Aflat la a patra generație de morari, Dumitru Suceava din Ibănești a decis să restaureze moara acționată de apă pe care o avea în curte, achiziționând curele și piese originale, utilizate în trecut în această îndeletnicire, iar în acest fel instalația tehnică țărănească a devenit noua atracție de pe Valea Gurghiului.

Dumitru Suceava, cunoscut ca Mitică de la Moară, s-a încăpățânat să mențină viu acest meșteșug foarte vechi, învățând încă din copilărie tot ceea ce este necesar despre mecanismele unei mori acționate de apă, precum de despre cum se obține o făină de calitate, fie din porumb, fie din grâu.

'Sunt fiul lui Dumitru și Doina din comuna Ibănești, numărul 251. Am 65 de ani și sunt fiu de morar. După ce tata a preluat moara de la bunicii mei, oamenii din sat spuneau că merg la Mitru de la moară sau la Doina de la moară, la măcinat. Aici am avut moară, am avut piuă, am avut presă de ulei, am avut vâltoare, care toate erau acționate de apă. Piua nu a mai reparat-o nimeni, dar eu am decis să recondiționez moara, vâltoarea și cazanul de țuică. Mi-e tare dor de vremurile acelea. Eram copil mic și mă puneau la lucru, la curățenie, la animale, mergeam pe pășune în timpul vacanței. Tatăl meu mă ducea la gura gârlii unde avem iazul de unde vine apa pe jgheabul de la moară. Când era apa mare, tata mă punea pe plută și clădeam iazul, dacă apăreau probleme. De mic știu și cum sună apa, am urechea formată, de aceea m-am angajat la Apele Române. Moara funcționa cu două coșuri, așa cum se vede și acum. Trebuia să mă duc să mă uit în coșuri, să pun porumbul în coș, știam după sunetul la piatră cum merge. Aveam un clopot și când scădea nivelul la boabe, veneam și puneam din nou boabele pentru măcinat. Făceam totul de mic, inclusiv la piuă, la vâltoare, unde făceam țoalele', a declarat, pentru AGERPRES, Dumitru Suceava.

Țoalele, așa cum se numesc pe Valea Gurghiului covoarele, preșurile, cuverturile de pat țesute din lână, se spălau în vâltoare când era apa mai rece, primăvara și toamna.

'Trebuia mers și scoase, unele mergeau trei ore, altele o zi, depinde de lâna din care erau făcute. Veneau din toate părțile cu țoalele la spălat. La vâltoare vin oameni și acum. Am refăcut moara și vâltoarea să vadă și tineretul cum a fost înainte, cum s-a trăit mult mai bine. Nu erau E-urile astea care sunt acum, se mânca sănătos. Tăiai un pui pe care îl aveai de la cloșcă, care creștea într-o jumătate de an, nu într-o lună cum cresc acum. Dintr-un pui făceam supă, făceam tocană, făceam friptură, le întindeam astfel încât să ajungă, nu era ca acum că mofturesc la unele bucăți. Noi mâncam tot ce ne oferea puiul. Sâmbăta se făcea pâine în cuptor. Aia făcea maică-mea, fie iertată. Șapte pâini. Pâinea și ziua. De sâmbăta până sâmbăta nu se strica, nu se albăstrea, era făcută natural. Nu aveam timp să ne îngrășăm, eram și la școală, și la câmp, și la moară', a povestit Dumitru Suceava.

Despre moară, Mitică spune că nu a vrut niciodată să o demoleze, mai ales că tatăl său și-a dorit ca aceasta să fie refăcută.

'Tatăl meu, fie iertat, îmi spunea: 'băi, copile, dacă poți, fă înapoi moara'. Am avut tot felul de construcții de făcut și am tot amânat, dar de vreo patru - cinci ani mi-a venit ideea să recondiționez moara. Am înlocuit jgheaburile, poștele, am pus totul din stejar, fiindcă stejarul rezistă cel mai bine la apă. Am folosit și brad alb. Anul acesta mă apuc să refac și vâltoarea, care trebuie făcută din fag sau brad alb cu fibră măruntă. Vin mulți la vâltoare să spele, mai ales de Paști și de Crăciun, fiindcă este o mașină de spălat ecologică, fără niciun detergent. Dacă au țoale mai murdare, se folosește exclusiv săpun de casă', susține Dumitru Suceava.

În luna iunie, Mitică Suceava se va pensiona, însă nu are de gând să facă o afacere din moara și vâltoarea sa.

'Fiecare va fi liber să le viziteze, să le admire cum funcționează sau să își macine porumbul. Poarta noastră va fi mereu deschisă', a precizat gazda.

Bărbatul își amintește că, înainte de 1989, moara funcționa din plin și că morarii predau la baza de recepție de la Reghin, în fiecare zi de joi, vama luată pentru fiecare măcinat, iar pentru fiecare kilogram încasau 40 - 50 de bani. La fel se întâmpla și cu vama de la cazanul de fiert țuică.

'La Reghin duceai și țuica, trebuia să aibă 60 de grade tărie, puneau alcoolmetrul și o măsurau. Aici dădeau 7 lei pe litru', povestește Dumitru Suceava. El își mai amintește că nimic nu se risipea în acea vreme, că lâna de oaie era preluată de stat, contra-cost, firește, la fel vițeii și porcii contractați, precum și laptele.

Revenind la instalațiile tehnice țărănești din curtea familiei Suceava, Mitică a precizat că pe Valea Gurghiului existau în trecut cel puțin 12 mori și vâltori, moara sa fiind singura care a supraviețuit timpului.

'Decât să investească degeaba, ei zic că mai bine nu investesc. Dacă nu au profit, nu le mai fac, le abandonează. Îi voi lăsa moara fiicei mele, care va decide ce anume va face cu ea', a afirmat Dumitru Suceava.

Stela Suceava spune că a admirat rigurozitatea soțului ei, Dumitru, de a restaura moara și că l-a susținut.

'Niciodată nu a vrut să demoleze moara, deși mulți spuneau că e o vechitură. A lucrat la lemnărie, la partea mecanică, a cumpărat curele originale, pe care le-a găsit foarte greu, într-o moară veche. Acum moara poate măcina făină de mălai, chiar și păsat, iar pentru fiecare el știe cum să regleze pietrele. De când e gata moara, la noi în curte e un du-te-vino, dar pe noi nu ne deranjează deloc', a afirmat Stela.

Pe Nastasia Man, vecină a familiei Suceava, am găsit-o spălând la vâltoare. Ne-a spus că a apreciat dintotdeauna eforturile vecinilor ei și că spălatul la vâltoare îi amintește de copilărie, când Valea Gurghiului era împânzită de astfel de instalații.

'La vâltoare se spală foarte frumos, totul cu puterea apei, orice fel de covoare și mai ales cele de lână naturală se spală foarte, foarte bine deși nu se folosește detergent. Pe unele dau cu săpun de casă, natural, din grăsime naturală. Dacă e soare, țoalele se usucă într-o zi - două. Vin de două ori pe an la vâltoare, primăvara și toamna. Îmi place fiindcă toate au un miros natural, de apă proaspătă, e altfel decât la mașina de spălat. Bineînțeles că nu se pot băga în mașina de spălat covoare, mai ales cele din lână de oaie. La vâltoare se spală foarte, foarte bine. Când eram copil, toate hainele se spălau la vâltoare, nu erau mașini de spălat, se puneau toate într-un ciubăr și se punea deasupra cenușă într-un vat, adică într-o pânză de casă, fierbeam apă în ceaun și se turna peste vatul cu cenușă. Apoi le dădeam la vâltoare. Așa se spălau hainele mai ales când eram eu copilă și bărbații purtau haine albe, haine de pânză naturală, țesută la război. Cenușa le albea, nu le murdărea, cum am putea crede. Erau multe vâltori, dar acum mai știu încă una, înainte de podul Hodacului cu vreo 500 de metri, pe partea stângă. Cred că încă mai funcționează. Mai era una la Isticeu, iarăși nu știu dacă mai există. Pe Gurghiu erau mai multe. Acum am prins momentul că era liber la vâltoare și am venit. Sunt foarte fericită fiindcă au renovat totul, inclusiv moara și că au pus-o iar în funcțiune. Știu că se făcea făină de mălai foarte bună și făină de grâu', a afirmat Nastasia Man.

Un alt vecin s-a arătat încântat de faptul că, de cel puțin 80 de ani, cazanul de țuică de lângă moară este funcțional și susține că țuica ce se obține aici - din mere, prune sau pere - este incomparabilă. Și asta se datorează tehnologiei tradiționale de răcire a serpentinelor, cât și faptului că 'lângă cazan e în permanență cineva care mestecă cât timp se fierbe țuica'.

'Cazanul funcționează de când îl știu. Mă bucur că acum merge și moara. Acum am văzut că a venit un grup de copii de la Târgu Mureș să viziteze moara. E ceva deosebit, ceva natural, ceva din timpurile străvechi. E foarte bine că se păstrează tradiția noastră', a arătat vecinul.

Întrucât poarta gospodăriei familiei lui Dumitru Suceava din Ibănești este mereu deschisă pentru toți cei care vor să admire și să cunoască întregul complex de instalații țărănești și spectaculozitatea lor, aici vin tot mai multe grupuri copii și tineri, și nu numai, să le viziteze. AGERPRES/ (A - redactor: Dorina Matiș, editor: Andreea Rotaru, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Foto: (c) DORINA MATIŞ/AGERPRES