Olăritul la Lungești, odinioară unul dintre centrele mari de ceramică din Vâlcea și chiar din țară, riscă să devină o amintire, în prezent în localitate fiind doar trei meșteri care se mai încumetă să învârtă roata și să dea formă lutului, mai mult din pasiune și din dorința de a nu lăsa acest meșteșug ancestral să dispară de tot, așa cum s-a întâmplat și cu alte tradiții ale locului.

Pe valea râului Mamu, olăritul a fost timp de multe secole una dintre îndeletnicirile de bază ale oamenilor, alături de agricultură și viticultură, după cum arată dovezile arheologice găsite în zonă și păstrate cu grijă într-un mic muzeu amenajat de autoritățile locale din Lungești în școala din satul Fumureni. Există chiar și dovezi scrise că la începutul secolului trecut în localitate exista un număr mare de olari, iar meșteșugul lor atinsese un nivel înalt de măiestrie, fiind apreciat și la un concurs din 1908 organizat de 'Societatea Domnița Maria', al cărui scop era să sprijine și să promoveze în tară arta națională.

Și după colectivizare, olăritul era încă practicat de mulți meșteri locali. Lungeștiul rivaliza cu centre ca Horezu sau Vlădești, își amintesc bătrânii din partea locului, apogeul fiind atins între anii 1970-1989, perioadă în care s-au pus și bazele sărbătorii locale dedicate acestui meșteșug, 'Ziua Olarului', ce se organizează an de an în luna iunie începând din 1979.

'Erau peste 100 de olari aici în sat. Au murit și acum mai rămas doar eu. Eu învârt roata de la 12 ani. Am învățat de la tatăl meu și mi-a plăcut, că de carte nu am fost bun. Înainte mă duceam până la Dunăre cu carul cu cai. Vindeam oale și luam boabe, grâu... ce îmi da omul', povestește Ion Cocă, cunoscut olar din Lungești, care anul acesta va împlini 88 de ani.

Deși are o vârstă înaintată, olarul este nelipsit de la această sărbătoare a ceramicii de Lungești. A fost și la ediția de anul acesta, care s-a desfășurat duminică, pentru că a ținut să arate că încă mai face oale pe roată.

'Nu prea mă mai omor eu cu ele, dar vreo 20-30 de oale pe zi tot mai fac', răspunde zâmbind la întrebarea dacă mai are putere să învârtă roata, în timp ce caută cu privirea către standul soților Iuliana și Mihai Dogaru, ceilalți doi ceramiști din Lungești, care mai fac în prezent vase de lut în mod tradițional. Din spate însă nu mai vine nimeni, o spun cu tristețe atât ceramiștii, cât și autoritățile locale.

'Sunt tot mai puțini tineri în localitate, iar cei care mai sunt pleacă din țară, nu sunt atrași de meșteșugul acesta. Meșterii olari pe care îi știați au îmbătrânit, unii dintre ei s-au dus și la Doamne-Doamne. Am mai rămas vreo doi, trei, care mai facem în afară de ceramică și altceva, că nu se poate trăi în ziua de astăzi doar din ceramică. Ar fi o pierdere pentru cultura vâlceană dacă ar dispare ceramica de Lungești. S-ar pierde o parte din identitate, cea legată de ceramică, dar, din păcate, este cam cu semnul întrebării partea aceasta a culturii vâlcene', adaugă Iuliana Dogaru, singura care, alături de soțul ei Mihai, mai promovează această tradiție la diferite târguri de artă populară din țară.

Ceramica de Lungești se diferențiază de cea din celelalte centre de olărit din Vâlcea prin faptul că este una aproape exclusiv utilitară, astfel că și formele ei au rămas neschimbate de-a lungul anilor. De la vasele pentru preparat hrana (oale și cratițe), vasele pentru servit hrana (castroane, străchini, farfurii) și până la vasele pentru diferite ocazii (ulcioare, ploști, ulcele, căni), acestea se remarcă prin decorul simplu și prin culoarea lor, care merge de la nuanțele de maro și verde și până la albastru intens.

'Spre deosebire de ceramica din Horezu și cea din Vlădești, care sunt mult mai ornamentale, a noastră este mai practică în bucătărie. Așa a fost mereu și ne-am păstrat această linie practică pentru bucătărie, pentru că asta ne-a evidențiat pe noi de-a lungul timpului. Ca modele, avem mai mult modele simple. Avem câteva modele geometrice, spirala vieții și în rest dungulițe curbate, puncticele... Nu este o ceramică ornamentală pentru că s-a mers mult pe practic și util', explică Iuliana Dogaru.

Dintre vasele făcute la Lungești, cele mai apreciate și căutate de gospodine sunt oalele pentru sarmale, un model care nu a fost copiat de alte centre de ceramică din țară și al cărui secret stă în pământul folosit, care, pe lângă faptul că are o puritate foarte mare, rezistă foarte bine și în cuptorul de aragaz.

'E un pământ bun de tot. Îl luăm din zona izlaz. Mai și cumpărăm, dar acela nu e bun pentru oalele de sarmale că se sparge când îl pui pe foc. Dar pământul de aici de la Lungești e cel mai bun pentru oalele de sarmale. Altul e gustul sarmalelor făcute în oalele noastre. Sunt cele mai bune sarmale', susține meșterul Cocă.

Pentru a ține în viață acest străvechi meșteșug și autoritățile din Lungești au în plan diferite activități de promovare a ceramicii locale, astfel că pe lângă acest târg din luna iunie, intenționează să organizeze și ateliere de ceramică pentru copii pe timpul vacanței de vară.

'Încercăm în fiecare an să o păstrăm, cel puțin (tradiția - n.r.). Nu pot vorbi de a o ridica pentru că este extrem de greu. Din spate avem extrem de puțini copii care vor ca acest meșteșug să meargă mai departe. Sunt probabil preocupați de cu totul și cu totul alte activități pentru că trăim într-o epocă modernă, de digitalizare și atunci tot ceea ce înseamnă artă și meșteșug tradițional cu siguranță o să rămână în urmă. Nu-mi doresc acest lucru și de aceea încercăm ca în fiecare an să ținem vie această tradiție prin cei puțini care încă mai practică acest meșteșug', a precizat primarul comunei Lungești, Tiberiu Costea. AGERPRES/(AS - redactor: Ramona Dincă, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Ady Ivaşcu)