O croitoreasă din Buzău va pleca în luna octombrie în Uganda, pentru a sprijini comunitatea locală prin activități voluntare care vor include cursuri de croitorie pentru femei, astfel încât din ce în ce mai mulți copii să se bucure de articole vestimentare, în situația în care o bună parte dintre ei nu au acces nici măcar la cele de bază, de cele mai multe ori fiind folosite bucăți de materiale textile, în loc de haine.

Adriana Popa are 53 de ani și practică croitoria încă din copilărie. În clasa a VI-a, la lecțiile de lucru manual a luat contact pentru prima dată cu mașina de cusut, iar de atunci a transformat plăcerea de a coase într-o meserie.

Un moment dificil prin care a trecut avea să îi schimbe perspectiva asupra vieții și carierei sale.

'Din 2018, în urma unor situații din familie nefericite, am simțit nevoia să mă resetez și am văzut o postare cu copii din Africa, la rând pentru un blid cu mâncare. Mi-am spus că aș vrea să ajung acolo și am reușit ca, în câteva luni, să strâng peste 2.000 de euro pentru călătorie, dar nu fără efort. Neavând o finanțare și o sponsorizare, mi-am vândut toate materialele mele de croitoreasă din atelier', a declarat, pentru AGERPRES, Adriana Popa.

În anul 2019, a ajuns pentru prima dată în mijlocul comunităților din Uganda. Atunci și-a descoperit și noua misiune, cea de a participa la activități de voluntariat pentru copii și de a învăța cât mai multe femei cum să folosească mașina de cusut, pentru a confecționa costume și alte articole vestimentare.

'Ajungând acolo, în Uganda, era un orfelinat și m-am gândit cum pot eu să ajut. La un moment dat, am văzut doi bărbați care lucrau la o mașină de cusut și am intrat acolo. Aveau niște tehnici primitive de cusut și i-am întrebat dacă pot să îi ajut. Am cusut un costum într-o oră, am fost apreciată și, când am ajuns într-un campus, am cumpărat role de materiale, iar în două săptămâni am îmbrăcat vreo 28 de copii, îngrijitoarele și am zis că mi-am descoperit misiunea, să duc croitoria mai departe. Am învățat comunitățile de femei să facă croitorie, am cumpărat mașini și ele, prin rotație, veneau să învețe, le-am dus și mașini electrice portabile, dar pentru că multe familii nu au curent, au rămas în dotarea unei școli', a precizat aceasta.

De-a lungul misiunilor la care a participat, voluntarul s-a lovit în dese rânduri de situații emoționante și dramatice.

'Un moment emoționant a fost când mă deplasam cu un rucsac cu mâncare în spate. O fetiță mi-a tăiat calea și a scăpat un penar metalic, parcă ar fi fost călcat de elefant, așa de turtit era. M-am aplecat să îl ridic și am rugat-o dacă mă lasă să vad ce este îl el. Acum trebuie să faceți un exercițiu de imaginație și să vă gândiți la un capăt de creion de un cm legat de un bețișor de copac cu o sârmă, pentru a fi mai lung pentru a scrie cu el. Am plâns și la următoarea misiunea am făcut gentuțe pentru fiecare copil, vreo 800 de gentuțe, cu caiete, cu rechizite', povestește Adriana.

În luna octombrie, românca se va deplasa pentru a opta oară în Uganda, având misiune de a învăța cât mai multe femei cum să confecționeze haine.

'Plec pe 3 octombrie pentru a opta oară pentru că, în ultimii ani, am plecat și de mai multe ori pe an. Stau două săptămâni, mi-am propus să vizitez o școală de meserii care printre specialități precum frizerie, mecanică auto, au și croitorie. O să fac un curs de croitorie în cele două săptămâni. Împreună cu o prietenă din Germania vom avea activități educative în școli, le-am cumpărat rechizite, culori, carioci, copiii nu vor bomboane sau păpuși, dacă îi întrebi ce să vă aduc, îmi spun 'books', cărți, ei vor să meargă la școală. Luăm medicamente pentru îngrijirea copiilor, totul cu propriile mele resurse. Au acolo un fel de tarabe și își cumpără câte o bucată de material, își fac o cârpă. Am întâlnit copii care nu au avut lenjerie, chiloței până la vârsta de 8-9 ani și stăteau la poză doar pe vine, ghemuiți să nu se vadă părțile intime. Dacă au o cârpă, și-o înnoadă, de regulă la pantaloni sunt numai beteliile, genunchi nu mai există, tur la pantalon nu există. Mă duc acolo să fiu în mijlocul lor, să le plătesc școala unora, să învățăm alți oameni în alte sate să practice croitoria', a mai spus Adriana Popa.

De-a lungul celor două săptămâni pe care le va petrece în Uganda, ea va încerca să fie cât mai aproape de familiile de acolo și de copii, prin prepararea hranei.

'Ar trebui să fim recunoscători pentru ceea ce avem. În Africa să nu ai un pahar cu apă este cea mai mare nevoie, sunt zile în care copiii nu beau apă, îi găsim cu febră, le ducem de la depărtare bidoane cu apă. Le facem pentru câteva sute de copii ceaune cu mâncare, să mănânce din mâncarea noastră. Ei acolo au o mâncare tradițională, un terci din mălai cu apă, au posibilități puține de a se hrăni cu carne, din acest motiv sunt și slab dezvoltați. O masă de carne le rămâne în memorie mulți ani. Le facem orez cu legume, o tocană din carne, au un sos din alune hrănitor, au o mâncare din banane, mănâncă lăcuste. Facem un ceaun cu orez, unul cu fasole, unul cu tocană și fiecare copil primește câte o porție din fiecare. Sunt atât de fericiți', încheie Adriana Popa.

Dragostea sa pentru croitorie o împărtășește, totodată, cu o comunitate întreagă de pasionați, prin intermediul grupului Croitoresele Anonime. AGERPRES/(A - redactor: Florin Zafiu, editor: Irina Poenaru, editor online: Simona Aruştei)