Victimele Holocaustului din fostul județ Haromszek (Trei Scaune), actualul Covasna, au fost comemorate, luni, la Sfântu Gheorghe, la împlinirea a 81 de ani de la deportarea în lagărele naziste.

Evenimentul a avut loc în Parcul Memorial al Holocaustului din municipiu, cu participare a elevilor, cadre didactice, oficialități locale și reprezentanți ai comunității evreiești din județ, care au adus un omagiu celor 611 evrei deportați în mai 1944, printre care și 52 copii, uciși în lagărul de la Auschwitz.

'În 3-5 mai 1944, evreii din județul Trei Scaune și din Ciucul de Jos au fost ghetoizați în Sfântu Gheorghe, pe strada Ciucului, în locația în care se află în prezent Universitatea Sapientia. Era o clădire în construcție, fără acoperiș, fără geamuri și, după circa o săptămână, au fost îmbarcați în vagoane de vite, duși la Reghin și de acolo Kosice și Auschwitz, și din cei peste 750 de evrei deportați, 611 nu s-au mai întors. Dintre acești 611, a căror memorie este marcată pe zidul memorial din interiorul acestei capele, minimuzeu o intitulăm noi, au fost 52 de copii din Sfântu Gheorghe, cu vârste cuprinse între 1 an și 14 ani, care au avut 'vina' că erau evrei (...) Evenimentul de azi a avut două mesaje: de a nu uita și de a comemora această parte întunecată a istoriei Europei, a omenirii, a Transilvaniei și a acestei localități și al doilea obiectiv, acela de a face, înțelegând partea neagră a istoriei, acești copii, tineri, viitorul, ca niciodată, cu nimeni, să nu se repete astfel de atrocități', a declarat, pentru AGERPRES, Herman Rosner, reprezentantul Obștii Evreilor din Sfântu Gheorghe.

Printre participanți s-a numărat și Tabak Tamas, fiul unuia dintre puținii supraviețuitori ai Holocaustului.

'Tatăl meu s-a născut într-o localitate de lângă Miercurea Ciuc și a fost deportat la Auschwitz în anul 1944. S-a întors singur din tabăra de la Auschwitz și nu a mai găsit pe nimeni acasă. După aia a fost înrolat în armata română, s-a întâlnit cu mama și au făcut doi copii: pe mine mă cheamă Tamas-Ervin, după numele fratelui unchiului meu, care n-a supraviețuit la Auschwitz, și pe Ștefan, care e fratele meu, după numele tatălui tatălui meu, care iar n-a supraviețuit la Auschwitz. Ne-am născut la Cluj-Napoca și în anul 1976 am plecat în Israel, toată familia. Am stat acolo până în anul 2016, când cu o familie ne-am întors înapoi, soția și doi copii, Ester și David, soția fiind născută în Sfântu Gheorghe. De aia stăm aici și asta e o dovadă că cine a supraviețuit Holocaustului a reușit să transmită în continuare nu numai memoria, ci și rădăcinile care au rămas până acum, rădăcinile evreiești, pe care și noi le ducem în continuare prin copiii noștri și, sper, și prin nepoții noștri', a spus Tabak Tamas.

Printre puținii supraviețuitori ai Holocaustului s-au numărat și doctorul Lichtenstein din localitatea Comandău și Hirshon Tibor, originar din Ozun, care trăiește în prezent în Israel, a amintit Ilinca Rodica, unul dintre dascălii prezenți la eveniment. Aceasta a adus cu ea și o fotografie a uneia dintre fetițele care și-au găsit sfârșitul tragic în anul 1944 la Auschwitz.

'Am o prietenă care povestea despre o familie din Covasna care a adăpostit, a ascuns un doctor, doctorul Lichtenstein, care a fost foarte renumit în Comandău. A fost un doctor care, într-adevăr, știa să găsească diagnostic pentru orice boală. Eu am studiat viața lui când mi-am scris lucrarea de licență pe această temă și mi-a plăcut că el totdeauna mergea pe jos la bolnavi acasă, nu cerea bani de la oamenii care erau mai puțini înstăriți. Și acest doctor, probabil și datorită faptelor lui bune, a fost ascuns de către o familie în Covasna, a supraviețuit Holocaustului (...) Am avut marea plăcere să-l cunosc, nu personal, dar prin telefon, pe domnul Hirshon Tibor, care este originar din Ozun, și care, slavă Domnului, încă mai trăiește în Israel și are respectabila vârstă de 98 de ani. El avea o rudă, o fetiță pe care o chema Fried Olga și care, din păcate, a fost ucisă la Auschwitz. Deci, el a văzut momentul în care au fost despărțite rândurile care mergeau paralel, în partea dreaptă a văzut-o pe fetița aceasta, rudă cu el și care, din păcate, n-a supraviețuit. Dar am reușit să fac rost de o fotografie a ei. Dintre cei 52 de copii comemorați aici, cred că e singura care are o fotografie, care poate fi identificată cu o fotografie. Ea este!', a declarat Ilinca Rodica.

Elevii participanți la ceremonie au rostit, pe rând, numele câte unuia dintre copiii deportați, într-un gest simbolic menit să păstreze vie amintirea celor dispăruți.

'Ca perspectivă aș vrea să văd momentul în care acolo (în partea de jos a parcului -n.r), să avem un ecran mare, dumneavoastră să stați pe iarbă și să proiectăm filme care vorbesc despre ceea ce a fost, despre atrocitățile Holocaustului, 'Lista lui Schindler', 'Fiul lui Saul' și altele, și sper că va veni acea zi', a mai spus Herman Rosner.

Profesorul Victor Sibianu, inițiatorul comemorării organizate în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Covasna și autoritățile locale din Sfîntu Gheorghe, a subliniat că Holocaustul este o lecție care nu trebuie uitată.

'În primul rând sunt impresionat de numărul mare de copii care au venit (...) Bineînțeles că este un moment emoționant (...) Educația înseamnă foarte mult, poate totul. De asta depinde viitorul, existența noastră, umanitatea noastră. Și dincolo de faptul că există Istoria evreilor, a Holocaustului ca disciplină obligatorie în clasa XI-a, e altceva când copiii văd monumente, când sunt aici, la fața locului, ascultă muzică impresionantă, sunt chiar și anumite rugăciuni rostite în limba ebraică. Toate aceste lucruri sunt trăite, sunt rostite și sunt convins că cei care participă la aceste comemorări nu vor ridica niciodată mâna sau glasul împotriva altcuiva care vorbește o altă limbă, care are o altă etnie, altă religie și așa mai departe. Și ăsta este rolul nostru, până la urmă, al profesorilor de istorie și nu numai, al profesorilor, al părinților, ca să promovăm valori umane, ale umanității, pentru că astfel vom răzbi', a declarat, pentru AGERPRES, prof. Victor Sibianu.

Același mesaj l-a transmis, în numele autorităților locale, și viceprimarul municipiului Sfântu Gheorghe, Toth Birtan Csaba.

'Astăzi în comunitatea din Sfântu Gheorghe ne-am amintit cu respect de cei pe care i-am pierdut. Holocaustul nu a fost o tragedie doar pentru evrei, ci pentru întreaga umanitate (...) Este important să înțelegem lecțiile acestei tragedii. Nu este doar despre a comemora trecutul, ci despre a proteja prezentul și viitorul. Trebuie să luptăm împotriva oricărei forme de intoleranță, ură și discriminare, să ne asigurăm că nimeni nu va fi marginalizat, niciun grup nu va mai fi supus unui tratament injust din cauza identității sale (...) De aceea este foarte important ca acest Parc memorial al evreilor deportați din Sfântu Gheorghe să fie bine întreținut și să fie cunoscut de elevi, de toți cetățenii din Sfântu Gheorghe, fiindcă ne amintește de niște cazuri din istorie care se pot întâmpla oricând dacă nu suntem atenți și dacă nu avem în fața noastră în principal toleranța față de celălalt, indiferent de ce etnie sau din ce categorie face parte', a spus Toth Birtan Csaba.

Parcul Memorial al Holocaustului de la Sfântu Gheorghe a fost inaugurat în anul 2014 în cimitirul evreiesc, unde se mai află o capelă, un obelisc și un zid memorial pe care sunt scrise numele tuturor evreilor din fostul județ Trei Scaune uciși în lagărele naziste.

În memoria lor, Primăria Sfântu Gheorghe a amplasat, în vara anului 2022, 'pietre de poticnire' în mai multe locuri din oraș, sub forma unor plachete din cupru de 15x15 cm așezate pe trotuare, care marchează fostele locuințe ale familiilor evreiești, ghetoul în care aceștia au fost adunați în mai 1944 și locul fostei sinagogi din oraș, care a fost demolată la începutul anilor 1970.

Într-un documentar realizat de ing. Feder Zoltan, unul dintre supraviețuitorii Holocaustului care trăiește în Israel, se arată că din 19 martie 1944, după ocuparea Ungariei de către trupele germane, din care făcea parte din Transilvania, au început să fie emise 'legile și ordinele antievreiești'. Din 5 aprilie 1944, evreii au fost obligați să poarte steaua galbenă, iar pe 3 mai 1944 a început concentrarea evreilor în ghetoul din Sfântu Gheorghe.

'Pe data de 10 mai 1944, înghesuiți, încărcați în gara Sfântu Gheorghe în vagoane de cale ferată, evreii sunt transportați în tabăra-ghetou din Reghin, iar începând cu 1 iunie 1944 a început transportarea primelor grupe de evrei către lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (...) Numărul evreilor din județul Trei Scaune trimiși la muncă forțată și deportați a fost de peste 750 de persoane. Dintre acestea au supraviețuit și au revenit doar 148, nimicirea fiind de peste 80 la sută', mărturisește Feder Zoltan, unul dintre inițiatorii Parcului Holocaustului din Sfântu Gheorghe. AGERPRES / (A - redactor: Oana Mălina Negrea, editor: Marius Frățilă, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Foto: Oana Mălina Negrea/AGERPRES