La Buncărul IT, găzduit în subsolul unei clădiri din Focșani unde, înainte de Revoluție, funcționa arestul Miliției, o mână de tineri au reușit în ultimii ani să repare, să îmbunătățească și să doneze peste 350 de calculatoare, tablete și telefoane unor copiii din comunitățile defavorizate sau către mai multe laboratoare școlare, ONG-uri și biblioteci publice din județul Vrancea, dar și din țară.

Buncărul IT este, însă, mai mult decât despre informatică și reparații de calculatoare, este un proiect care a reușit să dezvolte o comunitate și să formeze o echipă.

Foto (c): DANA LEPĂDATU/AGERPRES

'S-au împlinit de curând zece ani de la primele donații, primele către o mamă, victimă a violenței domestice, care era protejată la acea vreme într-un adăpost dedicat, și alta către un copil foarte special, dar a cărui familie nu avea posibilități financiare, copil care a ajuns să aibă și rezultate foarte bune, fiind olimpic național la informatică. Este, desigur, meritul lui, noi doar am reușit să îi ducem acest calculator și periodic să-i facem upgrade. Inițial am început singur această activitate de reparare și donare de calculatoare, dar treptat s-au alăturat mai mulți oameni tehnici, iar de câțiva ani am alături acești tineri minunați. Au trecut pe aici, de-a lungul anilor, circa 20 de tineri care au participat la aceste activități, iar în prezent avem o echipă stabilă și polivalentă. Pentru că, deși obiectivul principal este acela de a recondiționa și dona calculatoare, noi aici facem mai mult de atât. Avem o componentă multimedia, realizăm o emisiune legată de evenimentele din timpul săptămânii, iar asta înseamnă pe de o parte că dezvoltăm niște componente care țin de a putea filma și de a putea vorbi în fața camerei, pe de altă parte de a putea edita ceea ce se întâmplă în fața camerei', a declarat, pentru AGERPRES, Valentin Dima, inițiatorul acestui proiect.

Consecvența reprezintă cuvântul de ordine în cadrul Buncărului IT, spun cei implicați. Și dincolo de scopul inițial, acela de a repara calculatoare pentru a le dona mai departe, săptămânal, proiectul le oferă tinerilor oportunități valoroase de învățare și dezvoltare, creând un mediu în care aceștia învață unii de la alții. Cei mai experimentați au devenit în timp mentori pentru cei mai tineri, ghidându-i în programare sau repararea calculatoarelor și a altor dispozitive electronice. Dar împreună, formează o echipă unită și eficientă.

Foto (c): DANA LEPĂDATU/AGERPRES

'La Buncărul IT credem foarte mult în consecvența activităților și asta ne face să ne dorim ca activitățile pe care le stabilim de comun acord să se întâmple cu frecvența planificată. În fiecare sâmbătă avem activitățile de mentorat, dar și întâlniri cu un invitat, în fiecare săptămână altul, oameni care lucrează în diferite domenii și care sunt pasionați de ceea ce fac. Și nu sărim nicio săptămână. Filmăm constant, am ajuns acum la aproape 90 de emisiuni cu Andreea și Dragoș. Iar acest lucru este foarte important. Niciunul dintre copiii nu lipsește de la acțiunile planificate. Încercăm să îi implicăm pe toți, să formăm o comunitate. Mentoratul este un lucru foarte special. Ține atât de partea de informatică, inclusiv în ceea ce privește activitățile pe care aceștia le au la clasă, eventual sunt explicate lucrurile pe care nu le-au înțeles la școală, dar încercăm mereu să le prezentăm lucruri noi. Și avem o mare dorință, aceea ca ei să dea mai departe ceea ce învață aici. Încercăm, de asemenea, să îi punem în situații reale, calibrate pe nivelul lor de competență. Iar acest lucru i-a ajutat de-a lungul timpului să se maturizeze și să aibă mai multă încredere în ei. La fel și faptul că săptămânal, fiecare dintre ei trebuie să prezinte un proiect în fața colegilor', a povestit Valentin Dima.

Foto (c): DANA LEPĂDATU/AGERPRES

Petru Lovin are 15 ani și este elev în clasa a IX-a la Colegiul Cuza din Focșani. Vine de mai bine de șase ani la Buncărul IT și a devenit în timp mentor pentru cei mai tineri voluntari ai proiectului.

'Este al șaselea an de când vin la buncărul IT. Inițial, lucram pe partea de social cu Dragoș, făceam video promoționale în care discutam evenimentele ce aveau loc în perioada respectivă. Am întrerupt această activitate în clasa a VIII-a, când am avut examenul de capacitate, dar m-am întors și am început să lucrez la partea de mentorat. Încerc să îi învăț pe cei care vin aici despre bazele programării, începând cu programe mai simple și trecem la cele mai complexe, dar și despre partea de hardware a calculatorului, inclusiv cum să repare anumite electronice. Aș spune că Buncărul IT mi-a schimbat perspectiva într-un mod destul de amplu. În primul rând am devenit mai răbdător, având oportunitatea să lucrez cu persoane mai tinere decât mine, să încerc să îi înțeleg mai bine, pentru că fiecare are propria perspectivă. Pot spune că învăț odată cu ei, pentru că, pentru a le putea oferit cele mai bune informații, trebuie să mă pregătesc la rândul meu, și descopăr tot timpul lucruri noi, interesante. Și această pasiune pe care o am de mic, se întărește pe zi ce trece. De mic îl vedeam pe tata lucrând la calculatoare sau reparând anumite lucruri. M-a fascinat acest lucru și am decis să mă informez mai mult. La 12 ani mi-am făcut, cu ajutorul părinților, primul calculator. Așa am descoperit că un calculator e un mecanism foarte complex și a devenit apoi o pasiune. De fapt, așa am și ajuns să iau contact cu Buncărul IT. Mi-a plăcut și am rămas. Pentru că și viitorul meu îl văd legat de IT', spune Petru.

Foto (c): DANA LEPĂDATU/AGERPRES

Dragoș Dima are 12 ani și a moștenit pasiunea pentru informatică de la tatăl său, dar este convins că, și dacă tatăl nu ar fi fost IT-ist, ar fi ajuns, mai devreme sau mai târziu, la același rezultat, pentru că îi place foarte mult matematica, pe care o consideră 'mama informaticii'.

'Pasiunea mea este informatica, matematica, istoria. dar și fotbalul și baschetul. La Buncărul IT am ocazia să învăț mai mult despre tehnologie, care cred că este viitorul. Tehnologia a evoluat foarte mult și dacă știm să o folosim, cred că viitorul va fi mult mai simplu. Când eram copil, eram foarte curios ce face tata, care lucra în IT. Și de la această curiozitate am ajuns să fac o pasiune. Poate dacă tata nu ar fi lucrat în domeniu, probabil, cumva, tot m-aș fi îndreptat către informatică, pentru că îmi place foarte mult matematica, care consider că e ca o mamă pentru informatică. Tot ce învăț aici duc mai departe la școală, ori de câte ori am ocazia', mărturisește Dragoș.

Andreea Feldeș este elevă la Colegiul Pedagogic din Focșani și spune că Buncărui IT i-a oferit posibilitatea să se dezvolte la nivel personal, să-și crească stima de sine și să scape de anxietate.

Foto (c): DANA LEPĂDATU/AGERPRES

'Pasiunile mele sunt informatica, desenul și, de curând, m-am apucat și de sport. Sunt o fire foarte curioasă și cred că faptul că am ajuns la Buncărul IT, în urmă cu circa doi ani, și tot parcursul de aici nu a fost întâmplător. La început filmam emisiunile cu Dragoș, acum vin și la mentorat pentru a învăța informatică și pentru a putea să ajut mai departe. Ce înseamnă mentorat? În fiecare săptămână vine Petru și ne ajută să învățăm la informatică. Deocamdată să codăm, dar curând vom ajunge să facem și roboți, sperăm noi. Dar Buncărul IT nu e doar despre informatică. Este și despre a socializa cu persoane diferite, care au stiluri și mentalități diferite. Iar asta mă face să revin cu plăcere. În fiecare săptămână petrec aici circa șase ore, uneori și mai mult. Aici am învățat cât de importantă este încrederea și stima de sine. Cu toții am învățat să avem încredere în noi, să nu avem probleme de anxietate, de exemplu atunci când stăm de vorbă cu altcineva. Acum doi ani îmi era teamă să vorbesc în fața unei mulțimi, acum consider că am evoluat foarte mult. Iar întâlnirile pe care le avem săptămânal aici, cu diverși invitați, mă ajută, de asemenea, să mă dezvolt foarte mult. Unii dintre invitați au lăsat o amprentă foarte puternică asupra mea de-a lungul timpului', spune Andreea.

Eugen este unul dintre cei mai în vârstă membrii ai echipei Buncărului IT, dacă se poate spune acest lucru la numai 22 de ani ai săi. Deși a plecat la facultate, revine aici ori de câte ori are ocazia pentru a pune umărul la dezvoltarea acestui proiect.

'Sunt anul IV la informatică, o pasiune pentru mine încă de mic. Buncărul IT este un loc unde mereu pot învăța chestii noi și unde pot să îmi pun skill-urile în aplicare. Sunt aici din 2020 și toată experiența a fost magnifică și provocatoare. M-a făcut să fiu mai atent la cum se dezvoltă astfel de proiecte, am avut ocazia să lucrez cu persoane cu nivel de experiență diferit și mai ales să iau contact cu tehnologii noi. Mă întorc aici de fiecare dată, în primul rând din pasiune. E un loc unde simt că am un rol și că pot să ajut oameni, să îmi folosesc experiența pe care am dobândit-o în facultate pentru a pune umărul la dezvoltarea acestui proiect. Și acest lucru este foarte important pentru mine', susține Eugen.

Foto (c): DANA LEPĂDATU/AGERPRES

Alexandru Micu are 18 ani și este elev la Colegiul Cuza din Focșani. Se ocupă în special de partea de hardware, deci de recondiționarea propriu-zisă a calculatoarelor ce urmează a fi donate. A participat de multe ori la activitățile de donare, s-a ocupat de instalarea calculatoarelor și spune că de fiecare dată a simțit bucuria celor care le-au primit și s-a bucurat că a putut fi parte din acest proiect.

'Informatica mi-a plăcut încă de mic copil. Aveam în casă un calculator, mereu umblam în el și, probabil, mai mult stricam. Așa am decis că ar trebui să fac chestia asta într-un loc sigur, unde, indiferent de ceea ce aș putea strica, să învăț și să repar. La Buncărul IT mă ocup de partea de hardware pentru calculatoarele pe care le primim, le reparăm, le îmbunătățim și mai apoi le donăm. Am ajuns să petrec la Buncărul IT și mai mult de 12 ore pe zi. Dar îmi face mare plăcere să vin aici, pentru că fiecare experiență aduce ceva nou. Calculatoarele pe care noi le recondiționăm ajung la copii pasionați de IT, care nu au posibilități financiare pentru a-și achiziționa un computer, dar care doresc să învețe. De curând, am ajuns la câțiva copii din Reghiu, cărora le-am montat calculatoare. Mă uitam în ochii lor și se vedea sincer bucuria, curiozitatea de a folosi un calculator. Sunt fericit de fiecare dată când pot să fac o bucurie. O dată pentru că îi ajut pe partea educațională, dar și pe plan personal. Pentru că un calculator nu aduce numai parte tehnică, educațională, înseamnă și distracția de a te uita la un film, de a juca un joc, lucruri care ne bucură pe fiecare. Profesional, un calculator îți deschide foarte multe orizonturi, în multe domenii. Ai un calculator acasă, te interesezi ce poți să faci pe el, cu ce te ajută, te și motivează, pentru că ai cu pe ce să lucrezi, cu ce să lucrezi și te gândești ce ai putea să faci practic. Mă bucur când văd că munca mea are și un rezultat final pozitiv', susține Alex.

Foto (c): DANA LEPĂDATU/AGERPRES

Deși are doar 11 ani, Radu și-a găsit deja locul în această echipă. Este pasionat de informatică și îi plac jocurile video, iar activitățile de la Buncărul IT l-au ajutat în primul rând să capete mai multă încredere de sine.

'Vin aici ca să învăț mate - info, să învăț programare. Sunt pasionat de informatică. Îmi plac jocurile video, dar și că învăț cum să programăm. În general, îmi petrec aici patru - cinci ore săptămânal, pentru că îmi place să învăț informatică cu Petru. Faptul că în fiecare săptămână trebuie să prezint un proiect în fața colegilor m-a ajutat să am mai multă încredere în mine, să vorbesc mai liber. Și asta mă ajută inclusiv la școală', afirmă Radu Ștefan Lupu, elev la Școala Gimnazială 'Duiliu Zamfirescu' din Focșani.

Daniel Lupu are 17 ani și este elev în clasa a XI la Colegiul Cuza din Focșani. A ajuns din întâmplare în Buncărul IT, dar a rămas pentru că abilitățile pe care le-a deprins aici l-au convins că merită, dar și pentru satisfacția muncii pe care o depune în cadrul proiectului.

'În vara clasei a IX-a, după ce am intrat la mate-info, mi-am dat seama că sunt foarte în urmă pe partea de hardware și software la calculatoare. Și am vrut să învăț mai multe. În felul acesta am ajuns să îl cunosc pe Valentin Dima și am făcut o adevărată pasiune pentru calculatoare. Acum mă ocup de software, după ce colegul meu termină cu partea de hardware a tuturor calculatoarelor care ajung la noi pentru a fi donate mai apoi. Am dobândit multe skill-uri care sigur mă vor ajuta pe viitor, dar am și satisfacția muncii făcute. Atunci când vezi că merge calculatorul, că cei la care aceste calculatoare ajung se bucură, nu poți să nu simți satisfacție. Săptămânal vin aici șapte - opt ore în timpul școlii, iar în vacanță vin zilnic cel puțin două - trei ore. Experiența de aici mi-a prins foarte bine și mi-a adus numeroase satisfacții', afirmă Daniel.

Calculatoarele sunt donate cel mai adesea de persoane fizice și ajung la copiii din comunitățile defavorizate, la diverse ONG-uri, instituții de protecție socială pentru copii sau biblioteci. Iar pentru acest lucru cei de la Buncărul IT colaborează cu școlile, autoritățile locale sau preoții, care cunosc cel mai bine realitățile din fiecare comunitate.

'De-a lungul timpului, cele mai multe donații au venit de la persoanele fizice. Au fost situații în care am primit donații de zeci de milioane de lei sub formă de calculatoare sau echipamente de la persoane fizice. (...) Noi le primim, le facem mai bune și le donăm. Am primit și donații de la companii, au fost firme care ne-au donat și peste 20 de calculatoare. Destinația acestor calculatoare sunt în primul rând copiii de școală generală sau liceu care au rezultate școlare bune și nu au posibilități financiare. Informațiile despre acești copii le primim de obicei de la oameni care știu cu ce ne ocupăm și ne îndrumă către acești copii. Am avut și solicitări nerealiste venite din parte unor părinți, de tipul 'Am un copil care și-ar dori un calculator nou de gaming'. Nu le-am luat în calcul, pentru că noi ne propunem să sprijinim educația. Cred că pentru o parte dintre copiii la care am ajuns, faptul că au avut un calculator i-a ajutat să își poată continua studiile. În pandemie, de exemplu, activitatea de donare a fost și mai accelerată. Atunci am avut și câțiva parteneri, firme care ni s-au alăturat și au susținut rugămintea noastră de atunci, pentru că am făcut apel pentru a putea ajuta copiii care aveau nevoie de dispozitive pentru a putea participa la cursurile online', povestește Valentin Dima.

Foto (c): DANA LEPĂDATU/AGERPRES

El mărturisește că ținta proiectului nu a fost aceea de a dona calculatoare 'fără număr', ci ca ele să ajungă la acei copiii care au nevoie de ele pentru a le îmbunătăți performanțele școlare și a le asigura un viitor mai bun. Iar fiecare donație se lasă cu emoții puternice.

'La început, impactul emoțional a fost foarte mare și era foarte dificil emoțional să faci față. La a doua donație, îmi amintesc că era pe 24 decembrie și eram îmbrăcat în Moș Crăciun, am ajuns în casa unei familii cu patru copiii și mărturisesc că am fost foarte impresionat, mi-a fost greu să mă abțin să nu plâng în fața acestora. Atât de mult m-au impresionat. Cazuri speciale au mai fost și sunt încă. Întâlnim oameni care au reale dificultăți financiare, că și dacă și-ar propune să cumpere un calculator de câteva sute de lei, ori nu conștientizează, pentru că nu au un nivel de educație, ori nu își permit financiar. Am avut o situație, acum câțiva ani, am mers într-o comună la rugămintea unei doamne director, la un copil care învăța foarte bine, și când am vrut să instalăm calculatorul pe care urma să îl donăm, tatăl a acuzat-o pe doamna director că vrea să se folosească de copilul lor, susținând că al are nevoie ca fiul său să rămână în gospodărie, să îi ajute în zona agricolă. Că nu are ce să caute la școală prea mult. Acesta fiind unul dintre cazurile în care un părinte nu conștientizează faptul că un calculator ți-ar putea schimba chiar perspectiva sau nu te lasă într-o zonă în care să ajungi să ai inclusiv un handicap profesional, neavând abilități minime de a lucra pe un calculator. Ținta noastră nu este să dăm calculatoare fără număr. Ne dorim ca aceste calculatoare să ajungă la tineri care chiar își doresc și care le folosesc în mod util', spune Valentin Dima.

Pentru că prin mâinile lor au trecut de-a lungul anilor zeci de componente prea vechi pentru a mai putea fi recondiționate, dar cu prea mare valoare istorică pentru a putea fi pur și simplu aruncate, Valentin Dima a înființat în fostul beci al Miliției un adevărat muzeul al tehnologiei informatice pe care are de gând să îl dezvolte și mai mult în viitorul apropiat, pentru a-l face cât mai accesibil tinerilor.

'Vom înființa o asociație, care se numește ETIC și înseamnă Educație, Tehnologie, Implicare și Comunitate. Vom continua să facem aceleași lucruri, dar un pic mai organizați, sub egida acestei asociații, iar în al doilea rând, ne dorim să înființăm și un muzeu tehnic, cu componente din trecut, chiar dacă acest trecut înseamnă componente din anii '90, dar în domeniul tehnologic lucrurile au evoluat foarte rapid în ultimii ani. Ne-am dorit ca aceste lucruri să fie funcționale și să le putem prezenta tinerei generații. (...) Avem în prezent circa zece plăci video, audio și de rețea, vreo 15 procesoare, vreo 30 de telefoane foarte vechi din care 15 sunt funcționale. Avem zece laptopuri foarte vechi și două computere din anii '90. Bineînțeles, diverse accesorii, boxe, tastaturi, mouse-uri foarte vechi. Ne dorim să extindem ce avem, aici, iar ceea ce primim ca donație, dacă e foarte vechi și nu poate fi recondiționat pentru a fi donat și poate avea valoare istorică, vom expune în acest muzeu. Ne dorim ca tinerii să vină, să îi lăsăm să vadă, să pună mâna, să deschidă un telefon vechi sau un calculator și să aibă experiența folosirii lor', afirmă Valentin Dima.

Foto (c): DANA LEPĂDATU/AGERPRES

Muzeul, deși nu a fost deschis oficial, a primit deja vizite ale elevilor din diverse instituții de învățâmânt din Focșani, care au fost fascinați de ceea ce au descoperit aici.

Până în prezent, nu mai puțin de 342 de calculatoare, 27 de tablete și opt telefoane mobile au fost reparate, îmbunătățite și donate către copii din comunitățile defavorizate, laboratoare școlare, ONG-uri și biblioteci publice din Vrancea. AGERPRES/(A - autor: Dana Lepădatu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Anda Badea)