Actorul Adrian Văncică, membru în juriul final al Galei Tânărului Actor HOP, apreciază că este frumos să fii de partea care decide câștigătorii, dar a fost mult mai frumos atunci când a trebuit să aștepte decizia altor jurați fiindcă atunci era tânăr.

'E foarte frumos să fii și de partea asta a juriului, dar, a fost foarte plăcut și când am fost concurent cu emoția, cu toate celelalte dar, sincer, a fost mai frumos atunci, pentru că eram tânăr', a apreciat Adrian Văncică într-un interviu acordat AGERPRES în ultima zi a Galei HOP.

Actorul a mărturisit că pentru moment a renunțat la actoria de teatru și face mai mult actorie de film, de serial de televiziune, dar a menționat că, 'cu siguranță', se va întoarce pe scenă.

AGERPRES: Cum vede actorul Adrian Văncică Gala HOP de pe partea cealaltă a baricadei, de la concurent și câștigător la membru al juriului?

Adrian Văncică: De partea asta a baricadei emoțiile sunt mai mici, categoric, dar așteptările sunt mai mari și responsabilitate e mai mare, pentru că noi chiar am luat treaba asta în serios. La mine primul juriu și am luat foarte în serios treaba, am căutat să fim cât mai responsabili, cât mai aplicați pe așteptările noastre, pe reperele pe care le avem la jurizare, adică trecând de chestiile tehnice, vorbire, mișcare, și așa mai departe, ne-a interesat foarte tare gândul, să vedem că tinerii actori pe scenă gândesc, pentru că, așa cum spunea domnul Cojar în cursul lui, actoria înseamnă în primul rând cu un mod de a gândi. E foarte frumos să fii și de partea asta a juriului, dar, a fost foarte plăcut și când am fost concurent cu emoția, cu toate celelalte dar, sincer, a fost mai frumos atunci, pentru că eram tânăr. De atunci au trecut douăzeci și ceva de ani... Se vede bine și din partea asta și mă bucur că am reușit să văd și de aici.

AGERPRES: E vreo diferență între generația ta și generația de acum?

Adrian Văncică: Mari diferențe nu sunt sau nu le-am văzut eu? Entuziasmul e același, dorința e... nu știu... Poate că noi ne doream mai tare actoria asta de teatru. Pe vremea mea, uite ce urât sună 'pe vremea mea', de parcă sunt matusalamic... Pe vremea mea noi ne focusam aproape exclusiv pe teatru. Acum, și din prezentările pe care le-au făcut concurenților, am observat că ăștia au joburi. Adică la ei actoria e o chestie nu exclusivă, unul ba este DJ la radio, altul se ocupă cu 'babysiting' și mai face nu știu ce, adică observ că și că lumea se schimbă. Noi eram și mai puțini. Acum ies în țară, cred că vreo 200 de absolvenți pe an. Pe vremea noastră, nu știu dacă eram 100 pe an, eram mai puțini și de aia probabil aveam timp numai pentru teatru, numai pentru actorie. Părinții, ne ținea un pic după facultate până ne găseam un drum, dar ăștia trăiesc într-o economie de piață mult mai violentă decât era pe vremea noastră, care cerne mai repede lucrurile și sunt obligați să aibă și alte job-uri. E o generație... Stăteam aseară de vorbă cu colegii de juriu și ziceam: 'Dar dacă s-ar mări premiul, dacă ar fi să pună 5.000 euro marele premiu și după aia 5.000, 4.000, 4.000, 3.000? Și acum este 1.000 euro, dar să fie altfel, de cinci ori mai mare? Ar veni mai mulți? Ar fi mai interesați? Oare cum ar fi? Cât de mult îi atrage banul? La noi banul era pe ultimul loc. Noi ne doream să ne vadă directorii de teatre, să facem, să arătăm, să ne arătăm 'mușchii artistici'. Da, nu știu. Dar e o generație plăcută. Aș fi vrut să fie mai curajoși. Vezi, 'Teatru antic, atitudini noi', asta e, asta a fost tema. Mă așteptam să văd niște probleme mai mari ale vremurile noastre.

AGERPRES: În ultima perioadă ai cam renunțat, în mare parte, la teatru. Văzându-i pe copii pe scenă, te gândești că ai putea să revii pe scenă?

Adrian Văncică: N-am renunțat în mare parte, am renunțat. Hai să spunem lucrurilor pe nume. Mie mi-ar plăcea reînnod povestea cu teatrul. Am făcut lucruri frumoase care m-au bucurat, cu colegi foarte buni. Cred că mă și pricep și la actoria de teatru, dar acum nu e momentul. Am atât de multă treabă cu scrisul. Am descoperit jucăria asta cu scrisul și la serial am peste 180 de episoade scrise. Am în cap niște idei de scenarii de film și de piese de teatru, dacă e, numai să nimeresc timpul să mă apuc să fac treaba asta. Vezi, eu structural sunt un tip care întotdeauna a apăsat pedala schimbării, adică eu nu sunt, aoleu, m-am făcut actor de teatru, vreau să mor actor de teatru. Nu, eu le-am încercat pe toate, am făcut și stand-up la un nivel foarte mare, gândește-te că am fost primii care au făcut stand-up la Sala Palatului, am încercat și intro, am încercat și film, și televiziune, și radio, și scris acum. Mie îmi place să încerc, nu, nu-s făcut așa - m-am făcut actor de teatru, așa vreau să mor. N-am crezut niciodată cu toată ființa mea în poveștile alea cu 'scena sacră, lemnul sfânt' Le înțeleg, ok, dar eu sunt profesionist, asta e meseria mea. E artă pentru cine nu înțelege, pentru spectatori e artă. Eu înțeleg cum să fac. Eu știu cum se stă în lumină, știu pe ce parte să mă întorc, la mine e meșteșug. Că e un procent pe care nici eu nu-l înțeleg cum se întâmplă acolo, acolo e arta. Da, arta e un procent mic pentru mine, care o fac. Și da, mi-ar plăcea să revin pe scenă. O să o fac la un moment dat. AGERPRES/(AS - redactor: Petronius Craiu, editor: Cătălina Matei, editor online: Ada Vîlceanu)

Sursa foto: galahop.uniter.ro