Țara Codrului, zonă etnofolclorică împărțită între județele Satu Mare, Maramureș și Sălaj, a cunoscut o depopulare accentuată în ultimii 30 de ani. Izolarea efectivă, cauzată de drumurile impracticabile de după Revoluție, distanța relativ mare față de reședințele de județ și lipsa locurilor de muncă i-au făcut pe tineri să plece și să nu se mai întoarcă.

Un astfel de sat este Cuța, aparținând de comuna Socond, județul Satu Mare. În ultimii ani însă autoritățile au investit în apă curentă, canalizare, drumuri, dar prea puțini tineri se întorc. 'Avem asfalt, dar nu-i cine să umble pe el', spune un localnic.

Satul Cuța se află la circa 35 de kilometri de municipiul Satu Mare. Cum te apropii de sat se instalează liniștea iar când intri în sat parcă totul este încremenit în timp. Majoritatea caselor sunt construite în perioada colectivizării zonei din anii '50, '60 iar de atunci n-au suferit mari modificări. Gospodăriile au curți mari, șuri înalte și încăpătoare, pline altădată de animale, hrană pentru animale sau utilaje. Astăzi, de-abia găsești oameni pe străzi. În câte-o gospodărie mai sunt localnici care au păsări de curte. Bufetul din sat s-a închis demult, singurul magazin este deschis până la ora 10 și după ora 17.

Primarul comunei Socond, Nicolae Mare-Cornea, a declarat, pentru AGERPRES, că satele românești, fără alte etnii, sunt într-o continuă depopulare.

'Satele românești Hodișa, Cuța, Soconzel, care sunt sate pur românești, fără alte etnii, sunt într-o continuă depopulare. Dacă la recensământul din 2012 toate satele depășeau o populație de 200 de persoane în fiecare localitate, astăzi sunt puțin peste 100 în fiecare. În Hodișa sunt undeva la 127, în Cuța 140, în Soconzel spre 200. A scăzut poate la jumătate populația. În schimb, în comună nu suntem în scădere, ba din contră, suntem în creștere. Suntem una din puținele comune în creștere datorită etniei rome, pentru că avem 3.086, față de recensământul din urmă cu 10 ani când erau 2.560, și avem 600 de copii. Cred că avem cea mai mare școală din mediul rural, cu 600 de copii și 400 de elevi', a declarat Cornea.

El a arătat că tinerii s-au orientat spre locuri de muncă la oraș sau în străinătate și nu s-au mai întors.

'Satele românești fiind la o distanță de 35 de kilometri de Satu Mare, tinerii au migrat spre oraș și efectiv nu s-au mai întors. Și-au găsit locuri de muncă bine plătite în municipiu și n-au mai venit. În schimb vin să-și întrețină proprietățile. Și nu avem investitori în zonă, care să creeze locuri de muncă. Probabil dacă fiecare își făcea puțin din bucățica lui de mandat, astăzi eram o comunitate', a spus edilul.

Media de vârstă în cele trei sate românești este de 70-72 de ani. Pe vremuri la Soconzel ajungea anual un autocar cu turiști japonezi care voiau să vadă dansul popular, straiele și să guste plăcintele codrenești.

'Soconzelul parcă are un pic de vlagă. Câțiva tineri s-au întors din Belgia, și-au renovat casele, le place, dar n-au locuri de muncă, pentru navetă distanța e prea mare. Avem câțiva care se duc până la Rătești și de acolo fac naveta. Din păcate nu avem investitori în zonă', a afirmat edilul.

La Cuța este și astăzi capăt de drum. Peste munte sunt alte sate codrenești din Maramureș, dar nu există drum de legătură practicabil. Le despart doar 4 kilometri.

'Natural nu erau în legătură satele. Avem Culmea Codrului și satele sunt dincoace de Culmea Codrului și dincolo. Celelalte sate stau și mai prost decât noi. Este vorba de Oarța de Sus, Oarța de Jos, Băița, Băsești, Asuaj. Au sub 2.000 de locuitori. Nici astăzi nu este acces, dar ar fi bun un drum de 4 kilometri, ne-ar uni', a spus Cornea.

Zona Codrului a fost mai săracă iar și cei puțini care doreau să construiască trebuia să se roage de firmele de construcții să le ducă materialele până în sat.

'Întotdeauna zona Codrului a fost o zonă mai săracă tocmai din cauza faptului că a fost departe de centrele mari și că nu am avut infrastructură. Avem drum de 3-4 ani de zile, înainte nu era acces. Se fereau firmele de construcție să aducă materiale de construcție în zonă, trebuia să găsești un depozit care să fie de acord să îți aducă materialele până aici', a punctat edilul.

Toamna anului 2025 a fost una frumoasă și călduroasă la Cuța. Cu toate acestea, pe străzi nu prea găsești oameni. Câțiva muncitori repară o casă, un bărbat cară ceva cu tractorul, o femeie aranjează știuleții de porumb în curte iar un bătrân așteaptă să vină microbuzul să-l ducă acasă, la oraș. Domnul Dumitru are 73 de ani, a crescut în Cuța dar locuiește într-un apartament în Satu Mare. A venit la Cuța să mai facă ordine în casa părintească. În urmă cu doi ani și-a rupt picioarele, i s-a dislocat umărul după ce a căzut de pe șură. Se urcase să schimbe câteva țigle și a pus două scări cap în cap fără să le lege.

'Nu mai este mai încolo nimic, numai pădurea. Cunosc și din Băița și din Odești, dar au și murit din ei, cei care sunt deodată cu noi. Acum nu mai este tineret. S-o asfaltat toate ulițele dar nu mai sunt oameni. Au băgat apă, canalizare. Nu sunt locuri de muncă. Unii merg cu mașinile lor până la Rătești și de acolo îi duce la muncă, dar puțini, 10-15. S-ar putea să fie 100 de oameni care mai sunt aici', ne-a povestit Dumitru.

E frumos la Cuța, dar e mai bine în Spania, consideră el.

'De frumos e frumos. Au murit oamenii încet, se duc dincolo... Mai vin care mai au la cine veni. Eu n-am la cine veni. Am venit la casa părintească. Am doi copii, plecați în Spania. La pensie dacă or veni, mai ales că nepoții nu știu aproape nimic de România. Le place aici. Eu am stat 18 ani în Spania, mi-am crescut nepoții. E frumos aici, aerul curat, apa curată. Sunt mulți la care nu le place să muncească', a spus acesta.

Pe vremuri satul era plin de animale, erau sute de vaci, porci. Astăzi, doar câteva...

'Oamenii aveau cai, vaci, capre, bivoli, oi. Și 500 de vaci au fost aici, acum dacă sunt 40. Nu e cine să le țină. Când eram copil aveam peste 100 de porci, umblam eu cu ei. Dimineața mergeam la școală, după masa mergeam cu porcii în pădure la ghindă, la ce era. Erau câte două clase de copii, acum nu sunt nici copii de grădiniță', a arătat Dumitru.

Pe strada din vârful dealului este la fel de pustiu. Un singur bătrân mergea agale cu coasa în spate. Se numește Ioan, are 67 de ani, primește ajutor social, locuiește împreună cu soția. A ieșit să ducă un pic de iarbă pentru singurul porc pe care îl mai au.

'Tineretul s-o cam dus. Cu apa avem mare noroc că avem acum apă la robinet. E mai ușor. Oamenii s-o dus în străinătăți. Aici a fost tot baiul. Bătrânii au decedat. Acum vreo 20 de ani a fost plin satul. Cum a început Revoluția tineretul s-o dus, ăștialalți care au rămas acasă au decedat. Pe vremuri când ne întâlneam aici și mergeam cu vitele, eram câte 12-13 oameni. Acum suntem 2-3 pe toate străzile, poți să-i numeri. Cred că sunt 100 în tot satul. Înainte erau sute de vite, acum sunt vreo 40. Tineretul nu a avut unde să lucreze, după Revoluție fabricile ce-o fost s-au stricat, n-o mai funcționat, au trebuit să se descurce oamenii', a explicat bătrânul.

Mulțumit de dezvoltarea zonei din ultimii ani, el are de tras o singură concluzie: 'Avem asfalt, dar nu-i cine să umble pe el...'. AGERPRES /(AS - redactor: Gheorghe Pietrar, editor: Karina Olteanu,
editor online: Andreea Lăzăroiu)

Foto: Gheorghe Pietrar/AGERPRES