Cu o vechime de peste un secol, casele albastre din Vaideeni, locuite odinioară de păstori, reprezintă importante repere pentru arhitectura vernaculară a Olteniei de sub munte, pe care câțiva tineri cu origini pe aceste meleaguri încearcă să le salveze de la dispariție pentru ca și generațiile viitoare să se poată bucura de ele ca parte a identității lor culturale.

Veche așezare de oieri veniți din Transilvania, Vaideeni a fost și este o zonă aparte în Vâlcea, cu tradiții și obiceiuri deosebite față de restul județului, pe care urmașii celor care au trecut munții acum câteva sute de ani din Ardeal spre Valahia și Moldova le-au păstrat și le-au transmis mai departe din generație în generație nealterate. Cu acest gând și din drag pentru locurile în care au copilărit, în vara anului 2015, câțiva fii ai satului răspândiți prin țară și prin lume au demarat un proiect de salvgardare a patrimoniul cultural local ce a început încet să se piardă în negura timpului. Vizate au fost aceste case vechi construite din bârne din lemn și cu pereții văruiți în albastru, despre care scriitorul Dinu Săraru spunea că sunt ''ultimele vestigii ale arhitecturii rurale oierești vaideene''.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

''Este primul nostru proiect, cu care am început chiar înainte de a înființa asociația. Eu împreună cu o prietenă, Raluca Popa, poate din dragostea pe care am avut-o pentru locurile natale, pentru ulițele satului pe care ne plimbam când eram mici, ne-a venit această idee de a fotografia casele bătrânești pe cale de dispariție și de a lansa un proiect în sat de păstrare și restaurare a celor care încă mai existau. Casele pe care le-am prins noi în proiect la vremea respectivă, în 2015, nu mai sunt toate în picioare astăzi. Din păcate, unele au fost stricate sau altele nu au rezistat din cauza timpului'', a declarat, pentru AGERPRES, Simona Dumitrescu, membru fondator al Asociației Culturale ''Moștenitorii''.

Deși inițial a fost o expoziție cu fotografiile făcute caselor albastre ce urmărea să atragă atenția asupra lor, inițiativa ''Moștenitorilor'' din Vaideeni s-a transformat în anii următori într-un proiect amplu de promovare a tradițiilor și obiceiurilor locale, cunoscut fiind că vaideenii, oameni mândri de la munte, s-au încăpățânat să rămână de-a lungul timpului, de la port, mod de a se comporta și până la arhitectura locuințelor lor, niște ardeleni în mijlocul oltenilor.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

''Este interesant că ei nu s-au lăsat influențați de locuitorii, de rumânii, cum le spuneau ei, care erau în aceste zone și, mai mult, ei i-au influențat pe aceștia, pentru că acum regăsim elemente din portul tradițional ungurenesc la Horezu, la Urșani și în alte sate. Chiar și la Recea, la Marița (sate din componența comunei Vaideeni, - n.r.), cu toate că în urma cercetărilor pe teren pe care le-am făcut în ultimii ani am observat că oamenii și-au păstrat și portul lor tradițional, cel care era înainte de venirea ungurenilor din Transilvania. În afară de port, de obiceiuri și anumite regionalisme pe care încă le mai auzim din când în când aici, ar fi elementele de arhitectură, dar aș tinde să spun că și modul în care aceștia se comportă și se manifestă. Acum lucrurile s-au schimbat, dar cu ceva vreme înainte, ei erau ca o enclavă și nu prea puteai să pătrunzi în lumea lor. Nu prea se căsătoreau cu rumâni, se căsătoreau ungureni între ungureni sau în partea cealaltă, la Mărginimea Sibiului'', adaugă inițiatoarea acestui proiect.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

De-a lungul anilor, în proiectul ''Povestea caselor albastre de la Vaideeni'' s-au alăturat și localnici care nu vor să lase trecutul să moară. Soții Niculescu, de exemplu, dețin o astfel de locuință veche, pe care au moștenit-o de la părinți. La un moment dat au vrut să o demoleze, așa cum s-a întâmplat cu multe dintre casele bătrânești din zonă, dar s-au răzgândit și au transformat-o pe parcurs într-un mic muzeu în care păstrează acum multe dintre obiectele și lucrurile bunicilor și părinților lor.

''E destul de veche casa. Parte din ea este strămutată de la părinții socrului meu în jurul anului 1930. Nu știm nici noi exact, dar are aproape 100 de ani. Mai era o casă aici, casa mare pe fundația căreia am ridicat casa în care locuim noi acum. Acesta este casa mică, pe care după ce au murit socrii, acum mai bine de 30 de ani, am vrut să o demolăm, dar dacă tot a rămas am zis să o recondiționăm un pic. Nu am făcut mare lucru. E tot ce a fost înainte, noi doar ce i-am dat o vopsea. Podeaua e cea veche, care a rămas de atunci pentru că aici, casa a fost locuită permanent, nu a fost ținută așa, iar eu ce am găsit prin lada lor de zestre, tot ce a rămas după ce am împărțit între frați, am pus în casă. Am gândit-o, așa, ca un muzeu, cu fotografii, costume. Lucrurile acestea te interesează cumva în anumite etape ale vieții, nu te interesează întotdeauna, pentru că acum 30 de ani nici nu mă gândeam la așa ceva. Ne gândeam să o stricăm, să facem altceva, dar cu timpul ne-am gândit că aici e munca lor. Tot ce se vede pe pereți, ce se vede pe pat, pe masă, totul este munca lor, tot ce au migălit mamele, ce au migălit părinții. Este, ca să zic așa, o frântură din viața celor care au fost înainte, un fel de aducere aminte'', spune Stela Niculescu.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

În momentul de față, în Vaideeni mai sunt doar câteva case albastre, maxim 15, estimează atât autoritățile locale, cât și cei din Asociația 'Moștenitorii'. Multe sunt nelocuite sau în paragină, recuperarea lor devenind astfel o misiune dificilă nu atât din cauza stării precare în care se află, cât mai ales a vremurilor moderne, care cer alte condiții de trai și implicit costuri ridicate pentru a putea deveni locuibile. Mulți au renunțat și la a le mai vărui în culoarea albastră, preferând albul, astfel că fiecare casă veche salvată de la dispariție este motiv de bucurie pentru cei implicați în acest demers.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

Ultima dintre casele bătrânești salvate este și cea mai veche din sat. Micuța construcție cu două odăi are peste 200 de ani și a fost cumpărată în urmă cu doi ani de un ungurean din Vaideeni după mamă, licențiat în conservare și restaurare și student la arhitectură, dar și membru al Asociației ''Moștenitorii'', care și-a propus să o transforme într-o locuință unde să se retragă părinții lui la bătrânețe.

''Vremurile se schimbă și nici eu nu înțelegeam, dar acum am înțeles de ce lumea nu ține aceste case. Toți care au dărâmat casele vechi practic nu au mai vrut să trăiască cum au trăit bunicii lor. Și au trăit foarte greu. Casele erau mici, cu lipsuri, greutăți. O casă veche le aduce aminte de copilăria plină de greutăți și cine crede că ciobănia e frumoasă nu știe despre ce e vorba. Bine, când e soare afară, e frumos... Sunt foarte mulți oameni care se reîntorc în zona rurală, sunt mulți care într-adevăr poate repară casa bunicilor sau cumpără case vechi, dar ceea ce nu trebuie să uite este că aceste case vechi au fost făcute pentru modul de viață al oamenilor de acum câteva zeci de ani. Noi acum avem alt mod de viață, trăim altfel, avem nevoie de niște condiții. Bineînțeles că poți interveni pe o astfel de casă, dar trebuie să ții cont de niște reguli elementare și e bine să apelezi și la o persoană de specialitate. E bine să apelezi în primul rând la un arhitect specializat pe restaurare, pentru că sunt niște principii după care se face restaurarea, printre care cel mai important e compatibilitatea între materiale. Practic, la casele astea vechi nu poți să intervii cu betoane'', spune tânărul arhitect Bogdan Copețchi.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

Ca Bogdan mai sunt și alți tineri cu rădăcini în această zonă, dornici să recupereze și păstreze din arhitectura locală, una specială care dă vechiului sat al oierilor vaideeni un farmec aparte ce nu prea se regăsește în alte zone din județ și care amintește într-o mare măsură de locurile de unde au plecat în urmă cu mulți ani străbunicii lor.

''În timp arhitectura s-a uniformizat și în Vaideeni, pentru că luai meșteri din zonă care îți făceau casa și atunci cumva s-a creat un tip cam pentru toată Oltenia de sub munte, dar acum 100 de ani știai ce case sunt din Vaideeni, ce case sunt din Horezu, din Bărbătești, de la Pietrari, de la Govora, de la Slătioara, fiindcă în funcție de cum plecai de la Vâlcea către Gorj arhitectura avea diferite forme. Cât despre culoare, din ceea ce am stat de vorbă cu bătrânii, motivul folosirii acesteia ar fi că albastru ținea la murdărie, dar eu am ajuns la concluzia că a fost o modă la un moment dat, ca în multe alte sate. Doi arhitecți din Sibiu au scris o carte despre Poiana Sibiului în anii '60 în care menționează că toate casele din Poiana Sibiului erau văruite în albastru, ceea ce îi conferă satului caracterul de sat albastru și mai menționează faptul că albastru ar fi culoarea specifică arhitecturii populare tradiționale din Mărginimea Sibiului. La Vaideeni, prin legătura strânsă pe care o aveau vaideenii cu mărginenii, fiindcă umblau împreună prin munți, se poate să fi preluat lucrul acesta, pentru că se pare că în zona Horezului, rumânii nu prea obișnuiau să își văruiască în albastru casele. Înclin deci să cred că a fost totuși mai mult prezent în Vaideeni decât în alte sate'', adaugă tânărul arhitect.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

Și autoritățile din comuna Vaideeni, localitate care de doi ani are statut de stațiune turistică de interes local, intenționează să păstreze aceste case, atâtea câte mai sunt, și chiar să le introducă într-un circuit turistic, astfel ca ele să poată să fie cel puțin vizitate, dacă nu transformate în pensiuni.

''Sunt foarte importante pentru noi, pentru istoria localității noastre. Fiecare casă are o poveste frumoasă. Noi căutăm acum o linie de finanțare pentru că vrem să le reabilităm. Trebuie găsită și o formă de asociere care să ne permită să le introducem în proiect, ele fiind proprietate privată. E destul de greu, dar nu imposibil, intenția fiind să facem niște amenajări în jurul lor, să creăm toate utilitățile lângă ele și astfel să le putem introduce într-un tur turistic și să fie deschise turiștilor care vor să le vadă'', a precizat primarul din Vaideeni, Daniel Achim Băluță.

Foto: (c) RAMONA DINCĂ / AGERPRES FOTO

Satul Vaideeni datează din secolul al XVI-lea, prima atestare documentară fiind acum mai bine de 520 de ani când mai multe familii de oieri din Ardeal, în special din Mărginimea Sibiului, ar fi venit în aceste meleaguri pentru a nu fi nevoite să renunțe la credința ortodoxă. Comunitatea acestor păstori este menționată în documentele vremii sub numele de 'Vai de ei', dar sunt și cercetători care susțin că e posibil ca denumirea satului să fi fost inițial un derivat de la numele propriu Vaida, iar prin deformare s-a ajuns la forma actuală de Vaideeni. Îndeletnicirea de bază în zonă a fost dintotdeauna păstoritul, astfel că acum reprezentative pentru localitate sunt atât gastronomia și cultura tradițională, cu cântecele, portul și dansul ciobănesc, iar mai nou și săculeții de Vaideeni, niște trăistuțe în alb-negru, parte a costumului ungurenesc, care au devenit simbol al satului după ce au fost plimbate prin toate colțurile lumii, la inițiativa Asociației Culturale ''Moștenitorii''. Membrii acesteia desfășoară periodic în localitate șezători, unde bătrânii satului îi învață pe copii să coasă, să toarcă sau să țeasă la război, precum și vechile doine care i-au însoțit pe străbunii lor în călătoria cu oile la munte. AGERPRES/ (AS - redactor: Ramona Dincă, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Gabriela Badea) 

* Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO