nostru partener, Muzeul Cinegetic al Carpaților Posada, toate trofeele aparținând acelui muzeu. Toate exponatele sunt foarte valoroase, pentru că pot fi duse la concursuri internaționale, au punctele CIC care le permit să obțină medalii de aur, argint și bronz. Avem și exemplare care aparțin familiei Verbițchi, care în perioada când Regele Mihai I deținea aceste păduri și parcul de vânătoare, a fost angajat de către contele Mocioni ca gestionar al parcului de vânătoare Charlottenburg. Sunt trofee din anii 1920 - 1925 - 1930', povestește Mihaela Oana Bojincă.

Potrivit acesteia, fiecare exponat este însoțit de fișa de conservare și fișa analitică de evidență detaliată.

'Cred că cele mai valoroase trofee sunt totuși cele de urs, pentru că acele trei blănuri de urs sunt medaliate cu aur; cam la 350 de kilograme aveau respectivele animale. Valoroase sunt și trofeele de cerb comun, medaliate cu aur și argint', a punctat sursa citată.

Colecțiile Muzeului Cinegetic Charlottenburg sunt: Trofee căprior de selecție (șase exemplare), Din fauna României (27 piese), Acasă la cerbul lopătar (36 piese), Brevete și medalii (4 piese), Permis de vânătoare (2), Picturile lui Ștefan Popa Popas (3 piese), Colți de mistreț din Banat (20 piese), Medalii aniversare (3 piese), Mufloni de la Scroviștea (4 piese), Trofee de cerb comun (10 exemplare), Din Munții României (9 piese), Vânătoarea de-a lungul timpului (109 piese), Din vremea contelui (1 piesă), Din colecția Ștefan Covaci (5 piese), Din colecția Adam Crăciunescu (3 piese), Din colecția Petre Gărgărea (67 piese).

Muzeografa a înțeles că rolul instituției nu este acela de a aduna exponate dincolo de porți ferecare, ci de a le expune cât mai mult publicului, dar și de a le face educație copiilor, 'cu 7 lei pe zi', prețul unui bilet de intrare.

'Unde se face educație la 7 lei pe zi, astăzi? Atât costă biletul de intrare și, în baza acestui bilet, copiii beneficiază de o zi întreagă de experimente, jocuri ecologice, incursiuni în inima pădurii, cu excursii pe drumul forestier, în siguranță. Avem un loc unde se face educație ecologică cu copii și rangerii noștri, colegii merg în natură cu ei. Noi derulăm mai multe proiecte educaționale pentru ei: 'Muzeul Cinegetic Mobil', 'Mai aproape de muzeu și natură', 'Povești de la muzeu și întâmplări din parc', 'Descoperă pădurea alături de noi', 'Ecomuzeul - un proiect cu ecou prin implicare' și 'Cu Natura la taifas'', spune aceasta.

De asemenea, copiii află și de ce este importantă vânătoarea: 'nu pentru a ucide animale, ci pentru a păstra un echilibru cinegetic. La noi nu se vânează decât infim, exemplare bătrâne, bolnave, noi nu recoltăm viitorul, adică mamele și puii. Tocmai de aceea, în ultimii 20 de ani s-a introdus muflonul în parcul de vânătoare, pentru că el nu se poate apăra de mistreți, de exemplu. La noi este protejat', explică Mihaela Oana Bojincă.

Pentru copiii care trec pragul Muzeului Cinegetic Charlottenburg, muzeografa Mihaela Oana Bojincă a creat și povești ale animalelor, cei mici împrietenindu-se și cu lectura - Povestea Cerbului Kral; Povestea vulpoiului Cas; Povestea lupului Vuk; Curajul unui jder, Prietenul meu Bobiță, Povestea lui Gris.

Luna decembrie se anunță foarte bogată în activități pentru cei mici: pe 2 decembrie este Ziua MCC, care împlinește 11 ani de la deschiderea în forma actuală și 123 de ani de la punerea bazelor lui, și urmează activități cu copiii în zilele de 11, 15, 16, 17 și 18 decembrie. AGERPRES/(A - redactor: Otilia Halunga, editor: Anamaria Constantin, editor online: Anda Badea)