Adăpostul de Noapte din Satu Mare a marcat vineri Ziua persoanei fără adăpost printr-o zi dedicată beneficiarilor săi - cu mâncare gătită la ceaun și muzică live. Reprezentanții instituției doresc să îi încurajeze, să le arate că viața, oricât de grea ar fi, poate fi reclădită.

În ultimul an, 19 persoane care au apelat la serviciile acestui adăpost au reușit să își refacă viața și să treacă, din nou, peste firul subțire dintre a fi cineva și a fi nimeni. Au trecut prin acest adăpost oameni săraci care nu au pe nimeni, dar și profesori sau ingineri care au rămas efectiv pe drumuri după ce și-au pierdut locuințele sau copii din familii înstărite care au preferat să le părăsească.

Beneficiarii acestui adăpost s-au adunat, vineri, în curtea instituției și sub îndrumarea coordonatorului, Nicu Creț, au făcut mâncare la ceaun, parte din ingrediente fiind din grădina proprie.

Directorul Direcției de Asistență Socială Satu Mare, Adrian Bălaj, a declarat că 19 beneficiari au reușit în ultimul an să se pună din nou pe picioare și să părăsească acest centru.

'Ziua de azi este ziua dedicată exclusiv lor, îi sărbătorim cu muzică, cu voie bună, le aducem un tort, azi au făcut un ceaun la care au participat și ei și simt că azi este o zi specială pentru ei. Avem aproximativ 50 de persoane din 60 cât este capacitatea, iarna avem undeva la 70 de persoane. Numărul persoanelor fără adăpost a scăzut mult în ultima perioadă. Aveam în trecut și 100 de persoane de perioada iernii. Iarna încercăm să îi aducem în adăpost, să le creăm condiții celor care dorm efectiv pe străzi. Încercăm să le oferim un mediu cât mai apropiat de cel familial', a spus Adrian Bălaj.

Pe lângă Adăpostul de Noapte s-a reușit deschiderea unui centru de zi, astfel încât oamenii să aibă posibilitatea să rămână în clădire. Altfel, centrul de deschide la ora 21 și se închide la ora 7. Oamenii sunt obligați să facă un duș la intrare, primesc haine și hrană.

'Lumea e într-o continuă schimbare, apar probleme cum ar fi consumul de droguri, de alcool. Avem și persoane care suferă de afecțiuni psihice. Am reușit să menținem un centru de zi, astfel că reușim să îi menținem și pe perioada zilei prin activități de terapie ocupațională, grădinărit, confecționarea unor obiecte artizanale. Așa reușim să le menținem pe acele persoane care nu se integrează. Modelul ideal de integrare este acela în care persoana respectivă își găsește un loc de muncă, își achiziționează un apartament, o garsonieră. Sunt și astfel de cazuri în care și-au achiziționat o casă în mediul rural. Și faptul că două-trei persoane reușesc să își ia împreună un apartament în chirie constituie un model de integrare', a mai spus Bălaj.

Coordonatorul centrului de noapte, Nicu Creț, a explicat că oricine poate trece printr-o astfel de situație. Firul dintre a fi cineva și a fi nimeni este deosebit de subțire, iar când problemele grave apar și soluția pare a fi în băutură, direcția nu este una bună. Totuși, adăpostul de noapte este o soluție.

'Oamenii când ajung la noi cred că e ultima speranță a lor că le va fi mai bine. Avem și confirmări. Astăzi le este cel mai bine aici. Strada mare lucru nu le oferă. Adăpostul de noapte le oferă un adăpost și se consideră toți într-o familie aici. Se înțeleg. dacă unul are, au toți, dacă niciunul nu are, n-are nimeni', a subliniat Nicu Creț.

Mulți oamenii au ajuns aici din cauza cămătăriei, datoriilor la bănci, ca urmare a divorțurilor, urmate de consum de alcool dar sunt și tineri proveniți din centrele de plasament.

'Avem beneficiari care sunt plecați în străinătate, ne sună, ne vizitează, aduc și ei ceva pentru beneficiari. Ne mulțumesc că astăzi sunt realizați, au cumpărate locuințe, au familii mulți dintre ei. Realizările sunt când merg în chirii și au locuri de muncă, își adună bani pentru a-și lua o chirie. Problema este că la salariul minim pe economie chiria nu este o soluție pe termen lung, pentru că plătește 200 de euro chiria, încă 100 de euro cheltuieli și din 100 de euro e destul de greu să se întrețină. Este o bătrânică care a reușit să își cumpere o casă, este un băiat care a fost din familie defavorizată care acum are două apartamente, un alt copil de la casa de copii și-a cumpărat o garsonieră', a mai spus Creț.

Printre cei care au dormit la acest centru sunt și cetățeni străini.

'Am avut și spaniol și portughez și polonez. Aveau ordine de protecție, erau căsătoriți cu românce. Portughezul a trăit 20 de ani la noi în județ, spaniolul șase ani. Polonezul a fost găsit dezbrăcat pe malul lacului Călinești Oaș fără acte, fără nimic, a fost adus de către poliție. S-a identificat, dar familia nu l-a căutat. Cazul nu știu dacă s-a încheiat. L-am trimis acasă, am luat legătura cu ambasada, cu transportul am rezolvat, la o lună a fost găsit decedat', a arătat acesta.

Fiecare persoană are o poveste aparte și fiecare trebuie tratat separat.

'Cu fiecare lucrăm individual. Fiecare are nevoie de altceva. Ei ne consideră familie și ne ascultă. Încearcă să se pună pe picioare își caută locuri de muncă. Sunt unii care reușesc să se reintegreze în familie. Pentru noi fiecare caz e aparte, nu sunt două cazuri la fel. Este un caz care m-a afectat foarte mult și am încercat să îl ajut să plece din municipiu. Cămătarii, după ce i-au luat casa, a ajuns cazul la Poliție, Judecătorie, dar îl terorizau în fiecare zi cu telefoane. Și-a dorit omul să plece și a venit o familie după el', a spus coordonatorul centrului.

El își amintește și de fiul unui preot sau de o tânără care a găsit aici refugiu. Ambii erau majori dar au fugit de părinți. Sunt însă și oameni foarte orgolioși care decât să ceară sprijinul rudelor preferă să meargă temporar la adăpost.

'Este foarte subțire linia. Este un fir de ață care nu știi când se rupe dacă familia nu e lângă tine. Îmi aduc aminte un caz, fiul unui preot. A primit o educație bună, a primit o educație mult mai bună decât ceilalți care sunt la noi. Au trecut doi ani de zile până când s-a redresat. Majoritatea care ajung la noi sunt cu orgolii, atunci e mai greu. După ce stau la noi o perioadă își dau seama că au greșit. Avem asistența socială care stă de vorbă cu ei, și noi stăm de vorbă cu ei. Mulți își dau seama, pleacă capul, și se întorc la familii, dacă mai au unde, că multe se prăpădesc', subliniază acesta.

Un alt beneficiar a împrumutat o mașină de la un prieten, a făcut accident, a ajuns să fie condamnat, a făcut 9 luni de pușcărie iar după eliberare a revenit la adăpost.

'Cei care sunt astăzi aici nu se ascund de poliție, nu au furat. Foarte rar se întâmplă să vină Poliția aici. Mulți sunt cu pensii de handicap, cu ajutor social. Avem 7-8 care lucrează în prezent, dar și ceilalți mai lucrează pe aici, îi mai cheamă vecinii de aici la săpat... Am avut profesor. Era un inginer de la Electrica. A divorțat, a stat în apartament. În decembrie a primit somație că trebuie să părăsească apartamentul, să îl ofere copiilor și nu a avut unde să plece în prag de sărbători și a venit aici', a mai adăugat Nicu Creț.

La un moment dat, centrul l-a adăpostit pe un profesor de matematică, el ajutându-i pe angajați să descâlcească o anumită situație internă.

Astăzi, majoritatea celor care se află în centru sunt persoane bolnave. Doamna Viorica Gorbe are 63 de ani, are un fiu, dar nu știe pe unde. Este în centru de un an și jumătate și probabil va mai sta până la vârsta de 65 de ani când va putea fi internată în centrul pentru vârstnici.

Aici a ajuns și o femeie care fugea dezbrăcată prin oraș. 'I s-a înecat un copil în Someș și de atunci nu a mai putut să se integreze, să accepte nimic. A pierdut locuința, a pierdut totul, a ajuns la noi adăpost. Acum, momentan, este internată la Psihiatrie', a mărturisit coordonatorul.

Un alt bărbat este Crasnai Iosif. Are 63 de ani și familie în Ungaria. S-a reîntors în Satu Mare în urmă cu vreo doi ani cu intenția de a-și reface pașaportul, dar nu a mai reușit, nu se știe de ce, și de atunci este tot la adăpost. 'Locuință am în Ungaria, nu merg că n-am pașaport. Eu aici am crescut, aici am umblat la școală. M-au adus aici, m-am îmbolnăvit. M-oi duce în Ungaria, trebuie să-mi rezolv hârtiile', a spus acesta.

Printre cei care așteaptă petrecerea se află Cristina. Are 31 de ani și știe despre ea că este o fată săracă. 'Maică-mea a vândut casa, i-a dat pe frații mei la stat, tata a murit și așa am ajuns aici la adăpost. Sunt o fată săracă. Aici primesc mâncare, baie, haine, de tot. Facem curățenie', a spus Cristina.

Printre 'veteranii' centrului este Balazs Miklos. Acum are 34 de ani, este la adăpost de 14 ani. El are un handicap, dar mai lucrează pe unde apucă, ca îngrijitor la animale, la săpat în grădini. El este bun în a-i impulsiona pe alții, spune că ține de gândurile tale și de planurile tale și că trebuie să muncești.

'Eu m-am născut în Lazuri, părinții mei au fost săraci. Tatăl meu era ciurdar, mama era bucătăreasă acasă, făcea mâncare. Într-un timp am ajuns pe străzi. Îmi plăcea mai mult la casa de copii pentru că acolo aveam școală. O doamnă m-a adus aici, în anul 2012. Am fost plecat la activități, la vaci, la oi, în străinătate. Acum am în plan să lucrez, dar nu mă ia nimeni. Am o pensie de boală. Mi-aș dori să am și eu unde să stau, casă masă, dar asta depinde de fizicul meu, de activitățile mele, gândurile mele, planurile mele. Nu e ușor să-ți faci bani. Trebuie să fii angajat cu carte de muncă. Mi-aș dori să mă angajeze cineva. Aici sunt condiții foarte bune', a spus Balazs.

Deși în opina colectivă termenul de 'adăpost de noapte' pare a fi un 'capăt de drum', pentru cei care reușesc să se repună pe picioare se dovedește a fi mai degrabă un fel de hostel temporar gratuit. AGERPRES /(AS - redactor: Gheorghe Pietrar, editor: Karina Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)