La jumătatea lunii noiembrie 2008, la Mina Petrila, se întâmpla cel mai grav accident de muncă din istoria post-decembristă a Văii Jiului. La aproape o mie de metri sub pământ, într-o galerie a exploatării miniere, două explozii produse la interval de patru ore curmau viața a 13 mineri și salvatori mineri, iar alți 15 ortaci au fost răniți de suflul cumplit al deflagrațiilor.

Prin grija unor oameni care au lucrat la Mina Petrila, acest tragic eveniment rămâne peste ani în memoria colectivă, într-un loc plin de semnificații și trăiri: Muzeul Salvatorului Miner, un așezământ unic în România.

Situat în curtea fostei exploatări de huilă, chiar în clădirea fostei stații de salvare minieră, muzeul este un loc care copleșește prin emoția pe care o transmite în prezent, prin exponatele sale și prin felul în care este ilustrată viața oamenilor care lucrează în minele de cărbune.

'Aici avem o parte din istoria mare a Văii Jiului, care ne reprezintă, pentru că mineritul este o istorie a întregii zone. Avem aici echipamente de salvare, care au fost folosite de foștii salvatori mineri. Sunt rămășițe recuperate după explozia din anul 2008. Sunt rămășițe ale elementelor de structură și a ceea ce s-a mai putut recupera de pe galeria în care a avut loc explozia', spune Cosmina Brândeu, fiică de miner și ghidul nostru.

'Spre deosebire de alte muzee, care se află amenajate în clădiri în care au fost aduse diverse lucruri, la Petrila, aici, începând cu clădirea, totul este autentic pentru că ne aflăm în fosta stație de salvare minieră. Fiecare mină trebuia să aibă echipa ei de salvatori. Mina Petrila era foarte mare, undeva la 4.500 de angajați - prin anii 80, în epoca de aura mineritului- ea trebuia să aibă un număr ridicat de salvatori mineri, echivalat la circa 10% din numărul total de mineri', explică ghidul nostru.

Muzeul are trei săli în care sunt expuse echipamentele pe care le foloseau salvatorii mineri în intervențiile pe care le efectuau în subteran. Într-o sală sunt prezentate lămpile și mărcile minerilor, un fel de tăblițe metalice, după care se putea ști cine a intrat în subteran. Tot acolo se pot vedea echipamentele de respirat ale salvatorilor mineri, dar și fragmente de armătură metalică topite de fluxul și căldura intensă a exploziilor de gaz din subteran, unele dintre aceste piese fiind distruse complet în urma deflagrațiilor.

'Temperaturile apărute în exploziile din galerii au avut peste 700 de grade. Au fost momente de scurt impact, de vorba de câteva secunde, dar suflul exploziilor a fost suficient de puternic încât să topească elemente din structura de metal, de fier masiv', arată Cosmina Brândeu.

Impresionantă este sala special dedicată salvatorilor mineri, în care sunt prezentate portretele și căștile salvatorilor mineri, dispăruți în exploziile din subteranul Minei Petrila. Sunt 18 locuri delimitate pe un perete, dintre care 14 prezintă fotografii ale salvatorilor mineri decedați. Celelalte patru locuri sunt goale, dar sub ele sunt așezate în șir, la fel ca sub cele cu fotografii, căștile celor dispăruți. Pe fiecare cască este scris numele celui care a purtat-o, așa cum era el cunoscut de ortaci.

'Explozia din 15 noiembrie 2008 a fost o zi neagră pentru orașul Petrila și pentru întreaga Valea Jiului. A fost un accident foarte mare, cu multe pierderi de vieți omenești', spune interlocutoarea noastră.

Pe 15 noiembrie, la fosta exploatare de cărbune de la Petrila, două explozii produse la un interval de patru ore, într-un abataj al minei, în urma acumulărilor de gaz metan, au curmat viața a 14 mineri și salvatori mineri și au rănit grav alți 15 oameni care se aflau în subteran. Abatajul a fost închis. O soartă similară a avut-o și Mina Petrila, pe 30 octombrie 2025, când dintr-o galerie era extras ultimul vagon cu cărbune, după 156 de ani de activitate neîntreruptă a exploatării.

Muzeul Salvatorului Miner trebuie văzut, nu povestit, pentru a-i face pe oameni să se gândească la riscurile pe care minerii și le asumă atunci când își aleg meseria pe care o practică de generații.

Deschis în anul 2018, muzeul face parte din Exploatarea Culturală Petrila, un concept al Consiliului Județean Hunedoara prin care clădirile fostei sucursale miniere din oraș au fost transformate în spații cu diverse destinații culturale. Aici s-au desfășurat spectacole din cadrul Festivalului de Operă în aer liber 'Opera Nights', sunt vernisate expoziții și au loc dezbateri pe teme de interes.

'Muzeul Salvatorului Miner este un principal punct de reper al ansamblului istoric Mina Petrila. Atunci când trec prin Valea Jiului, tot mai mulți turiști își propun și vizitează Exploatarea Culturală Petrila, interesați de muzeu, de sala Ladislau Schmidt, de mina-școală. Cei care au vizitat însă Muzeul Salvatorului Miner și au văzut obiectele de acolo sunt impresionați de ceea ce este acolo pentru că muzeul prezintă un moment care a marcat greu comunitatea din Valea Jiului, un moment care a zguduit viețile tuturor', a concluzionat Doinița Maria Bălănesc, directorul Direcției Patrimoniu, Conservare și Promovare din cadrul Centrului de Cultură și Artă al județului Hunedoara.

An de an, minerii și salvatorii mineri care au murit în abatajele Minei Petrila sunt comemorați de familie, rude, prieteni și foști ortaci, pe 15 noiembrie, în curtea exploatării, la monumentul ridicat în cinstea lor desfășurându-se o slujbă de pomenire și depuneri de coroane de flori.

Anul acesta, momentul de aducere aminte va fi completat de proiecția filmului documentare 'Ultima coborâre', realizat de o echipă a unei televiziuni din Valea Jiului pe baza mărturiilor celor care au trăit pe viu emoțiile unei zile negre pentru mineritul românesc. AGERPRES/A, AS - redactor: Sorin Blada, editor: Karina Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (C) SORIN BLADA / AGERPRES FOTO