Marian Trifan este unul dintre puținii apicultori care au reușit să transforme o pasiune descoperită în copilărie într-o activitate recunoscută oficial, și primul producător care a obținut certificatul de produs montan recunoscut în Vrancea.

Drumul a fost lung, presărat cu eșecuri, investiții consistente și multe ore petrecute în stupină și printre cărți.

'Totul a început dintr-o amintire din copilărie. Un vecin de-al meu, care avea albine, m-a dus într-o zi la stupii lui. Eu n-aveam mască, n-aveam echipament de protecție, dar albinele nu m-au înțepat. Atunci el mi-a zis: 'Tu ești născut pentru asta. Ai un har, nu te ciupesc albinele deloc'. Am ținut minte vorbele lui. Ani mai târziu, după ce m-am întors din Italia, mi-am amintit de acel moment și am simțit că trebuie să încerc. Nu aveam experiență, dar aveam dorința să învăț', a povestit, pentru AGERPRES, Marian Trifan.

Foto: (c) Dana Lepădatu / AGERPRES

A început în 2011, cu opt stupi, dar din lipsă de experiență a pierdut cinci încă din prima zi, după ce i-a ținut închiși în plină caniculă.

'Am început cu opt stupi și după prima zi am pierdut deja cinci. Nu prea știam ce fac pe vremea aceea. Am început să citesc nopți întregi, să caut informații, să cumpăr cărți, să merg la alți apicultori să observ. Din greșeli am învățat enorm. Așa am ajuns să prind încredere și să merg mai departe', spune el.

În prezent, Marian are 150 de familii de albine, dar păstrează în fiecare toamnă doar cele mai puternice 100 pentru iernare. Produce miere de salcâm, tei, rapiță și polifloră, miere de mană, dar și produse derivate, printre care polen, lăptișor de matcă, apilarnil, păstură, propolis sau căpăceală.

Foto: (c) Dana Lepădatu / AGERPRES

Muncind cu pasiune, recunoașterea oficială nu a întârziat să apară.

'La un târg, m-a abordat un domn de la Agenția Zonei Montane și m-a întrebat dacă am toate documentele, dacă am firmă, dacă am hârtii în regulă. Mi-a spus că, datorită locurilor unde amplasez stupii, la Gura Caliței și Vizantea Livezi, pot obține certificarea de produs montan. Nu a fost complicat, i-am dat actele și el a făcut restul. A fost corect și exigent. A vrut să fie sigur că mierea este autentică, așa că a venit personal să vadă stupii, a făcut poze și chiar m-a ajutat la extracție. Am obținut certificatul și am devenit primul din județ care a reușit acest lucru', își amintește Marian.

Deși produce miere naturală, spune că distribuția este o provocare constantă.

'Cel mai greu e cu desfacerea. Nu e ca în alte ramuri agricole unde ai contracte mari. Aici trebuie să vorbești, să explici, să convingi. Mă mai ajută faptul că sunt deschis și comunicativ. Merg la foarte multe târguri, dar nu e suficient. Am aproape o tonă de miere de anul trecut pe stoc. Și nu vreau să vând la vrac, nu vreau să fac rabat de la calitate, pentru că fiecare borcan e făcut cum trebuie. Gândesc mereu că acel borcan îl poate mânca copilul meu sau cineva drag mie. Nu-mi permit să scad calitatea', afirmă apicultorul.

Și-ar dori să intre în retail, dar nu are acces fără o unitate de procesare autorizată.

'Am vrut să fac o mini - fabrică de ambalare, să pot lua o ștampilă ovală și să intru în supermarketuri. Am încercat să accesez fonduri europene pentru asta. Dar programele nu s-au lansat. Sunt doi ani de când le așteptăm. Suntem în 2025, iar până în 2027 trebuie să se închidă. Nu mai e timp. Dacă nu apar rapid, pierdem șansa', spune Marian.

A încercat și colaborarea cu alți apicultori, dar fără succes.

'Am vrut să formăm o asociație, am vorbit cu alții, chiar și cu preoți apicultori, pentru că m-am gândit că ei poate gândesc altfel. Dar în România fiecare vrea pe cont propriu. Nu gândim ca în Italia, unde am trăit ani buni și unde oamenii se asociază pentru a deveni mai puternici. La noi, fiecare vrea să fie stăpân în curtea lui, chiar dacă pierde pe termen lung', consideră Trifan.

O altă problemă cu care se confruntă, e aceea a forței de muncă.

'E foarte greu să găsești oameni dispuși să muncească. Albinele nu așteaptă. E mult efort fizic, e soare, e cald, albinele pot înțepa. Trebuie să ai tărie de caracter, să nu fii fricos și să fii serios. Cei mai mulți renunță după prima zi. Eu spun mereu: nu e ușor să lucrezi în soare, cu fum și costume grele, în timp ce te înțeapă o albină din când în când. Nu e meserie de weekend', adaugă el.

Iar pentru Marian, apicultura înseamnă observație, efort și cunoștințe variate.

'Ca apicultor, trebuie să fii un pic din toate: botanist, meteorolog, tâmplar, observator. Trebuie să înțelegi plantele, vremea, comportamentul albinelor. Altfel nu reușești. Mulți cred că e simplu, că e frumos, că lucrezi în natură. Dar e muncă grea. Mai ales vara, când trebuie să scoți mierea pe 40 de grade. Și dacă n-ai condiție fizică și minte limpede, te lași', spune apicultorul.

Foto: (c) Dana Lepădatu / AGERPRES

Întrebat dacă face compromisuri, așa cum se aude că mai fac alți apicultori, Marian e categoric.

'Nu. Nu dau sirop, nu folosesc zahăr. Mierea e miere. La început am urmat și eu sfaturile altora, dar am înțeles că albinele trebuie lăsate să mănânce mierea pe care o produc ele. De aceea, nu vând niciodată ceva ce n-aș pune pe masa familiei mele. Eu am rămas cu principiile mele. Chiar dacă vând mai puțin, măcar știu că ofer calitate', afirmă el.

În ciuda dificultăților, Marian Trifan continuă să creadă în apicultură ca într-o meserie a viitorului, pentru cei pasionați și hotărâți.

'Pentru mine, apicultura nu e doar un mijloc de trai. Este echilibru, e liniștea mea. Îmi dă sens și mă ține conectat cu natura. Când cineva se întoarce să cumpere un borcan de miere și îmi spune că i-a plăcut, pentru mine e o confirmare că fac bine ce fac. Și asta contează cel mai mult', încheie apicultorul vrâncean. AGERPRES/(A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Adrian Dădârlat)